Arhiva de stiri pentru tagul rotativa

Rotativa s-a consumat în sfârșit ca procedură politică, dar termenul ca atare va mai avea semnificație pentru cei care vom comenta evenimentul schimbării de guvern, ca bornă pentru începutul unor modificări de profunzime în jocurile de putere de la vârful statului român. Care pot fi primele concluzii semnificative pentru acest moment?

În analizele din ultimele săptămâni dedicate rotativei am marcat trei elemente definitorii, în jurul cărora s-au concentrat negocierile subterane, încercarea de înlocuire a lui Ciolacu cu un alt pesedist pentru postul de premier, eliminarea UDMR de la guvernare, respectiv lupta lui Iohannis pentru a-și impune cât mai mulți oameni ca miniștri.

UDMR nu pleacă. Doar dacă va fi împins pe scări. Așa cum se exprimă Kelemen Hunor. În rest, schimbarea de guvern „e oglindă”. Marea rotativă devine tot mai mică, pe măsură ce ne apropiem de momentul desemnării echipei noului Executiv. Există în acest moment indicii temeinice că mulți dintre actualii miniștri vor rămâne și în noul Guvern, unii „rotindu-se” de la un minister la altul. Va fi doar o aparentă schimbare.

V-am povestit acum vreo zece zile că, în excursia din America de Sud, Klaus Iohannis a dispus să i se ofere un mecanism abscons prin care să poată bloca rotativa, de frică că și-ar pierde controlul asupra guvernării prin venirea lui Ciolacu ca premier. Ăsta e motivul pentru care a întâmpinat greva profesorilor chiar cu voioșie, i-am ghicit atunci chiar un rânjet în colțul gurii când îi încuraja pe sindicaliști. Între timp, ne-a năucit pe toți, ba cu rotativa-sticlă, ba cu stoparea rotativei, Iohannis era preocupat doar cu negocierea influenței lui în Guvern, mulțumindu-se cumva și cu impunerea omului său la Finanțe, spre a-l putea controla astfel pe Ciolacu. N-a mers nici asta, greva însă a degenerat în sensul în care profesorii n-au mai ascultat de liderii de la centru, și Cotroceniul a fost împresurat de manifestanți, dându-i fiori locatarului. În același timp, sondajele realizate rapid în ultimele zile i-au indicat lui Iohannis și că greva profesorilor este profund nepopulară printre părinți și elevi, aceștia văzându-și planurile de admiteri și vacanțe date peste cap.

Președintele Klaus Iohannis a reușit o performanță. Negativă. A transformat Guvernul și coaliția în simple marionete. S-a răzgândit de la o zi la alta. L-a cuprins un soi de panică. Și a greșit. Crezând că ar putea exista un efect de domino.

E grevă generală. Pe timp nedeterminat. Premierul, președintele PSD și al Senatului, alți câțiva miniștri și lideri politici au intrat în fine, în al doisprezecelea ceas, în stare de alertă. Au renuțat la weekendul planificat și s-au întâlnit cu reprezentanții dascălilor. Fără niciun rezultat. Din starea de alertă, Marcel Ciolacu a căzut în starea de panică. Și intenționează să-și amâne sine die venirea la Palatul Victoriei. Sau chiar va renunța de tot. Oare de ce?

Până ieri, răspunsul la această întrebare era categoric negativ. Dar situația s-a schimbat pe neașteptate. Greva generală iminentă anunțată de profesori, care va fi declanșată luni, cutremură din temelii unitatea celor trei partide aflate la putere. În numele PSD, Marcel Ciolacu anunță că rupe rândurile. Și că rotativa se blochează, până la soluționarea problemei dascălilor. Nu este exclus ca în pasul doi să asistăm la crearea unei alte majorități.

Rotativa a început să se miște. Cele trei partide au intrat în linie dreaptă în materie de negocieri. A început numărătoarea inversă. Se negociază la greu cele mai importante poziții în noul guvern. Ceea ce lipsește însă cu desăvârșire este bilanțul.

De la frica de Rareș Bogdan la păstrarea lui Grindeanu. Doi indezirabili pentru Ciolacu, ''austriacul'' Popescu și incompetentul Novak. Bătaie mare pe locul demagogului Câciu.

PNL vrea liste comune cu PSD în 2024, decise înaintea schimbării lui Ciucă cu Ciolacu, dar pesediștii refuză.

Cu o frecvență cel puțin suspectă, atât premierul, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, cât și președintele PSD, Marcel Ciolacu, vorbesc despre evaluare. Despre necesitatea evaluării miniștrilor. Tocmai acum, când, conform „rotativei”, aceștia vor trebui schimbați. Cui și în ce scop i-ar mai putea folosi o asemenea evaluare?