Arhiva de stiri pentru tagul razboi

Credeţi cumva că prostiile guvernului Orban sau decizia CEDO în cazul Kovesi sau pseudo-relaxarea de după 15 mai sunt subiecte capitale pentru publicul din România? Dacă da, atunci în curând va trebui să vă revizuiți atitudinea, fiindcă la orizont a apărut un pericol uriaș.

S-a declanșat un război în linie dreaptă între marile imperii. E care pe care. Un război mai important decât cel al pandemiei. Și chiar mai periculos decât războiul economic. E tot neconvențional. Dar poate precede un război convențional în toată regula. Bătălia s-a deschis pe despăgubiri. Care sunt uriașe. Și se pot transforma în casus belli.

Primarul New York-ului anunță că sistemul sanitar al metropolei este la o distanță de doar zece zile de colaps. Supus unei uriașe presiuni a pandemiei, pur și simplu nu mai face față. La fel cum s-a dovedit că și sistemul medical al Italiei, cel mai bun al doilea sistem al Europei după Franța, a colapsat. După care a intrat în colaps al treilea cel mai performant sistem european, cel spaniol. Și nici Germania doamnei Angela Merkel nu e prea departe. Rând pe rând, se prăbușesc legendele. Și asta se întâmplă în timp ce China a declanșat o ofensivă politică și diplomatică fără precedent, pentru a se afirma pe întreaga planetă ca un pilon de stabilitate în domeniul economic și medical. Practic China, în numai câteva zile, renaște din propria cenușă.

Președintele PNL nu trece prin momente prea bune. Euforia obținerii șefiei guvernului a trecut, iar acum Ludovic Orban se află într-un conflict surd, dar nu mai puțin periculos, cu o droaie de persoane: cu o parte însemnată a propriului partid, cu Klaus Iohannis, cu Rareș Bogdam și, foarte neplăcut, se aude din tot mai multe surse că și cu șeful SRI, Eduard Hellvig. Care abia așteaptă să-i ia locul la cîrma PNL și poate chiar a guvernului, vezi și enigmaticele declarații de dată recentă. Ce se va alege de Orban, care are propriile planuri de mărire, dar greu de transpus în practică?

Acum e oficial. O recunosc toate statele. Este război. Dar nu război mondial, așa cum se afirmă din ce în ce mai mult în mediul electronic. Este un război regional. Încă. Dar care implică un număr destul de mare de state. Și care are tendința de a se mondializa. Până una alta însă, asistăm la o întrecere incredibilă de gafe. Lansate de ambele părți. Să fie oare greșeli intenționate?

Cârcotașii din presa americană și-au adus aminte că Donald Trump, în campania electorală, a fost întrebat despre organizația al cărui lider era Soleimani – al Quds. Trump, un distins om de afaceri american, i-a confundat cu... kurzii. De aici se naște întrebarea dacă Statele Unite au pregătit și pașii următori necesari după eliminarea lui Qassem Soleimani.

Pentru că în România nimic nu e bătut vreodată în cuie, nici nu e de mirare că la cîteva zile după alegeri apar semnele unor repoziționări neașteptate la vîrful politicii. Unele care fac ca relația Orban-Iohannis să nu mai fie așa de bună, iar cea dintre Orban și PSD să nu mai fie așa rea. Unele care fac ca ideea anticipatelor să nu mai fie atît de fantastică, dar și ca lipsa de interes pentru ele să vină din direcția cel mai puțin așteptată. Și semnele vor continua să apară, în opinia noastră, în zilele care urmează. Se anunță vremuri fierbinți.

Asa cum bine spunea cineva, atunci cand vrem sa stim ce gandeste si doreste SRI (sau mai exact aripa Coldea a SRI) ori trinomul SRI-DNA-ICCJ, putem citi cu maxim folos articolele lui Ioana Ene-Dogioiu. Cel recent, intitulat „Toti oamenii lui Dragnea”, confirma aceasta observatie.

Klaus Iohannis a trecut de punctul ireversibilității. Războiul declanșat de el împotriva PSD și a oricărui candidat prezidențial al acestui partid este total. Iar Iohannis îl poartă cu toate armele pe care le are la dispoziție. Inclusiv cele prezidențiale, conferite de popor. Iar mijloacele utilizate sunt dintre cele mai periculoase. În toiul ostilităților, poate fi compromisă și bruma de democrație care mai există. Pentru că președintele României a lansat un concept nou. Înfrângerea electoratului mare de către electoratul mic. Până la organizarea unor batalioane de asalt, nu mai e decât un pas.

În ultimii cinci şase ani, România a fost extrem de stabilă din punct de vedere economic şi financiar, înregistrând poate cea mai bună perioadă din istoria ei: creşterea economică cuprinsă între 4-7% pe an nu a adus dezechilibre macro majore, inflaţia la minime istorice, cursul valutar a fost extrem de stabil crescând de la 4,4 la 4,6 lei pentru un euro, iar dobânzile la lei au scăzut de la 6% la sub 1%.

Când vorbim despre război în Marea Neagră nu ne referim la legea offshore, în care politicienii români au reuşit din nou să văduvească România de zeci de miliarde de euro. De data asta, războiul este cât se poate de real.