Arhiva de stiri pentru tagul petrom

În weekendul trecut am circulat prin țară, și-așa am întâlnit oameni diverși cu care-am mai stat de vorbă. Ăsta e un exercițiu util, de tip empiric, ce-i drept, prin care oamenii profită de minutele de discuție directă spre a-ți transmite ce-i deranjează în România, cu speranța că aceste probleme pot deveni astfel publice, prin vocea unora ca mine. Anii trecuți românii îmi vorbeau despre lenea lui Iohannis, șmecheria ieftină a lui Dragnea, prostia lui Dăncilă, în pandemie despre absurdul măsurilor sanitare și frica de vaccinare. După alegerile din 2020 întrebau cu speranță despre suveraniștii Simion, Șoșoacă, Georgescu sau Terheș, doreau detalii care să le confirme dacă s-ar putea încrede în aceștia, ca soluții pentru viitor. Anul trecut pe românii pe care i-am întâlnit îi preocupa războiul din Ucraina, dar nu în sensul confruntării dintre ucraineni și ruși, ci în ce măsură viețile noastre ar fi afectate de o eventuală participare românească în război.

Niciuna dintre caracteristicile unui stat eșuat nu lipsește din modul în care guvernul României a gestionat cazul OMV-Petrom din 2003 încoace.

Aseară la Realitatea Plus, într-o emisiune maraton, Anca Alexandrescu a început prezentarea detaliilor din contractul privatizării frauduloase a PETROM către OMV, așa cum apar chiar în documentul primit la redacție.

Sfîntul Graal al unor politicieni ori jurnaliști pare să fie, în ultimele zile, misteriosul contract de privatizare a Petrom, secretizat la momentul semnării, în 2004 și bănuit a ascunde lucruri teribile. Toată lumea vrea să știe de ce nu se desecretizează contractul și ce anume ar putea să fie în el dacă e ținut de 18 ani ascuns. Există un singur mic amănunt în toată povestea. Mic, dar exploziv, ca toată povestea din jurul lui: contractul a fost desecretizat și dat publicității de statul român încă de acum 16 ani.

Se vorbește în continuare insistent despre boicotarea Austriei, în urma refuzului ferm al cancelarului de a vota în favoarea României pentru intrarea noastră în normalitate. Adică în spațiul Schengen. Niciun om cu capul pe umeri nu se îndoiește de faptul că ni se face o uriașă nedreptate. Care este interesată. Pentru că miliardele de euro pe care le pierdem noi le câștigă alții. Inclusiv sau în primul rând austriecii. Boicotul însă este după opinia mea mai puțin eficient, decât măsurile firești, legale, prin care putem chema la ordine toate societățile austriece care fac vraiște în România.

Decizia Austriei de vota impotriva intrării României in Spatiul Schengen reprezintă o mare nedreptate si o umilintă pentru tara noastră. Cred insă că ar trebui să reflectăm si la motivele pentru care, după 2011, guvernele noastre nu au reusit să impună o astfel de decizie in Uniunea Europeană.

Ca să intre bine în cap poporului că politicienii români, de la Iohannis la Aurescu, nu au nicio vină în ratarea Schengen, continuă diversiunea cu atacurile la Austria. O poziție îmbrățișată de suspect de multe voci pe care le-ai fi văzut mai degrabă protestînd la poarta Cotrocenilor decît la cea a OMV Petrom. Și ca să fie tacîmul ”revoltei” complet, din piepturi de politicieni, jurnaliști, influenceri etc, la pachet cu teza implicării Rusiei a izbucnit gogorița naționalizării unor mari companii austriece, cu Petrom în frunte, drept răzbunare. Multă isterie, puțină rațiune.

De această dată nu voi pune în discuție nici șantajul guvernului austriac, care ne-a obligat să vindem pe nimic Petromul către o societate de câteva ori mai mică, în schimbul acceptării României în UE, și nici măcar maniera incalificabilă în care OMV a încălcat prevederile contractului de privatizare. Un motiv cât se poate de temeinic ca statul român să-și ia Petromul înapoi. În schimb, mă voi referi la modul în care acest aparent contributor de vârf la bugetul României ne fură zilnic.

Executivul de la București și-a dat cu stângul în dreptul într-o manieră absolut spectaculoasă. În prezent, sunt circa 17.000 de acțiuni de executare silită îndreptate împotriva Secretariatului General al Guvernului. Conform unei hotărâri judecătorești definitive, Executivul este dator pentru fiecare zi de întârziere cu 4,6 milioane de euro. Și, atenție, au trecut deja 100 de zile de când această operațiune este în plină desfășurare. În cele ce urmează, voi descrie situația limită la care ar putea ajunge cetățenii României, atunci când vor trebui plătite oalele sparte.