Arhiva de stiri pentru tagul Mircea Geoana

Într-un gest de orgoliu, de infatuare, de maximă aroganță, dar și de maximă imprudență, Sorin Ovidiu Vântu a lansat pe piață faimoasa expresie: ”Întăriți-vă statul!”. Se întâmpla după ce Traian Băsescu semnalizase ferm ”Statul sunt eu!”. Și după ce, același Sorin Ovidiu Vântu, l-a susținut logistic și financiar pe Mircea Geoană în confruntarea acestuia cu Traian Băsescu pentru mandatul prezidențial. Traian Băsescu nu l-a iertat. Nici statul nu l-a iertat. Cu atât mai mult statul confundat cu sistemul. Statul subteran. Vântu înfundă pușcăria. Și a fost introdus pe faimosul ”culoar al morții”.

O istorie halucinantă. Aparent. Ea nu poate fi decât adevărată. O istorie despre marele cuib cu vipere din România. În care a pătruns pe ușa din față jurnalistul Radu Moraru. Azi, candidat prezidențial. Și care, tocmai din acest motiv, relatează istorii despre Coldea, Maior, Oprea, Hellvig și Iohannis, care întrec cu mult în intensitate episodul intitulat „Sufrageria lui Oprea”. Am citit și m-am crucit. Nici chiar eu nu mi-am imaginat vreodată cât de periculoasă este cangrena care a îmbolnăvit mortal acest stat. Radu Moraru ne explică cum se fac președinții în România. Cu subiect și predicat.

Dezvăluirea lui Sebastian Ghiță făcută ieri în direct, pe mai multe televiziuni de știri, este năprasnică. Fostul deputat PSD, aflat în prezent la Belgrad, unde a cerut azil politic, a prezentat o dovadă zdrobitoare. Laura Codruța Kovesi i-a cerut și a primit contravaloarea unei curse extrem de costisitoare cu o aeronavă Țiriac Air. Cea care l-a readus în țară pe Nicolae Popa, după ce acesta fusese arestat la Jakarta. Politic, a fost o lovitură de imagine pentru Traian Băsescu, aflat în competiție prezidențială cu Mircea Geoană în al doilea tur de scrutin. Iar Laurei Codruța Kovesi această operațiune i-a adus numirea în funcția de șef al DNA.

Se încordează rivalii lui Liviu Dragnea din PSD. Îi transmit apeluri cum că partidul și țara sunt mai importate decât el. I se sugerează să părăsească puntea. Și să cedeze puterea altcuiva. Măcar să abandoneze conducerea Camerei Deputaților. Dacă nu și pe cea a partidului. Dar sângele aruncat pe pereți se transformă în apă de ploaie. În numai câteva ore.

Azi la 15,00 Comisia parlamentară de ancheta pentru verificarea alegerilor prezidențiale din 2009 se intruneste să ceară un vot în plen pentru un raport alcătuit in 8 luni de activitate. Aceste comisii au o viață efemeră dar plină strălucire – ca un fluture. Sunt pe prima pagină, provoaca multe controverse, lucrările sunt pline de patimă, televiziunile sunt prezente. Dar, în final, reiese un text anost. Comisiile sunt repede uitate după ce-și încheie lucrările. Nimic nu a rezultat vreodată în acesti 28 de ani de pe urma lor. Așa cred că va fi și acum.

Am urmărit ieri la televizor audierea lt.colonelului SRI Daniel Dragomir. Am mai văzut ceva asemenator intr-un documentar despre audierea mafiotului american Joe Valacchi de catre o cosimie a Senatului in anii 60. Joe Valacchi acceptase fusese amenintat cu moartea de Mafie i acceptase sa vorbeasca in schimbul protectiei. Era primul mafiot de rang care vorbea public despre existenta Mafiei, careia Edgar Hoover sefuL FBI, ii nega existenta. Publicul american a urmarit siderat mărturia mafiotului. Reiesea din marturie o lune subterana, corupte, etc,la un vinel de nebănuit.

În acest an s-a vorbit foarte mult dar nu excesiv despre un mecanism funcțional prin care voturile românilor să fie întoarse în mod perfid sub masa de joc. Cu alte cuvinte, o majoritate parlamentară, constituită ca o consecință directă a rezultatului de la urne, să fie înlocuită în așa fel încât statul să fie administrat nu de cine a fost votat, ci de cine nu a fost votat. Și tot în acest an au ieșit la iveală, rând pe rând, nenumărate fapte care demonstează că, în 2009, însuși procesul de votare a fost masiv fraudat. E timpul să discutăm deschis despre pirații voturilor.

Noul partid Pro România, prin care Victor Ponta încearcă să-și desăvârșească cariera politică, este conform definiției sale social-liberal. Nici mai mult, nici mai puțin. O expresie a nostalgiei sale după USL? Sau pur și simplu un alt vehicul cu ajutorul căruia liderul politic va mai călători o stație-două? E timpul să rememorăm fantasticul periplu prin politică al lui Victor Ponta. Cunoscându-i trecutul, am putea înțelege mai bine prezentul și am putea intui viitorul său.