Arhiva de stiri pentru tagul federatia rusa

Ce-i sperie pe români, dincolo de facturile la energie, de inflație, de lipsa cronică a medicamentelor, de nesiguranța zilei de mâine și de incertitudinile legate de „statul eșuat”, așa cum a fost el definit de președintele Klaus Iohannis? Îi sperie pe români o eventuală invazie a trupelor Federației Ruse? Da și nu. În ce măsură da? În ce măsură nu?

Nu insinuez că spun ceva nou și neașteptat afirmând că, în aceste zile, strategia lui Vladimir Putin este ceea ce în poker se numește jocul la cacealma. Se preface că e gata să atace Ucraina cu omuleți verzi, cu trupe regulate, cu arme neconvenționale, cu arme convenționale de pe teritoriul Federației Ruse, din Belarus sau de pe Marea Neagră. Urmând să o ciopârțească și să o izoleze de restul lumii, pentru ca, în final, să o pună în genunchi, făcându-le „sâc!” Statelor Unite, NATO și UE. Dar oare Biden nu știe? Ce carte joacă Statele Unite? Joacă vreo carte? Sau doar așteaptă?

Autoritățile de la Washington acuză autoritățile de la Moscova de faptul că, atunci când pun piciorul într-o casă, nu o mai părăsesc. Aluzie evidentă la desantul în Kazahstan al celor 3.000 de militari ruși, cărora, de formă, le-au fost adăugați încă o mie de militari aliați. Acuzația l-a înfuriat pe Putin. Iar replica nu s-a lăsat prea mult așteptată. La rândul său, Kremlinul susține că, atunci când americanii pun piciorul într-o casă, trec imediat la violuri și refuză să o mai părăsească. Avem deci de a face nu numai cu evenimentele propriu zise din Kazahstan, dar și cu o nouă confruntare în toată regula, cel puțin în plan propagandistic, între Moscova și Washington. Cine are de câștigat și cine are de pierdut din evenimentele violente care zguduie acest stat, întins cât toată Europa de Vest și mai bogat de zece ori?

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a cerut omologului său american, Joe Biden, garanții că Ucraina nu va fi primită în NATO. Este, oare, aceasta o cerere imposibil de satisfăcut, formulată tocmai pentru ca neîndeplinirea ei să justifice tăierea nodului ucrainean manu militari? Ar fi, oare, o asemenea pretenție imposibil de acceptat de către SUA și aliații săi? Pe ce temei ar putea fi respinsă? Politic, juridic, moral, tehnic? Iar dacă cererea ar fi acceptată, în ce ar consta garanțiile?

Pentru detensionarea situației de la frontiera Ucrainei cu Federația Rusă, Vladimir Putin le pune americanilor și europenilor o condiție imposibil de acceptat. El cere garanții scrise că frontiera NATO nu se va extinde. Și nici frontiera UE. Cu alte cuvinte, că Ucraina nu va fi primită nici în rândul statelor NATO și nici în comunitatea europeană. O asemenea pretenție pur și simplu nu poate fi onorată. Iar liderul rus, un redutabil jucător de șah, atât la propriu, cât și la figurat, știe perfect acest lucru. În concluzie, și-a creat o strategie, prin care situația va continua să rămână tensionată. Mult și bine. Până când va găsi momentul potrivit să lovească.

Conform Corinei Crețu, cu vasta ei experiență de fost comisar european, fiecare zi de întârziere în punerea pe șine a unui nou guvern ne-a costat câte 20 de milioane de euro, prin neaccesarea la timp a fondurilor europene. Asta pe lângă toate celelalte uriașe pagube și nenorociri concretizate în pierderea de vieți omenești. Iar tot tragicul circ a avut un singur obiectiv. Plasarea în fruntea guvernului a „premierului său”. Klaus Iohannis s-a complăcut cu cinism și chiar a regizat tot acest joc. Au trebuit să moară oameni.

