Arhiva de stiri pentru tagul opozitie

O nouă moțiune de cenzură împotriva Guvernului, o nouă realizare purtând marca PNL. Titlul acestei analize sugerează existența unui blat. Există toate indiciile că asta e. Se lucrează în regim de cumeterie. O parte din parlamentarii PSD dorește cu ardoare ca partidul să intre în opoziție. În timp ce o parte a parlamentarilor opoziției, inclusiv din PNL, dorește ca Guvernul Dăncilă să supraviețuiască. Iar cele două fracțiuni, care nu se transformă în niciun fel într-o masă critică decât în plan simbolic, se anulează reciproc. Și iese un fâs.

Va fi o mare rușine. Dacă și numai dacă faimoasa moțiune împotriva Guvernului Dăncilă se împotmolește în proiect. Dacă este introdusă și nu trece. Pentru că atât în campania electorală pentru europarlamentare și referendum, cât și imediat după, cu ocazia clamării victorei frontului anti-PSD, atât Klaus Iohannis cât și liderii partidelor din opoziție au dat următoarea intrepretare voinței electoratului: au spus că cetățenii României au decis că PSD și ALDE trebuie să plece de la guvernare. Dacă moțiunea cade, fie i-au mințit cu nerușinare pe cetățeni, fie pur și simplu și-au încălcat cu cinism angajamentul.

După exemplul lui Traian Băsescu, Klaus Iohannis a suprapus un referendum, la fel de inspirat sau la fel de neinspirat, peste o rundă electorală. Și, la fel ca și Traian Băsescu, a câștigat. Pentru a doua oară, i-a ieșit și pasența cu votul din Diaspora. Care, din nou, a enervat lumea, ducând la urne electoratul intern. Acum încearcă a treia oară. După aceleași modele. Îi va ieși sau nu?

Am crezut că este o glumă. Dar nu e. Liberalii au anunțat într-un mod cât se poate de oficial și de rituos că au intenția fermă de a tăia pensiile speciale și a crește la loc impozitele specialiștilor în IT. Au început în mod neașteptat exclusiv cu soluții negative. Acestea sunt doar două dintre ele. Cum le comentăm?

O vorbă veche și înțeleaptă spune că în România nu există electorat liberal, democrat, popular, țărănist șamd. Există doar electorat pesedist și anti-pesedist. (Și udemerist, e drept, ca un caz special). Alegerile post-decembriste au dovedit adevărul acestei spuse: PSD și-a păstrat permanent o felie importantă de electorat, incapabilă să crească, dar și să scadă, dincolo de o anume cotă. De celaltă parte, adversarii s-au bătut pe electoratul anti-pesedist în forme diverse: PNTCD, PNL, PD, ApR, PMP, USR șamd. Funcție de epocile istorice, pentru că adversarii PSD s-au născut ori au sucombat, electoratul anti-pesedist a rămas.

Să trecem cu eleganță peste ezitările Opoziției. Să considerăm că PNL și USR vor decide să dărâme Guvernul. Și să pună alt Executiv în loc. Să omitem pentru moment că, la numai o zi după ce a spus că Guvernul trebuie să plece, președintele Klaus Iohannis a cerut doar demisia a doi miniștri. Să trecem peste asta. Și să ne imaginăm cum ar arăta noul Guvern.

Alegerile europarlamentare și, mai ales, rezultatul referendumului obligă opoziția și îl obligă și pe Klaus Iohannis să facă toate eforturile posibile pentru răsturnarea imediată a Guvernului majorității PSD plus ALDE. Și să instaureze un Guvern centrat în jurul PNL. Fie că va fi politic, fie că va fi tehnocrat, fie că va fi monocolor, bicolor sau multicolor. Sub acest aspect, al oportunității unei mutații decisive în materie de Executiv, există divergențe pe toate planurile și în toate taberele. Și totuși când se va produce schimbarea solicitată de majoritatea populației?

Este în afara oricărei îndoieli. Acum, după reușita demersului legat de referendum, câștigătorul de etapă a competiției prezidențiale este Klaus Iohannis. Și aceasta nu fiindcă până una alta e singurul politician aflat în cursă. Ci pentru că și-a asumat răspunderea pentru un demers politic care părea imposibil, a riscat totul și a câștigat într-un mod care i-a lăsat cu gura căscată pe toți sociologii, pe toți analiștii și pe toți oamenii politici, inclusiv pe cei din opoziție, care nici după două zile nu înțeleg prea bine cum de au avut un asemenea succes. Iar prima confruntare electorală care urmează – și încă repede – este cea a prezidențialelor. În condițiile în care frontul PSD a rămas literalmente cu ochii în soare. Și, orbit de impactul cu valul electoral de la europarlamentare și referendum, nu mai reușește să identifice pentru moment un competitor capabil să-l învingă pe Iohannis. Dar va găsi în cele din urmă?