Arhiva de stiri pentru tagul stat paralel

Piedone a generat un val de entuziasm, atât al susținătorilor săi, cât și al oamenilor supărați pe justiția nedreaptă din România în cursul zilei de ieri când a ieșit din pușcărie și cu foarte multă veselie, entuziasm, un entuziasm de chefliu, ca să zic așa, a transmis mesajul că „pre mulți o să popească” întorcându-se la primărie, mai puțin pe statul român, care a greșit în fața sa, l-a condamnat la cel puțin un an de stat în închisoare degeaba. E bine că a ieșit Piedone din pușcărie, numai că trebuie să discutăm pe larg despre acest eveniment.

Sunteți la curent, cei care ascultați Gold FM sau care citiți editorialele mele, cu teoria mea conform căreia greva profesorilor, în afara unor necesare ajustări de salarii, dar și de evaluări, a fost iscată în mod artificial, probabil dinspre Klaus Iohannis, foarte posibil, pentru a bloca rotația guvernamentală, care l-ar fi așezat pe Marcel Ciolacu în poziția de prim-ministru. Klaus Iohannis ar fi rămas fără influență reală în interiorul guvernului, așa cum nu-i mai place, cum nu este obișnuit, pentru că Orban, Cîțu, Ciucă n-au fost altceva decât niște prelungiri ale voinței lui Klaus Iohannis; de altfel, acest lucru s-a văzut nu doar în guvernarea haotică, ci și în anumite decizii cu tendință sau cu profit de la cei de la OMV, până la alți apropiați de Klaus Iohannis.

„Puterea aparține Statului Paralel, iar asta e bine!'' Asta ne-a anunțat zilele trecute Dominic Cummings, fost consilier-șef al lui Boris Johnson, director al organizației ce-a realizat strategia Brexit-ului, sub deviza ''Vote Leave''. Deși are doar 51 de ani, Cummings a lucrat în ultimii 15 ani în culisele puterii britanice, trebuind să-și părăsească poziția în 2020, în urma unei ambuscade mediatice căreia i-a căzut victimă în pandemie. Omul a fost considerat ''deșteptul'' cancelariei britanice, fiind inclusiv subiectul unor filme documentare sau artistice, chiar pe Netflix.

S-au împlinit zilele acestea șase ani de la un eveniment care a zguduit Europa: în iulie 2013, Jean Claude Juncker își anunța o demisie răsunătoare de la șefia guvernului luxemburghez, după 18 ani neîntrerupți acolo. Cel mai vechi premier european cădea de la putere după ce presa și parlamentul scoseseră la lumină felul în care micul stat din buricul UE ajunsese sub conducerea statului-paralel, în moduri care pe alocuri le ”bat” pe cele de la noi. Numai că, în loc să fie curățat, gunoiul a fost băgat sub preș. Apoi recuperat la nivel european înalt. O poveste care merită reamintită, credem noi, în contextul unor evenimente actuale.

In decembrie 1989, Ion Iliescu, sustinut de fortele oculte ale "primului stat paralel" din istoria recenta a României, a confiscat revolta populara si a dus-o pe traseul neo-comunismului, prestabilit la Moscova de Mihail Gorbaciov. Iliescu si Gorbaciov erau amici de cand studiau la Academia "Frunze" din capitala Rusiei. Gașca lui Iliescu era menita sa rastoarne Regimul Ceausescu de la Bucuresti, iar pentru asta au conlucrat servicii de informatii externe si interne, Securitatea "pactizand" cu poporul, in vreme ce unitatile serviciilor secrete militare au actionat in diversiunea "teroristilor".

A fost evocată în exces existenţa unui aşa-zis stat paralel în scumpa şi săraca noastră Românie. Cât adevăr este în toată această poveste ? Coabitează în România un stat de drept şi un stat paralel ? Imposibil ! România e dintre cele mai sărace ţări din UE, deşi printre cele mai bogate în resurse lăsate de bunul Dumnezeu. Nu ar avea deci cum să finanţeze două state în acelaşi timp, de drept şi paralel. Asta înseamnă că nu avem un stat paralel ?

Foarte rar se întâmplă în viață ca un personaj să acumuleze atât de multe bile negre. Și atât de puține bile albe. Doar oamenii malefici la ora bilanțului se aleg cu un rezultat atât de trist. Iar unul dintre acești puțini malefici este George Maior. Fost șef al Serviciului Român de Informații și viitor fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Washington.