Puțin probabil. Deși atât partenerii noștri din Statele Unite, cât și cei din Marea Britanie ne-au avertizat, atât pe noi, cât și pe polonezi, cei doi piloni regionali ai flancului sud-estic, că s-au acumulat destul de multe semnale care indică faptul că Rusia se pregătește să atace Ucraina. Iar autoritățile de la București se arată la rândul lor îngrijorate. Și solicită o implicare mai masivă a dispozitivului Statelor Unite de apărare a frontierei cu UE. Să intrăm în detalii.

La CSAT, de pe agenda acestei importante reuniuni, a lipsit orice decizie și orice referire la acuzația de spionaj lansată de un membru important, vicepreședinte, Florin Cîțu, împotriva unui alt membru important, Eugen Orlando Teodorovici, fost ministru de Finanțe. A mai lipsit de asemenea orice referire, fie ea și doar aluzivă, la declarația summit-ului de la Kiev, semnată de premier și despre care Parlamentul nu a fost informat. În fine, nu a existat nicio reacție la avertismentul dur transmis de Moscova, prin intermediul reprezentantului Ungariei, privind Ardealul. Nimic. În schimb, aflăm cu stupoare că, după ce tocmai am plecat, ne întoarcem în Aganistan cu militari. Este un fiasco sau un act deliberat de ignorare totală a opiniei publice?

Provocat în mod insistent de către Florin Cîțu, care l-a acuzat că ar fi spion al Federației Ruse, după câteva zile de reflecție, Eugen Teodorovici ripostează. Într-un mod cu totul și cu totul atipic. Întrucât a fost membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, iar Florin Cîțu este chiar vicepreședinte al acestei importante instituții, Teodorovici solicită un răspuns oficial, care să vină tocmai de aici. Și chiar azi. Întrucât se întrunește CSAT. Președintele Klaus Iohannis este somat să reacționeze.

Astăzi, premierul Florin Cîțu, împins de la spate de Klaus Iohannis, mai comite o ispravă. Va fi prezent la Kiev, la summitul dedicat creării așa numitei „Platforme Crimeea”, o inițiativă asumată neoficial de partenerul nostru strategic Statele Unite. Câteva state se coalizează, făcând scut în jurul Ucrainei, în scopul alungării Federației Ruse din Crimeea. Iar Federația Rusă, extrem de promt, a taxat acest demers drept un act de agresiune împotriva sa. După această declarație, orice este posibil.

Tensiunile din viața politică de la București sunt escaladate într-un ritm amețitor. Ne-am trezit acum că Eugen Teodorovici, care a deținut mai multe demnități importante în administrațiile PSD, inclusiv cea de ministru de Finanțe, este acuzat că ar fi comis acte de spionaj în favoarea Federației Ruse și de sabotaj împotriva României. O asemenea acuzație nu vine de pe stradă. Este lansată de la cel mai înalt nivel. De către premierul României, Florin Cîțu. Care este și vicepreședinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Ce urmează să se întâmple?

Începând din 22 iunie anul curent, acordul militar dintre Guvernul României și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei, semnat la București în 5 septembrie 2020, a devenit funcțional. El a fost ratificat de Senatul României cu 112 voturi „pentru”, 13 voturi „împotrivă” și 4 abțineri. Aparent, avem de-a face cu un document pe deplin constituțional, de vreme ce a primit aprobarea forumului legislativ. În realitate, prin acest acord sunt sacrificate în mod grav interesele României. El este o capcană geostrategică.

În „Ia pastila SRS!” de ieri, am pus o întrebare, cred eu, de bun simț. M-am întrebat pe cine definește summit-ul NATO care tocmai s-a încheiat drept principalul adversar în plan geostrategic. Este China sau este Federația Rusă? Pe ambele fronturi, alianța, cât o fi ea de tare, nu se va putea lupta. Prin urmare, e important de știut care este ținta numărul unu.