Arhiva de stiri pentru tagul USR

Președintele PNL a pus coada între picioare. Nu mai depune moțiune de cenzură, așa cum a promis, la debutul noii sesiuni parlamentare. Amână momentul. Și bate câmpii despre glonțul de argint. Care va fi tras cine știe când. Motivul e Iohannis. Dar nu doar Iohannis.

Două evenimente petrecute în ultimele 2-3 săptămîni au trecut mai puțin observate din pricina scandalului Caracal, dar asta nu înseamnă că ele nu au potențial imens. Ba chiar ar putea produce o dinamitare a alegerilor prezidențiale, aruncînd în aer unul dintre cei trei poli principali ai ecuației viitoarelor alegeri. Concret, întrebarea e: ar putea Dacian Cioloș să fie piatra de gîtul lui Dan Barna?

Opoziția e pe cale să comită o mare eroare. Se considera de pe acum cistigătoare a alegerilor care se apropie. Constat din atitudinile belicoase, arogante cu care se afișeaza liderii ei in spatiul public. Căldură mare, mon cher! PSD&ALDE sunt desconsiderate, tratate de sus deși sunt încă un adversar de temut. Atentie, prezintă un mare pericol electoral pentru oricine, in orice imprejurare. Fiara hăitută si însîngerata – cind nu mai are nimic de pierdut – se intoarce și mușca letal. ALDE nu conteaza, e o mazetă. Dar in disperare de cauza e posibil ca PSD, odată pus cu spatele la zid, să aiba o reactie de apărare energica, să-și mobilizeze cadrele si să se bată pina in ultima zi ca să rămină la putere. PSD detesta să stea in Opozitie, să fie la cheremul altora. Detestă să privească cum fac altii parale pe seama bugetului, iar pesedeii să nu încaseze nimic.

USR vrea cu tot dinadinsul să-și asume titlul de cel mai bezmetic partid autohton, iar cea mai clară dovadă o reprezintă chiar modul său de acțiune, în special în privința organizării interne. Nu știm dacă USR e un partid condus de niște păpușari nevăzuți din afară formațiunii, cum se scrie adesea în media, dar sigur e că pare a fi un partid al păpușilor Muppets.

Manifestațiile din 10 august au scos în evidență o serie întreagă de caracteristici ale frontului anti-PSD, unele dintre ele fiind grave vulnerabilități. Din perspectiva acestora, încercăm să anticipăm starea de spirit a populației la momentul alegerilor prezidențiale. O lectură atentă a ceea ce s-a întâmplat sâmbătă ne va oferi rezultate mai concludente decât ultimul sondaj de opinie efectuat de CURS.

În interiorul alianței USR-PLUS, noul lider al scenei politice, conform ultimului sondaj dat azi publicității, se petrec mișcări ciudate, care stîrnesc serioase semne de întrebare. Cum ar fi anunțul de azi că Dan Barna ar vrea să ajungă președinte cu sprijinul unei structuri nepermise de lege.

Factorul extern se mișcă cu totul altfel decât se aștepta doamna Viorica Dăncilă. Mașinăria politică a bimotorului franco-german, se știe cu certitudine de mai multă vreme, le acordă susținere lui Dan Barna și, respectiv, Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale. Pentru Viorica Dăncilă speranța era ca, din motive de rivalitate, Washingtonul să-și afirme puterea și interesele strategice susținând-o pe ea. Și existau câteva semnale încurajatoare în acest sens. Această speranță s-a năruit. Washingtonul a decis. Se va îndrepta către unul dntre cei doi candidați ai frontului anti-PSD. În aceste condiții, ce-i mai rămâne de făcut doamnei Dăncilă?

E război în toată legea. Deși, aparent, PNL și USR afirmă că se au ca frații. Că luptă și unii și alții împotriva „ciumei roșii”. Pentru a răsturna Guvernul incapabil al frontului PSD și a instaura un Guvern capabil al frontului anti-PSD. În timp ce partidele mai mici, în frunte cu Pro România, au dat în bâțâială, iar PNL umblă de colo-colo agitând ramura de măslin, USR și-a identificat dușmanul. În Klaus Iohannis.

Democratura română îşi ia din nou avânt. Ciolanul cel mare al preşedinţiei înfierbântă minţile multora. Dar ce este o democratură ? E un amestec destul de grosolan de dictatură şi democraţie în proporţii greu de măsurat. Cum STS-ul va fi cel care va „număra” şi voturile la prezidenţialele din noiembrie-decembrie şi cum, pe lângă cele trei partide mari (PSD, PNL, USR), vor interveni şi alte „partide” mai acoperite (SRI, SIE, SPP, STS...), nimeni nu poate spune dacă avem mai multă democraţie sau mai multă dictatură, mai multă militărie. Şi nici dacă alegătorii şi votul lor contează în vreun fel. În afară, evident, de nevoia establishment-ului de a arăta că toată populaţia a fost implicată. Dacă alegerile europarlamentare au fost fraudate, de ce n-ar fi fraudate şi alegerile prezidenţiale ? După cum suntem obişnuiţi, anchetele asupra fraudelor de la europarlamentare au rămas şi vor rămâne pe veci ca-n gară.