Arhiva de stiri pentru tagul guvernare

USR-PLUS? Sau USR-MINUS? E o întrebare pe care și-o pun din ce în ce mai intens, mai dramatic, electorii acestui partid. Cetățenii din București. În special cetățenii Sectorului 1. Brașovenii. Timișorenii. Și alții. În mai toate localitățile României, în care acest partid, care s-a retras de la guvernare, continuă să dețină o putere de natură administrativ-teritorială. Acum se vede mai bine ceea ce uneori era difuz, atunci când USR se afla în Executiv. Acest partid reprezintă un eșec.

Când își va da obștescul sfârșit coaliția aflată la guvernare? Când se stinge ea în mod natural? Când se schimbă configurația acestui Guvern care, aparent cel puțin, are în spate cea mai puternică majoritate din istoria recentă a României? Poate vi se pare straniu, dar răspunsul la această întrebare mi l-a oferit o recentă cercetare de piață, efectuată de Sociopol, institut condus de Mirel Palada.

Ca să intre la guvernare alături de PNL, PSD nu mai vrea cota unică – introdusă de Băsescu/Tăriceanu în 2005 cînd au câştigat alegerile, pentru că acest concept este depăşit acum. Dar România nu mai are cota unică de pe vremea lui Dragnea, adică a lui guvern PSD.

Multi au considerat ca intrarea PSD la guvernare este o mare eroare. Este adevarat, din punct de vedere elctoral nu a reprezentat o idee foarte buna. Pe de alta parte, poti asista nepasator la adancirea crizelor in care guvernul coalitiei anterioare adusese tara? Poti asista nepasator la orientarea anti-nationala pe care mai ales componenta USR o imprimase guvernarii? Evident ca nu.

Dubai nu reprezintă doar un proiect turistic. El inseamnă, in primul rand reusita unei viziuni. Indeplinită intr-o jumătate de secol. Proiectul a pornit la inceputul anilor ’70, prin unirea celor sapte emirate. Cu vointă, autoritate, unitate, Emiratele Arabe Unite au reusit sa mobilizeze resurse din petrol dar si investitii din alte tari arabe unde exista anumite pericole politice. De cateva luni, in Dubai (unul dintre Emirate), sosesc si turisti din Israel. Intr-o tară cu stabilitate autocratică si cu un „stat de drept” original (spre exemplu pedeapsa cu moartea pentru consum de droguri, persoane care dispar si se intorc „disciplinate”, un sistem mixt de convietuire intre musulmani si occidentali, patru milioane de indieni, pakistanezi, etc care lucrează ziua si noaptea, in constructii, in ture de 12 ore).

Astăzi se joacă două cărți mari. Cartea coaliției, dar și cea a certificatului Covid. Obligatoriu sau nu la locul de muncă. Și dacă da, în ce condiții? Cele două înțelegeri se pot transforma în dispute. Iar disputele redeschid vrajba.

În memoriile intitulate „Cum am scris Doctor Faustus“, Thomas Mann mărturisește că și-a propus să capteze criza „culturii în general, a muzicii în special”, care predispune la „pactizarea cu diavolul” (Thomas Mann, Doctor Faustus, Rao, București, 1995, p.615). În 1945, lucrând la roman, în vreme ce trupele aliate înaintau spre Berlin, dinspre Est și dinspre Vest, în exilul său american, autorul consemna: „războiul e pierdut, dar asta înseamnă mai mult decât o campanie pierdută, înseamnă în realitate că noi suntem pierduți, pierdută cauza și sufletul nostru, pierdute credința și conștiința noastră. S-a isprăvit cu Germania, se va isprăvi cu ea, o prăbușire indicibilă, economică, politică, morală și spirituală, pe scurt, începe să se contureze o prăbușire totală – nu vreau să fi dorit ceea ce ne amenință, căci înseamnă disperarea, nebunia” (p.201). În același timp, în adresările sale radiodifuzate către națiunea germană, Thomas Mann explica prăbușirea Germaniei prin accesul la decizii al „celor mai slabi (die Untersten)” – profesional, civic, moral.

După o lungă și nesuferită perioadă de izmeneală, în fine, PSD, prin vocea autorizată, poate că mult prea autorizată a lui Vasile Dîncu, ne confirmă un adevăr crunt: PSD nu vrea nici în ruptul capului la guvernare. În orice caz, nu acum. Calculul este cu totul și cu totul diferit de cel făcut de electoratul acestui partid. Calculul PSD este să reia guvernarea atunci când vor avea loc alegeri. Și punct.

În România s-au irosit deja mulți ani prețioși. Se vor irosi și alți ani dacă nu se fac acum schimbări până la capăt.

Discursul rostit sâmbătă de președintele Klaus Iohannis la primul congres al PNL la care participă ca invitat este, probabil, fără precedent în perioada post-decembristă. De la un politician sigur pe victoria protejatului său ar fi fost de așteptat un discurs pacifist-optimist, fie și de fațadă, lăudarea guvernării pe care o vrea categoric neschimbată și, foarte important, susținerea respectivei aprecieri cu măcar 2-3 exemple concrete de realizări. Și ne-am mai fi așteptat la o mînă întinsă foștilor/viitorilor aliați USRPLUS, ca să nu mai vorbim despre noi atacuri la pee-see-dee. Nimic din toate astea nu s-a regăsit, ba chiar a fost pe dos. Dacă și-a propus ca măcar o dată să surprindă, Iohannis a reușit cu brio.

A venit și rândul lui Ludovic Orban. Să-și ia adio. De la perdeluță. Pe modelul brevetat de Traian Băsescu. Pentru moment, și-a luat adio de la președintele Klaus Iohannis. Probabil că, în scurt timp, vine și restul. Asta însă contează mai puțin. Ce s-a spus și ce a mai rămas de spus legat de tragicomedia care lovește din plin Partidul Național Liberal? Să facem un bilanț. Și noi prognoze.

Lansată inițial de Rareș Bogdan, această teorie a amneziei a fost cu mare repeziciune îmbrățișată de numeroși liberali. Care s-au agățat de ea ca de un colac de salvare. Teoria spune că românii sunt amnezici. Și că vor uita după următorii trei ani de bună guvernare toată bălmăjeala și bălăcăreala din primul an. Iar PNL va crește astfel spectaculos. Această teorie nu se susține.