Arhiva de stiri pentru tagul PDL

Piesă grea, extrem de grea, a Partidului Democrat, de la fuziune, vezi Doamne, mare liberal, Radu Berceanu anunță, în termeni cât se poate de tăioși, decesul inevitabil al PNL. Este literalmente cel mai grav semnal de alarmă pe care un om politic de anvergură îl transmite opiniei publice. Continuând pe acest drum, la bilanț, PNL va rămâne cu o singură cifră.

Prin octombrie anul trecut am emis ipoteza că foștii pediști/pedeliști din PNL se vor organiza în mod distinct, fie în scopul preluării puterii în partid, fie pentru a-l rupe, pentru a se alătura unei alte construcții politice. Între timp au avut loc întâlniri prin județe prin care s-a luat pulsul ''vechilor partizani'', în urma cărora concluzia a fost că mișcarea de rupere a PNL ar fi cea potrivită și fructuoasă în actualul context politic intern, voi explica asta mai jos.

Lansată inițial de Rareș Bogdan, această teorie a amneziei a fost cu mare repeziciune îmbrățișată de numeroși liberali. Care s-au agățat de ea ca de un colac de salvare. Teoria spune că românii sunt amnezici. Și că vor uita după următorii trei ani de bună guvernare toată bălmăjeala și bălăcăreala din primul an. Iar PNL va crește astfel spectaculos. Această teorie nu se susține.

Prin scandalul „Florin Cîţu penal”, provocat, după părerea majorităţii, de Ludovic Orban şi asociaţii săi, „gaşca”, PNL şi Klaus Iohannis au încasat o măciucă năucitoare în moalele capului. O măciucă politică, desigur.

Din nou, odrasla cea mică a președintelui Traian Băsescu iese la atac. De această dată vizează o poziție de parlamentar pe listele PMP. La Constanța. Din această afacere nu știm ce va avea de câștigat forumul legislativ al României. Știm în schimb că PMP face un sacrificiu. Și va avea de pierdut. La fel cum a pierdut cinci procente PDL, atunci când Elena Băsescu a devenit europarlamentar. Cum ne putem distra pe seama acestei candidaturi?

Această cutie a Pandorei este deschisă de mult. Și afectează politica ultimelor trei decenii. Racolările. Trecerea unor persoane de la un partid la altul. În mod cert, nu este un fenomen de dată recentă. Și, mai mult, racolările sunt făcute în cross. Adică pleacă de la PSD și de la alte partide spre PNL, dar pleacă și de la PNL spre PSD. S-a întâmplat chiar în aceste zile. Și atunci cum se explică faptul că opinia publică și evident mass-media sar doar în capul liberalilor?

Scurt remember:
11 octombrie 2011
Cătălin Predoiu: Proliferarea actelor interlopilor reprezintă consecința directă a clemenței judecătorilor

Traian Băsescu are ori umor, ori nevoie de lecitină, dovadă ultima sa declarație care face valuri, potrivit căreia e interesat să obțină copyrightul pentru numele de PDL de la liberali. Nume care e deținut de PMP încă de acum cinci ani și mai bine.

Este din ce în ce mai clar. Așa cum a preconizat și el, așa cum am preconizat și noi, Traian Băsescu a decis irevocabil să candideze pentru poziția de primar general al Capitalei. Iar Eugen Tomac, liderul formal al PMP, anunță o performanță. Într-o singură zi, fostul președinte a strâns numărul necesar de semnături de la bucureșteni. Se duce în cursa electorală ca un buldozer. Și lansează o bombă colosală. Vrea înapoi numele Partidului Democrat Liberal. PDL. O dovadă în plus că, oricât de rapid decolează, nu poate divorța de Petrov.

Urât mi-a fost! Mereu! Mereu mi-a fost urât să-i văd pe politicienii noștri vorbind în public pe șoptite la ureche sau astupându-și gura cu mâna. Întotdeauna am apreciat acest comportament drept lipsit de o elementară educație. Și de bun simț. Și de respect față de cetățenii pe care, din această poziție, aleșii trebuie să îi servească cu maximă transparență. Eu pe Ludovic Orban, mai ales de când e premier, îl asociez cu acest gest infect. Al comunicării pe sub mână. Și vom vedea că această atitudine nu este deloc întâmplătoare. Ea este tipică pentru politicienii care confundă șmecheria cu politica mare. Pentru a fi mai explicit, voi face așa cum au făcut și alți colegi de-ai mei din presă, apel la memorie.

Klaus Iohannis ne anunță ferm că bătălia cu PSD nu s-a încheiat. Dimpotrivă. Războiul este în toi. Și va dura atâta timp cât PSD continuă să ocupe poziții importante în Parlament și în administrația publică locală. România este așadar în mod oficial în război. Într-un război intern. Este din nou o situație unică. În sensul că un stat furnizor de securitate externă este incapabil să administreze securitate în plan intern. Și a venit momentul să ne întrebăm cum ar arăta România fără PSD.

Pentru prima dată in 30 de ani de regim democratic PNL este primul partid în România. S-a clasat primul pe 26 mai, la o distanță confortabilă de PSD si USRplus. În 2016 cind dreapta a fost bine tăvălită, PSD l-a sanctificat pe Dragnea. Sper să nu se întîmple la fel cu Ludovic Orban, liderul PNL, care are meritul de a fi condus energic campania electorală în direcția care trebuia.

Dacă stăm să ascultăm și dacă, mai ales, îl credem pe Ludovic Orban, atunci PNL a dat marea lovitură. Și asta chiar înainte de a înălța pe cer noua stea politică a partidului. Cu câteva minute mai devreme de a-l anunța pe Rareș Bogdan drept cap de listă la europarlamentare, liderul liberal ne-a vestit un nou sondaj de opinie. Care, pentru prima dată în istorie, ar plasa PNL în fața PSD. Ca să nu mai vorbim de faptul că Rareș Bogdan ar mai veni cu niște procente în traistă. Ce se pregătește și ce va ieși?

Iata ce scria, cu orgoliu, pe blogul sau, in urma cu cativa ani, Cristian Preda: „Ni s-a spus în mai multe feluri: „intelectualii lui Băsescu„, „reformatorii„, „grupul de la Bruxelles” etc. Sunt incluși aici Monica Macovei, TRU, Sever Voinescu, Teodor Baconschi și autorul acestei note. Nu noi ne-am dat un nume. Ziariștii au făcut-o, apoi adversarii PDL, apoi colegii noștri de organizație”.

Scriam zilele trecute că administrația prezidențială este o mare necunoscută pentru români, informațiile din interior trecînd cu greu zidurile palatului Cotroceni. Aflăm cîte ceva abia după multă vreme, cînd faptele sunt deja produse și unii care s-au perindat prin instituție își fac curaj să își dea drumul la gură. Bine că se întîmplă chiar și așa, am spune. Un dialog al Inpolitics cu un fost consilier prezidențial scoate, astfel, la lumină informații șocante despre modul în care așa-zisul cel mai puternic om din țară devine prizonierul statului-paralel, al serviciilor secrete. O marionetă care e folosită strict în interesul anumitor cercuri, cu sau fără voia sa.