Arhiva de stiri pentru tagul guvernare

O nouă moțiune de cenzură împotriva Guvernului, o nouă realizare purtând marca PNL. Titlul acestei analize sugerează existența unui blat. Există toate indiciile că asta e. Se lucrează în regim de cumeterie. O parte din parlamentarii PSD dorește cu ardoare ca partidul să intre în opoziție. În timp ce o parte a parlamentarilor opoziției, inclusiv din PNL, dorește ca Guvernul Dăncilă să supraviețuiască. Iar cele două fracțiuni, care nu se transformă în niciun fel într-o masă critică decât în plan simbolic, se anulează reciproc. Și iese un fâs.

Va fi o mare rușine. Dacă și numai dacă faimoasa moțiune împotriva Guvernului Dăncilă se împotmolește în proiect. Dacă este introdusă și nu trece. Pentru că atât în campania electorală pentru europarlamentare și referendum, cât și imediat după, cu ocazia clamării victorei frontului anti-PSD, atât Klaus Iohannis cât și liderii partidelor din opoziție au dat următoarea intrepretare voinței electoratului: au spus că cetățenii României au decis că PSD și ALDE trebuie să plece de la guvernare. Dacă moțiunea cade, fie i-au mințit cu nerușinare pe cetățeni, fie pur și simplu și-au încălcat cu cinism angajamentul.

Singura modalitate prin care ar putea să treacă această moțiune de cenzură este ca deputați și senatori PSD și ALDE să voteze pentru trântirea Guvernului Dăncilă. Altfel nu există suficiente resurse parlamentare pentru ca demersul liberalilor să fie încununat de succes. Iar aceste voturi ipotetice ar trebui date pur și simplu pentru că în PSD și în ALDE există un curent favorabil retragerii de la guvernare.

Klaus Iohannis a trecut de punctul ireversibilității. Războiul declanșat de el împotriva PSD și a oricărui candidat prezidențial al acestui partid este total. Iar Iohannis îl poartă cu toate armele pe care le are la dispoziție. Inclusiv cele prezidențiale, conferite de popor. Iar mijloacele utilizate sunt dintre cele mai periculoase. În toiul ostilităților, poate fi compromisă și bruma de democrație care mai există. Pentru că președintele României a lansat un concept nou. Înfrângerea electoratului mare de către electoratul mic. Până la organizarea unor batalioane de asalt, nu mai e decât un pas.

După ce alianța aflată la guvernare va fi ejectată de la Palatul Victoria, poate chiar acum, cu ocazia supunerii la vot pentru a doua oară a legii bugetului, Klaus Iohannis, îndeplinindu-și prerogativele constituționale, bucuros nevoie mare, va mușca mărul otrăvit și va desemna un premier. Acesta va trebui să formeze noul Executiv și să treacă prin Parlament un nou program de guvernare. Cum va arăta noul Cabinet? Cine îl va conduce?

Am pornit de la premiza cât se poate de rațională că PSD, cu vasta sa experiență guvernamentală și parlamentară, un partid care cunoaște toate șiretlicurile și toate dedesubturile luptei politice pentru putere, este imposibil să comită altfel decât deliberat greșelile pe care le-a comis. Cu alte cuvinte, să lase la mâna președintelui, timp de două luni, posibilitatea de a șicana Executivul, refuzând să numească doi miniștri cheie și să arunce în aer, într-un mod fără precedent, bugetul de stat pe 2019, în condițiile în care va mai trece încă mult timp până când acesta va fi adoptat. Dacă va mai fi vreodată adoptat. Și fiindcă raționamentul ar fi altfel incomplet, m-am referit și la ordonanțele de urgență adoptate și apoi rușinos modificate în urma unor uriașe scandaluri și mă voi opri în continuare și la următoarele două ordonanțe de urgență, care au rolul de a înteți vâlvătaia. O fac cu convingerea că totul e parte a unui plan prin care PSD așteaptă să fie scos de la guvernare și înlocuit cu ceea ce poate aduce în acest moment opoziția la Palatul Victoria. Când se va întâmpla această răsturnare politică?

