Arhiva de stiri pentru tagul Occident

A fost un timp când se stătea la coadă nu numai la carne, ouă, brânză, unt. Se stătea la coadă și la cărți. Era și vremea cînd iubeam America mai presus decât orice, iubeam Occidentul, pentru că punea în centrul tuturor politicilor Drepturile Omului și Dreptul la liberă exprimare. Țin minte că n-am prins, în librării, ”Insula altuia”, a lui Jaques Perry.

„Cine se luptă cu monștrii ar trebui să aibă grijă ca în acest proces să nu devină un monstru. Iar dacă privești suficient de mult într-un abis, abisul se va uita înapoi în tine”. Așa sună un aforism enunțat de către filosoful Friedrich Nietzsche. E de prisos să mai pierdem timpul contextualizând această maximă la situația actuală a lumii occidentale, deoarece fiecărui cetățean onest îi stă pe limbă acest gând. ”Top-of mind”, cum se zice în țara partenerului strategic!

Din ce în ce mai frecvent, personaje apropiate lui Putin încep să afirme cât se poate de răspicat că se desfășoară un război nu numai NATO, dar al întregului Occident împotriva Federației Ruse. Pe teritoriul Ucrainei. Federația Rusă este, vezi Doamne, ținta unui atac năprasnic. Dar, ne garantează aceștia, va rezista. Și Vladimir Putin face aluzii în același sens. Oare așa stau lucrurile?

„Puterea aparține Statului Paralel, iar asta e bine!'' Asta ne-a anunțat zilele trecute Dominic Cummings, fost consilier-șef al lui Boris Johnson, director al organizației ce-a realizat strategia Brexit-ului, sub deviza ''Vote Leave''. Deși are doar 51 de ani, Cummings a lucrat în ultimii 15 ani în culisele puterii britanice, trebuind să-și părăsească poziția în 2020, în urma unei ambuscade mediatice căreia i-a căzut victimă în pandemie. Omul a fost considerat ''deșteptul'' cancelariei britanice, fiind inclusiv subiectul unor filme documentare sau artistice, chiar pe Netflix.

În condițiile în care mass media a dezertat de la misiunea sa esențială, transformându-se din instrument de informare și orientare într-unul de dezinformare și manipulare la o asemenea amploare încât până și separarea știrilor corecte de cele mincinoase a devenit imposibilă, am considerat că zicala potrivit căreia este mai bine să vezi o dată decât să auzi / citești de o mie de ori trebuie urmată și am profitat de invitația adresată de Institutul iranian pentru studii politice și internaționale (Institute for Political and International Sudies – IPIS) ca să efectuez o vizită în Iran în perioada 24-28 noiembrie 2022. În această călătorie am fost împreună cu președintele și vicepreședintele Institutului român pentru studiul politicii și economiei Orientului Mijlociu (Middle East Economic and Political Institute – MEPEI), domnul Flavius Caba-Maria și respectiv, doamna Monica Surugiu, precum și cu Președintele Fundației Euro Defense România, profesorul Liviu Mureșan.

Unul dintre cele mai importante evenimente ale anului 2022, cu mult peste nenorocitul război din Ucraina sau alegerile americane, a fost Congresul Partidului Comunist Chinez. Acesta a trasat liniile de mișcare ale politicii chineze în următorii ani din Secolul Asiei, în condițiile în care, fără îndoială, China este principalul candidat la poziția de superputere globală. Formulat în stilul sofisticat al discursului politic cu specific chinez, bogat în metafore și maxime, mesajul Congresului, spre a fi bine înțeles, trebuie citit în cheie chinezească, iar nu cu ochelarii euro-atlantici.

Atunci când propaganda oficială de la noi, referitoare la războiul din Ucraina, dorește să combată o teză fără argumente, o califică drept „narativ rusesc”. Aceasta este o încercare de a nega tezele prin anti-teze și etichetele prin alte etichete. Există, însă, mai multe narative, nu numai rusești; chiar și acestea din urmă modificându-se în timp. Când noile „narative rusești” coincid cu vechile „narative românești”, care le-au precedat, autorii români devin „trompete moscovite”. Când vechile „narative rusești” devin utile în atingerea scopurilor propagandei oficiale românești (de fapt doar un penibil și servil ecou al propagandei Occidentului euro-atlantic) ele sunt de îndată „naționalizate”; adică, „euro-atlantizate”. Iată motivele care ne împing să cercetăm fascinanta „lume a narativelor”.

Atunci când propaganda oficială de la noi, referitoare la războiul din Ucraina, dorește să combată o teză fără argumente, o califică drept „narativ rusesc”. Aceasta este o încercare de a nega tezele prin anti-teze și etichetele prin alte etichete. Există, însă, mai multe narative, nu numai rusești; chiar și acestea din urmă modificându-se în timp. Când noile „narative rusești” coincid cu vechile „narative românești”, care le-au precedat, autorii români devin „trompete moscovite”. Când vechile „narative rusești” devin utile în atingerea scopurilor propagandei oficiale românești (de fapt doar un penibil și servil ecou al propagandei Occidentului euro-atlantic) ele sunt de îndată „naționalizate”; adică, „euro-atlantizate”. Iată motivele care ne împing să cercetăm fascinanta „lume a narativelor”.

Intelectualii există şi pentru a pune din când în când întrebări imposibile, întrebări fără răspuns clar, definitiv, întrebări care uneori pot tulbura profund. O asemenea întrebare ar fi : oare războiul Rusia-Ucraina sau, mult mai propriu, războiul Occident- Rusia nu este cumva pe cale să se transforme într-un război religios ? Va fi astfel confirmat Samuel Huntington, cu a sa faimoasă şi foarte citită „Ciocnire a civilizaţiilor” (The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order – 1996)?

Atunci când propaganda oficială de la noi, referitoare la războiul din Ucraina, dorește să combată o teză fără argumente, o califică drept „narativ rusesc”. Aceasta este o încercare de a nega tezele prin anti-teze și etichetele prin alte etichete. Există, însă, mai multe narative, nu numai rusești; chiar și acestea din urmă modificându-se în timp. Când noile „narative rusești” coincid cu vechile „narative românești”, care le-au precedat, autorii români devin „trompete moscovite”. Când vechile „narative rusești” devin utile în atingerea scopurilor propagandei oficiale românești (de fapt doar un penibil și servil ecou al propagandei Occidentului euro-atlantic) ele sunt de îndată „naționalizate”; adică, „euro-atlantizate”. Iată motivele care ne împing să cercetăm fascinanta „lume a narativelor”.