Arhiva de stiri pentru tagul opozitie

Pentru ca opoziția să vină la guvernare, singura soluție este să se formeze în Parlamentul României, imediat după alegerile pentru Parlamentul European, o nouă majoritate. În Legislativ. Ar fi o mișcare dramatică. Ea trebuie însă declanșată numai după îndeplinirea unei prime condiții elementare: ca PSD să obțină un rezultat dezastruos sau foarte slab. Care sunt însă celelalte condiții?

In ultimul week-end s-a incheiat pre-campania. Din 26 aprilie partidele s-au apucat să dea jos banerele uriase întinse pe toate șosele. S-a trecut la niste panouri meschine în care ai voie să pui un singur afiș, format mic. Asta se întimplă în asa-zise „locuri special amenajate”. E o manieră de a emascula competiția și, în esență, o bătaie de joc.

Timpul pentru ministrul independent al Justiției asumat de PSD s-a scurs. Tudorel Toader urmează să fie eliberat din funcție. Într-un fel sau altul. Ce lasă în urmă? Și, mai ales, ce ar putea urma? Și cine este înlocuitorul?

Efectul pervers al mega-scandalului care îl vizează pe procurorul general Augustin Lazăr este faptul că asistăm practic la o redistribuire a unei părți poate chiar semnificative a electoratului frontului anti-PSD. Și asta se întâmplă în condițiile în care eroul negativ al istoriilor macabre împărtășite în ultimele zile opiniei publice nu are nici profilul, nici vocația și nici ambiția unui politician. Ceea ce eu voi măsura astăzi va fi cu certitduine resimțit în prognozele de mâine ale instititutelor de cercetare de piață și va fi parte a rezultatelor a două scrutinuri electorale importante: europarlamentarele și prezidențialele.

Aparent, Klaus Iohannis face acest referendum în dubla încercare de a consolida blocul anti-PSD și, declanșând o emoție colectivă pe tema Justiției, să ridice procentul de prezență la vot. Niciunul dintre cele două prezumtive obiective nu poate fi însă atins. Fapt evident. Ceea ce înseamnă pur și simplu că țintele sunt diferite. Ce urmărește Klaus Iohannis?

Premierul Viorica Dăncilă este amenințat cu o nouă plângere penală. Tot pentru înaltă trădare. Și tot de către PNL. Ca pedeapsă pentru anunțul pe care, în fine, l-a făcut. Prin care a adus la cunoștința lumii întregi decizia României de a-și muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Într-o parte, cea israeliano-americană, reacțiile sunt, cum era firesc, de entuziasm total. În cealaltă parte, pentru moment, a opoziției politice de la București, replica este de-a dreptul furibundă. Ce urmează?

Klaus Iohannis a trecut de punctul ireversibilității. Războiul declanșat de el împotriva PSD și a oricărui candidat prezidențial al acestui partid este total. Iar Iohannis îl poartă cu toate armele pe care le are la dispoziție. Inclusiv cele prezidențiale, conferite de popor. Iar mijloacele utilizate sunt dintre cele mai periculoase. În toiul ostilităților, poate fi compromisă și bruma de democrație care mai există. Pentru că președintele României a lansat un concept nou. Înfrângerea electoratului mare de către electoratul mic. Până la organizarea unor batalioane de asalt, nu mai e decât un pas.

Dacă stăm să ascultăm și dacă, mai ales, îl credem pe Ludovic Orban, atunci PNL a dat marea lovitură. Și asta chiar înainte de a înălța pe cer noua stea politică a partidului. Cu câteva minute mai devreme de a-l anunța pe Rareș Bogdan drept cap de listă la europarlamentare, liderul liberal ne-a vestit un nou sondaj de opinie. Care, pentru prima dată în istorie, ar plasa PNL în fața PSD. Ca să nu mai vorbim de faptul că Rareș Bogdan ar mai veni cu niște procente în traistă. Ce se pregătește și ce va ieși?

Un film pe care l-am văzut iar și iar înaintea alegerilor: în timp ce pesediștii sună mobilizarea ca pentru război, opoziția se comportă de parcă ar fi concesionat bătălia electorală unor firme private. Ori structuri oculte, să zicem. Invariabil, după eșecul la urne, apar scuzele (s-a furat masiv, au existat sabotori, electoratul a fost înșelat șamd), eventual ceva răfuieli interne și tăieri de capete, dar butoanele ajung pe mîna social-democraților, iar opoziția rămîne cu ”satisfacția” de a fi încercat.

Am pornit de la premiza cât se poate de rațională că PSD, cu vasta sa experiență guvernamentală și parlamentară, un partid care cunoaște toate șiretlicurile și toate dedesubturile luptei politice pentru putere, este imposibil să comită altfel decât deliberat greșelile pe care le-a comis. Cu alte cuvinte, să lase la mâna președintelui, timp de două luni, posibilitatea de a șicana Executivul, refuzând să numească doi miniștri cheie și să arunce în aer, într-un mod fără precedent, bugetul de stat pe 2019, în condițiile în care va mai trece încă mult timp până când acesta va fi adoptat. Dacă va mai fi vreodată adoptat. Și fiindcă raționamentul ar fi altfel incomplet, m-am referit și la ordonanțele de urgență adoptate și apoi rușinos modificate în urma unor uriașe scandaluri și mă voi opri în continuare și la următoarele două ordonanțe de urgență, care au rolul de a înteți vâlvătaia. O fac cu convingerea că totul e parte a unui plan prin care PSD așteaptă să fie scos de la guvernare și înlocuit cu ceea ce poate aduce în acest moment opoziția la Palatul Victoria. Când se va întâmpla această răsturnare politică?

Dacă PSD intenționează să facă în așa fel încât să fie scos de la guvernare, în condițiile în care responsabilitatea pentru ceea ce îi urmeză va cădea în sarcina lui Klaus Iohannis și a frontului anti-PSD, lucrurile par astfel aranjate de parcă au fost puse anume cu mâna. Totul pare pregătit pentru ca, în mod precipitat, la Palatul Victoria să fie instalată o echipă alcătuită în mod direct sau indirect de reprezentanți ai actualei opoziții. Iar PSD aparent să se retragă, pentru a se reîncărca electoral și pentru a reveni în forță după alegeri. Ce argumente am? Care sunt pașii acestui scenariu?

Din ce în ce mai multe semnale vin din direcția majorității PSD plus ALDE. Încă ele sunt contradictorii. Frecvența acestora însă mă determină să iau în considerare scenariul conform căruia PSD intenționează să procedeze în așa fel, încât să i se facă vânt de la guvernare. Și să treacă cu arme și bagaje în opoziție. Cu sau fără ALDE. Iar în opoziție să se reîncarce electoral. Pentru a lua apoi la finele anului viitor din nou puterea. Nu ar fi pentru prima dată când se întâmplă așa.

Referitor la prima anchetă dintre cele aproape 20, care o vizează pe Laura Codruța Kovesi, e interesant de observat din capul locului existența unor situații de tip paradoxal. Dintre care voi dezvolta doar două. Și anume statutul ei de suspect, care se poate transforma cu rapiditate în statut de inculpat, și tipurile de reacție în plan intern și în plan extern, care însoțesc investigațiile Secției speciale care îi anchetează pe procurorii care au săvârșit derapaje grave.