Dacă PSD intenționează să facă în așa fel încât să fie scos de la guvernare, în condițiile în care responsabilitatea pentru ceea ce îi urmeză va cădea în sarcina lui Klaus Iohannis și a frontului anti-PSD, lucrurile par astfel aranjate de parcă au fost puse anume cu mâna. Totul pare pregătit pentru ca, în mod precipitat, la Palatul Victoria să fie instalată o echipă alcătuită în mod direct sau indirect de reprezentanți ai actualei opoziții. Iar PSD aparent să se retragă, pentru a se reîncărca electoral și pentru a reveni în forță după alegeri. Ce argumente am? Care sunt pașii acestui scenariu?

Din ce în ce mai multe semnale vin din direcția majorității PSD plus ALDE. Încă ele sunt contradictorii. Frecvența acestora însă mă determină să iau în considerare scenariul conform căruia PSD intenționează să procedeze în așa fel, încât să i se facă vânt de la guvernare. Și să treacă cu arme și bagaje în opoziție. Cu sau fără ALDE. Iar în opoziție să se reîncarce electoral. Pentru a lua apoi la finele anului viitor din nou puterea. Nu ar fi pentru prima dată când se întâmplă așa.

În urmă cu aproape 30 de ani, Ion Iliescu propunea modelul suedez, pentru tranziția de la comunism la capitalism. O economie mixtă, cu un sector public important și multe ajutoare sociale.

De ce analiştii externi, agenţiile de rating sau pieţele nu iubesc deloc guvernarea PSD? De ce orice creştere economică a României este taxată ca şi cum ar urma o criză? Gazele din Piaţa Victoriei sunt mai puternice decât datele economice.

Romania traversează o criză severă. Punctual, ea a început odată cu instalarea PSD la guvern după ultimele alegeri parlamentare. La mai putin de o lună un val de proteste s-a produs în mai multe mari orașe – Bucuresti, Cluj, Sibiu, Timișoara, Iași etc. Ce forțe se confruntă, care este baza socială a acestei crize? Ce trebuie tranșat, de fapt? Să luăm seara de 10 august, vinerea neagră, exemplul cel mai apropiat.

In ultima sa apariție tv, dumnealui Liviu Dragnea a jucat rolul unui scamator, ca Iosefini. Grija lui cea mai mare a fost sa facă uitate gafele repetate ale miniștrilor săi, (în ultima este vorba despre „tricoaie”). A vrut să ne distragă atenția cu mijloacele tipice ale unui iluzionist de la eșecurile guvernării. PSD este în 2018 departe de tot ce promitea în campania electorală din 2016. In subsidiar Liviu Dragnea a vrut să trecem cu vederea lupta lui zilnică de a demonta justiția. A vrut să nu observăm că încearcă tenace să scape de dosare. S-ar putea ca în septembrie să fie condamnat cu executare la completul de 5 judecători și atunci aterizează la pușcărie, ceea ce îl va scoate din viața politică și îl va lăsa fără avere.

De ceva vreme încoace, în România se petrece un fenomen ciudat la nivelul scenei politico-sociale: se consumă energii imense în bășcălia pe seama declarațiilor stupide ale demnitarilor, dar nu prea se mai discută fondul problemelor. Altfel spus, nu se mai vede pădurea din cauza copacilor; la umbra unor agramatisme, premierul Dăncilă, dar nu doar ea, poate plasa relaxată acte și decizii majore, care trec neobservate. Voită sau nu, o excelentă strategie de imagine.

I-a convocat. Pe cei 11. Cinci din fostul PNL și cinci din fostul PDL. Și cu Ludovic Orban, cap de serie. Și a pus hățurile pe partid. Nu are încotro. Se apropie alegerile, iar Klaus Iohannis, deși stă bine la încredere, nu are mașină de partid. Și, fără o mașinărie, degeaba ai încredere. Problema e, din nou, tot cu Constituția.