Arhiva de stiri pentru tagul germania

Cu doar câteva zile înainte alegerilor pentru Parlamentul European, sub președinția rotativă a României, în plin Brexit eșuat și în mijocul unui uriaș scandal de corupție la vârful organizației, Uniunea Europeană este aruncată în aer dintr-o direcție cu totul și cu totul neașteptată. Germania și Franța au apăsat adevăratul buton nuclear. Și au decis ca Rusia să fie reprimită cu toate drepturile, inclusiv dreptul de vot, în Consiliul Europei. Și, culmea, doar patru state s-au opus. Între care nu a figurat România.

Rând pe rând, Vladimir Putin a reușit să strângă într-o singură mână cărțile unei chinte royale. Iar acum este extrem de interesant, spectaculos chiar, să vedem cum le va juca. Pentru că este în afara oricărei îndoieli. A moștenit rămășițele unui imperiu făcut ferfeniță. La o altă scală și într-o altă formă, a refăcut unitatea și puterea fostei Uniuni Sovietice. A mizat pe unitatea internă, obiectiv în cazul căruia a jucat cartea patriotismului. Și a conceput o ingenioasă arhitectură exernă. Arma sa secretă.

Alegând cel mai bun moment cu putință, reprezentanții Exxon Mobil au luat din nou cu asalt Guvernul României. După ce în prealabil l-au fezandat pe Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat. Obiectivul e același. Ca statul să-și reducă pretențiile. Și ca licențele de exploatare a gazelor de la Marea Neagră să se prelungească până la mijlocul secolului. Un moment perfect ales pentru a impune o ordonanță de urgență.

Mai întâi, să reamintim pe scurt începuturile UE. Americanii au început construcţia UE, actualul imperiu european, imediat după cel de-al doilea război mondial. SUA şi Marea Britanie au câştigat aproape în întregime pacea, deşi războiul împotriva lui Hitler şi a aliaţilor săi a fost câştigat mai ales de URSS cu imense sacrificii umane. URSS s-a ales totuşi cu întreaga Europă de Est, în care era şi România. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) a fost fondată în 1951 prin Tratatul de la Paris şi era compusă din Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda. Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952.

S-a constatat documentat și implacabil. Sub regimul comunist, capii Securității române au fost vânduți. Inclusiv pe parcursul politicii naționaliste a lui Nicolae Ceaușescu. Dar după? Este inevitabil să se întâmple asta în cazul unui stat slab? Se poate și altfel? Parteneriatul înseamnă colaborare sau subordonare?

Criticile modificării legilor justiției din România țin agenda. Se trece însă peste fapte cu o retorică goală.

Mulți se întreabă în ce direcție se îndreaptă politica europeană a Germaniei – țara cu economia, democrația, potențialul de dezvoltare cele mai consolidate de pe continent. În funcție de Germania, cele mai multe țări europene își stabilesc acțiunile.

Nu numai în România, ci pe întregul continent s-a declanșat neoficial bătălia electorală. Care este mai dură decât oricând. Există politicieni care doresc o Europă unită prin mai multă integrare și mai puțină suveranitate a națiunilor, există politicieni care văd o Europă a națiunilor în interiorul Uniunii și există și politicieni, din ce în ce mai mulți, care vor ieșirea statelor pe care le reprezintă din UE. Peste acest război crâncen al doctrinelor, al strategiilor, al politicilor, se suprapune o concurență acerbă între principalele națiuni europene, dar și un război mocnit între nucleul dur și statele de la periferie. Iar cazul Laurei Codruța Kovesi încinge spiritele până la paroxism.

Doamna Angela Merkel e în flăcări. Și amenință că va schimba regulile Uniunii Europene. Pentru că China o calcă pe bătături. Investește masiv în Europa. Și afacerile Berlinului sunt puse astfel în pericol. Doamna Merkel anunță măsuri extreme. Instituie împotriva Chinei reguli pe care ea însăși le încalcă. În raport cu Federația Rusă.