Arhiva de stiri pentru tagul Macron

În a 13-a sâmbătă de manifestaţii a Vestelor galbene – trei luni de proteste deci –, 240 000 de francezi au fost din nou pe străzi, pe bulevarde, în pieţe, în deja miticele ronds-points (intersecţii de autostradă). Cifra e dată de sindicatul France Police-Policiers en colère. Cifrele date de Ministerul de Interne, condus de cel mai hulit cetăţean francez, după Emmanuel Macron, desigur, ministrul Christophe Castaner, nu mai merită citate nici cu titlu de inventar, atât de stupid manipulatoare şi mincinoase sunt. Parcă ar fi date de un guvern neocomunist de la Bucureşti. Televiziunea chineză CGTV (un CNN chinez) dădea sâmbătă seara, 9 februarie 2019, manifestaţiile Vestelor galbene de la Paris, Nisa, Toulouse, Lyon, Rouen etc. ca a doua ştire în jurnalul important al zilei după cea despre Anul Nou chinezesc.

Toată planeta a salutat şi încă se bucură de prezenţa la Casa Albă a neobişnuitului preşedinte Donald Trump. Nu numai Rusia, învinuită de amestec în alegeri, ci şi China, Iranul, Turcia, India, Israelul etc. Se bucură până şi fostele ţări comuniste din Estul Europei, azi teoretic capitaliste, membre UE şi NATO, printre care România, pentru că presiunea imperială americană (prin NATO, prin armată, prin CIA, NSA şi alte servicii speciale) a scăzut până aproape de zero.

Motorul franco-german decolează. Marți. La Aachen. Capitala celei mai vestice regiuni a Germaniei. Klaus Iohannis se numără printre cei care vor întoarce cheia de contact a unei Europe cu mai multe viteze. În prezența nașilor. Iar statele din Est vor fi prada.

Cea mai tare scenă difuzată de televiziunile franceze ieri, 8 decembrie 2018, mi s-a părut a fi cea cu o adunare de câteva zeci de alsacieni (un fel de transilvăneni ai Franţei) purtând „gilets jaunes” („veste galbene”) semnalizatoare care-şi aruncau într-un foc improvizat, revoluţionar şi purificator cărţile de alegător. Democraţia reprezentativă a votului universal e asimilată cu o escrocherie pur şi simplu.

Frontul diplomatic global a fost extrem de activ în ultima vreme, arătând că “războiul mondial hibrid” a ajuns într-o fază de maximă tensiune. Cel care știe să îi citească semnele și acceptă mesajul lor, chiar și atunci când acesta îi contrazice prejudecățile și îi frustrează așteptările, poate prezice viitorul.

Angela Merkel nu a vrut răul României când ni l-a băgat pe gât pe Băsescu, în ciuda votului a 8 milioane de oameni. Nici Emmanuel Macron nu are ceva personal împotriva românilor, când le ia șansa de a muta EMA, de la Londra la București.

Alegerile prezidențiale din Franța au avut darul - paradoxal - să se constituie într-o victorie a populismului și a euroscepticismului. Chiar dacă Le Pen a pierdut - previzibil - Frontul Național devine, practic, principala forță politică de opoziție, în condițiile în care nu se știe dacă există cu adevărat o forță politică la putere.

Electoratul din tarile Uniunii Europene este confuz. S-a văzut lucrul acesta si in Austria si in Olanda si, desigur, in Marea Britanie, atunci cand a fost nevoie de un vot popular.