Arhiva de stiri pentru tagul guvernare

PNL a ratat o șansă extrem de importantă. Aceea de a-l determina, punând presiune pe el, pe Ludovic Orban să demisioneze. Ca răspuns demn la eșecul alegerilor legislative. Neîntâmplându-se acest lucru și urmând ca Orban să fie debarcat mai târziu cu ocazia viitorului Congres sau chiar deloc, dacă se va ține cu ghearele de scaun, întregul partid va fi expus. Și se va afla sub gloanțele propriului electorat. Mai există însă și alte semne rău prevestitoare care sugerează că în acest an PNL va fi strivit.

Cine nu cunoaște trecutul, nu-și cunoaște viitorul. Și viseză cai verzi pe pereți. Coaliția care se încropește acum, sub binecuvântarea lui Klaus Iohannis, indiferent pe cine va avea la vârf ca premier sau președinte de Cameră, este condamnată la un deces destul de rapid. Începând din 1990 și până în prezent, au existat cinci coaliții de guvernare. Dintre acestea, doar una singură a rezista patru ani. Ultimele coaliții s-au pulverizat până la jumătatea ciclului electoral. De ce niciuna, cu o singură excepție, nu a rezistat patru ani? Cheia o avem doar dacă analizăm comportamentul, prestația președintelui din perioada respectivă.

Jocurile, în linii mari, par făcute. Dar nu sunt. Totul se poate prăbuși ca un castel de nisip. Respectiv construcția pusă la cale de cei trei președinți de partide ai coaliției și care merge cu viteză accelerată de la vârf spre baza piramidei puterii. Iar frustrările nu au întârziat să se manifeste. Cei mai-cei mai sunt liberalii. Să încercăm împreună să aflăm ce va urma.

Savanții din lumea întreagă afirmă, cu argumentele necesare, că această criză mondială, cauzată de pandemie, va dura ani de zile. Ceea e impune atât statelor, cât și societăților și persoanelor, să facă eforturile necesare pentru a se adapta acestei situațiii grave pe termen lung. Să vedem, din această perspectivă, cum răspunde Guvernul român acestei provocări și cum răspund partidele politice. În acest fel vom înțelege dacă există sau nu un risc serios ca România să devină un stat eșuat.

Fără falsă modestie, precizez de la bun început că sunt primul analist care a făcut o afirmație gravă. Și anume că Uniunea Salvați România va refuza cu obstinație un următor Guvern Orban și că va încerca să-și impună propriul premier. Până în acest moment, predicția se confirmă. USR își semnalizează ferm intențiile post-alegeri. Ceea ce nu înseamnă că PNL stă cu brațele încrucișate. PNL Orban are propriile scenarii. Pe care le transformă în variante de lucru. Și totul se întâmplă în timp ce PSD stă cu brațele încrucișate. Un partid paralizat.

Poate că nu este încă dezintegrare, cum spune un scriitor prizat, dar degradare este cât încape, iar tristețe, pe măsură. O țară cu potențial considerabil este, în fapt, blocată.

După alegeri, cele mai relevante forțe politice din statul român se vor constitui într-o alianță neomarxistă. Care a avea suficienți parlamentari pentru a deține majoritatea și a guverna. Această alianță neomarxistă va fi alcătuită din USR și PNL. Cele două partide sunt silite să-și anuleze pentru moment orice relație de alianță, pentru că numai astfel vor ajunge în alegeri la maximul potențial electoral.

Marcel Ciolacu ezită. Ezită mereu. Este cea mai corectă definiție a acestui personaj, care s-a cocoțat în vârful PSD prin debarcarea Vioricăi Dăncilă. Un om care șovăie. Rupt permanent între opțiuni diferite. Unele diametral opuse. Ca și când este mișcat de două comenzi diferite. Un prototip al dronei din politica românească. Câtă nevoie are Marcel Ciolacu de stabilizarea sa la conducerea PSD? Câtă nevoie are PSD de Marcel Ciolacu? Răspunsul la aceste două întrebări va putea fi dat cândva. Dar în orice caz nu la Congresul care, iată, se amână.

S-a declanșat o criză guvernamentală. Știm cine a declanșat-o. Dar nu știm cât va dura. Și nici ce trebuie făcut pentru ca efectele ei să fie ameliorate. Și suportabile pentru cetățeni. Este o criză guvernamentală, care oricând se poate transforma în criză politică. Cu costuri pe termen foarte lung.

Ce a vrut să spună „number one”, alias Rareș Bogdan, prin mesajul său din fulminantul discurs în fața staff-ului liberal? La ce s-a gândit prim-vicepreședintele PNL în mod concret, atunci când a făcut afirmația, aparent șocantă, că Orban va rămâne premier, chiar dacă va fi demis? Să încercăm împreună să răspundem la această întrebare. Răspunsul face toți banii.

O regulă de fier a democrației este existența alternativei la putere. Un alt partid capabil să-l înlocuiască pe cel uzat moral și să preia conducerea. Înseamnă logic că trebuie să existe și o alternativă a alternativei. În sensul că jocul democratic poate continua la nesfârșit în baza mecanismului bielă-manivelă. Numai că, iată, în România, cel puțin în acest moment, lucrurile nu funcționează chiar așa. Ci cu totul și cu totul diferit. PSD s-a uzat la guvernare. A fost înlocuit de PNL. Iar PNL se compromite cu o viteză atât de mare, încât PSD este împiedicat să-i ia locul în timp util, aflându-se ca partid încă în stare de disoluție. Nu există o alternativă a alternativei. Și asta este foarte rău.

Ce politician de excepție era Ludovic Orban odinioară. Matur, curajos și responsabil, mare adversar al asumărilor de răspundere de către guverne, în disprețul milioanelor de cetățeni, zicea el, inclusiv fără avizul CES, cîteodată. Și cum l-a stricat în timp record funcția de premier…

După două luni de logodnă, guvernul Orban are dificultăți serioase. Nu atit create de PSD, dispărut în ceață unde își linge rănile. Tensiunile in ce priveste PNL&Guvernul Orban vin din interior.