Arhiva de stiri pentru tagul guvernare

Lansată inițial de Rareș Bogdan, această teorie a amneziei a fost cu mare repeziciune îmbrățișată de numeroși liberali. Care s-au agățat de ea ca de un colac de salvare. Teoria spune că românii sunt amnezici. Și că vor uita după următorii trei ani de bună guvernare toată bălmăjeala și bălăcăreala din primul an. Iar PNL va crește astfel spectaculos. Această teorie nu se susține.

Joi după amiaza, cînd toate fătucile și moderatorii TV așteptau cu sufletul la gură vîrful crizei politice prin ieșirea USR PLUS de la guvernare, în emisiunea „Tu ce zici?”, realizată de Cornel Nistorescu, am spus că eu nu cred că această criză va fi mai mult decît un foc de paie, pe care l-a aprins Klaus Iohannis și tot el îl va stinge. Iată pe ce mă bazam.

După o ședință tensionată a USRPLUS, Dan Barna a ieșit cu anunțuri care mai degrabă stîrnesc confuzie decît limpezesc lucrurile. ”Din acest moment, Florin Cîțu nu mai are susținerea Alianței USR PLUS pentru rămânerea în funcția de prim-ministru”, anunță el, dar evită categoric să vorbească despre ieșirea din coaliție ori căderea guvernului.

Foarte curând va fi probabil ultima dată când vom avea prilejul să-i vedem pe liderii coaliției aflate la guvernare zâmbindu-și unul altuia și strângându-și mâinile. Ar fi chiar prea de tot ca triumviratul PNL-USR-UDMR să se detoneze înaintea lansării la apă a bugetului. Un buget atât de controversat, de fapt atât de scandalos, încât numai el ar fi de ajuns pentru a detona coaliția. Dar, firește, nu este vorba doar de buget.

Klaus Iohannis s-a întors de pe pârtii total refăcut psihic, s-au înregistrat încă două victime ale incendiului de la Matei Balș, am ajuns la nouă, dar buget tot nu avem. Partidele din coaliție continuă să se încaiere. Ele nu se luptă pentru respectarea programului de guvernare, pe care și l-au asumat în fața Parlamentului și care a devenit astfel lege. Războiul este de altă natură.

PNL a ratat o șansă extrem de importantă. Aceea de a-l determina, punând presiune pe el, pe Ludovic Orban să demisioneze. Ca răspuns demn la eșecul alegerilor legislative. Neîntâmplându-se acest lucru și urmând ca Orban să fie debarcat mai târziu cu ocazia viitorului Congres sau chiar deloc, dacă se va ține cu ghearele de scaun, întregul partid va fi expus. Și se va afla sub gloanțele propriului electorat. Mai există însă și alte semne rău prevestitoare care sugerează că în acest an PNL va fi strivit.

Cine nu cunoaște trecutul, nu-și cunoaște viitorul. Și viseză cai verzi pe pereți. Coaliția care se încropește acum, sub binecuvântarea lui Klaus Iohannis, indiferent pe cine va avea la vârf ca premier sau președinte de Cameră, este condamnată la un deces destul de rapid. Începând din 1990 și până în prezent, au existat cinci coaliții de guvernare. Dintre acestea, doar una singură a rezista patru ani. Ultimele coaliții s-au pulverizat până la jumătatea ciclului electoral. De ce niciuna, cu o singură excepție, nu a rezistat patru ani? Cheia o avem doar dacă analizăm comportamentul, prestația președintelui din perioada respectivă.

Jocurile, în linii mari, par făcute. Dar nu sunt. Totul se poate prăbuși ca un castel de nisip. Respectiv construcția pusă la cale de cei trei președinți de partide ai coaliției și care merge cu viteză accelerată de la vârf spre baza piramidei puterii. Iar frustrările nu au întârziat să se manifeste. Cei mai-cei mai sunt liberalii. Să încercăm împreună să aflăm ce va urma.

Savanții din lumea întreagă afirmă, cu argumentele necesare, că această criză mondială, cauzată de pandemie, va dura ani de zile. Ceea e impune atât statelor, cât și societăților și persoanelor, să facă eforturile necesare pentru a se adapta acestei situațiii grave pe termen lung. Să vedem, din această perspectivă, cum răspunde Guvernul român acestei provocări și cum răspund partidele politice. În acest fel vom înțelege dacă există sau nu un risc serios ca România să devină un stat eșuat.

Fără falsă modestie, precizez de la bun început că sunt primul analist care a făcut o afirmație gravă. Și anume că Uniunea Salvați România va refuza cu obstinație un următor Guvern Orban și că va încerca să-și impună propriul premier. Până în acest moment, predicția se confirmă. USR își semnalizează ferm intențiile post-alegeri. Ceea ce nu înseamnă că PNL stă cu brațele încrucișate. PNL Orban are propriile scenarii. Pe care le transformă în variante de lucru. Și totul se întâmplă în timp ce PSD stă cu brațele încrucișate. Un partid paralizat.

Poate că nu este încă dezintegrare, cum spune un scriitor prizat, dar degradare este cât încape, iar tristețe, pe măsură. O țară cu potențial considerabil este, în fapt, blocată.

După alegeri, cele mai relevante forțe politice din statul român se vor constitui într-o alianță neomarxistă. Care a avea suficienți parlamentari pentru a deține majoritatea și a guverna. Această alianță neomarxistă va fi alcătuită din USR și PNL. Cele două partide sunt silite să-și anuleze pentru moment orice relație de alianță, pentru că numai astfel vor ajunge în alegeri la maximul potențial electoral.

Marcel Ciolacu ezită. Ezită mereu. Este cea mai corectă definiție a acestui personaj, care s-a cocoțat în vârful PSD prin debarcarea Vioricăi Dăncilă. Un om care șovăie. Rupt permanent între opțiuni diferite. Unele diametral opuse. Ca și când este mișcat de două comenzi diferite. Un prototip al dronei din politica românească. Câtă nevoie are Marcel Ciolacu de stabilizarea sa la conducerea PSD? Câtă nevoie are PSD de Marcel Ciolacu? Răspunsul la aceste două întrebări va putea fi dat cândva. Dar în orice caz nu la Congresul care, iată, se amână.