PSD-ul e foarte bun, e minunat, e la fel de bun şi de minunat cum a fost PCR-ul, partidul unic al clasei muncitoare, condus timp de 25 de ani de genialul conducător, „Dunărea gândirii”, „Geniul Carpaţilor”, tovarăşul secretar general Nicolae Ceauşescu, până la victoria finală din 1989, când strălucitul conducător a fost împuşcat şi Partidul Comunist, dat dispărut. Tot aşa azi şi cu PSD-ul, condus de genialul lui conducător, Liviu Dragnea, cel de neînlocuit, singurul care cunoaşte în detaliu „sfântul program de guvernare”, votat de întregul nostru popor prin reprezentanţii săi şi care trebuie aplicat întocmai şi la timp.

Liviu Dragnea a mai cîștigat un răgaz în PSD prin cea mai simplă strategie pe care o putea adopta un om disperat: promițînd baronilor tot ce le doreau urechile să audă. În primul rînd – subiectul preferat – asaltul asupra statului-paralel. Nu că ar fi un lucru rău asta, dar mai există un mic impediment: amenințările lui Dragnea mai trebuie și transpuse în realitate și încă repede, că partidul dă cam de mult semne că și-a pierdut răbdarea. Prea mulți au observat de-a lungul timpului că PSD a obținut în alegeri o victorie uriașă, fără a ști ce să facă mai departe cu ea. Va reuși liderul PSD să dea satisfacție baronilor? Numai naivii ar putea crede asta.

Înalta Curte de Casație și Justiție, care trebuie să lucreze complet la vedere, a încheiat un protocol secret cu Direcția Națională Anticorupție și cu Serviciul Român de Informații. Prin care, practic, o parte din judecători au fost puși la dispoziția seviciului secret. Unul dintre cele trei exemplare ale documentului declasificat zilele trecute a dispărut. Nu se mai regăsește, cel puțin pentru moment, în arhiva Înaltei Curți. Semnatarul din partea celei mai importante instituții a Justiției române, domnul Nicolae Popa afirmă răspicat că documentul desecretizat conține un fals grosolan. Iar actuala președintă a Înaltei Curții, doamna Cristina Tarcea, declară în parcarea instituției că probabil va depune o plângere penală pentru a desluși adevărul. Niciunul dintre șefii succesivi ai Înaltei Curți nu își asumă protocolul și consecințele acestuia.

Întâmplător, președintele Donald Trump a avut nevoie de mai bine de 15 luni pentru a prelua puterea conferită de poporul american. Acest lucru a avut loc în noaptea de joi spre vineri, când Donald Trump l-a schimbat pe consilierul pentru Securitate Națională, H.R. McMaster, cu fostul ambasador al Statelor Uwnite la ONU, John Bolton. Se pare că statul profund american “deep state”, după schimbarea ministrului de Externe, Rex Tillerson, se mai sprijinea doar în generalul McMaster. Șocant este că ambasadorul Bolton a lucrat strâns cu ... Cambridge Analytica. Cu 72 de ore înainte de schimbare, presa și bursa s-au inflamat într-un scandal mondial ce zguduie întreg spațiul virtual și implicit aruncă în aer lumea reală. Dar să explicăm mai pe larg despre ce este vorba.

Primul și cel mai recent numitor comun al celor trei personaje este că fiecare, în felul lui, se izmenește în raport cu prezența și prestația sa în fața Comisiei de control a activității Serviciului Român de Informații. George Maior vine la Comisie doar când aterizează în România și atunci spune jumătăți de adevăruri și minciuni integrale. Florian Coldea ba vine, ba e răcit, ba revine, dar tot nu ajunge să dea piept cu parlamentarii. Iar Liviu Dragnea se cere insistent de trei luni la Comisie, în timp ce subordonatul său, Claudiu Manda, îl tot amână. Frustrare mare din toate direcțiile.

Nimeni nu se mai aştepta la nimic de la ministrul apolitic al Justiţiei. Apolitic dar susţinut de Călin Popescu Tăriceanu, care va fi, probabil, şi principalul beneficiar al isprăvii ministrului. Patrioţii, mulţi la număr, erau siguri că ministrul Toader a fost şi el încălecat de Sistem, de Statul Paralel, dacă nu cumva făcea el însuşi parte din odiosul sistem securistic de foarte mulţi ani. Reprezentanţii de drept ai Sistemului, menestrelii şi măscăricii acestuia începuseră deja să-l mângâie pe chelie ca pe unul de-al lor, un om serios, un politician matur, care înţelege, nu-i aşa, comandamentele momentului.