Arhiva de stiri pentru tagul federatia rusa

Este o întrebare la care până la urmă trebuie dat un răspuns. Tranșant. Și poate momentul cel mai potrivit este chiar acum. După ce summitul virtual BRICS, inițiat de Moscova tocmai pentru a crea o aparență contrară realității pe care încerc să o supun astăzi dezbaterii, și-a epuizat resursele. Neîncrederea în Moscova este generată de politica ei duplicitară, concretizată între altele în inițierea așa-numitelor conflicte înghețate. Practic, Federația Rusă se pune rău, rând pe rând, cu toți vecinii.

Războiul din Ucraina a împărțit coaliția celor 40 de state care condamnă Rusia în două curente inegale numeric, dar relativ echilibrate din perspectiva forței militare de care dispun. Și influenței în plan internațional. Sunt două școli de gândire. A sosit momentul în care o decizie cardinală trebuie luată. I se fac sau nu concesii teritoriale Federației Ruse? Firește, pe seama intereselor Ucrainei.

În plin război ruso-ucrainean, eveniment în care statele NATO și UE se implică din ce în ce mai mult, este lansat de peste ocean un scenariu incendiar. Eliminarea Turciei din NATO. Pentru început, sub forma unui balon de încercare, ridicat de la pământ de doi politicieni de top. Și, două zile mai târziu, Uniunea Europeană votează un raport, prin care Turcia în general și Erdogan în special sunt trași de ureche. Se resetează astfel NATO?

Nimic nu este chiar întâmplător. Mai ales în geopolitică. Totul este posibil atunci când planetele se aliniază și când există voința politică necesară. Războiul din Ucraina a creat și oportunități pentru statele din jur. O asemenea oportunitea pare a fi exploatată în prezent de două state, care în trecut au constituit o putere imperială. Austria și Ungaria. Oare încet, discret, dar sigur, se recreează la nivelul polilor de putere Austro-Ungaria mare?

Uniunea Europeană a fost supusă pe neașteptate unei terapii de șoc, într-o perioadă extrem de nefavorabilă. La scurt timp după Brexit. Și în condițiile în care se coagulau în interiorul ei grupuri de state cu interese și cu viziuni diametral opuse. Pe acest fond, pandemia și războiul din Ucraina zgâlțâie din temelii marea organizație europeană. Oare va fi capabilă UE să se reformeze din mers și, astfel, să reziste?

Un răspuns afirmativ vine din mai multe direcții. La început, au avertizat asupra acestui deznodământ înalți oficiali ai Federației Ruse, inclusiv Vladimir Putin, și, cel mai adesea, șeful diplomației de la Kremlin, Serghei Lavrov. Au comis-o apoi experți și analiști militari americani și britanici. Iar zilele trecute, până și Organizația Națiunilor Unite a vorbit despre iminența unui război atomic. Bomboana pe colivă au pus-o la Davos, la forumul economic, Henry Kissinger și George Soros. Se va declanșa sau nu apocalipsa?

Se suprapun în mod periculos două evenimente. Ambele, legate de Igor Dodon, fostul președinte al Republicii Moldova. Un fel de flagrant întârziat, din care reiese că a primit o consistentă șpagă. În calitate de șef al statului. Și, aproape instantaneu, au apărut acuzații cum că ar fi spion în toată regula al Federației Ruse. Un președinte spion. În contextul războiului din Ucraina, scandalul poate lua proporții colosale.

În această logică, este ratat războiul de ambele părți. Federația Rusă nu poate să obțină o victorie cât de cât semnificativă, dacă nu paralizează comerțul Ucrainei și ieșirile ei strategice la Marea Neagră. Iar Ucraina nu poate supraviețui pe termen mediu și lung fără cele două porturi. Care, comercial și strategic, sunt legate între ele.

Conform informațiilor oficiale pe care le primim, România ar fi devenit un paradis al spionilor. Ceea ce ne preocupă în mod special sunt spionii ruși. Și abia în subsidiar spionii altor state. NATO sau non-NATO. Suntem bombardați cu informații conform cărora toate cele trei servicii importante ale Kremlinului sunt prezente aici cu agenți aflați în plină activitate. Și ar fi fost activate și cârtițele. România a devenit într-adevăr un paradis al spionilor?

Deși Convenția de la Montreux îi acordă Turciei statutul de jandarm al Mării Negre, astăzi situația de fapt ne conduce la concluzia că Marea Neagră a ajuns la discreția Federației Ruse. Navele militare ale acesteia blochează traficul comercial și pun în pericol statele riverane. Iar Turcia ezită să ia măsuri. Un pericol major și pentru România.

În ziua de 9 mai, prin discursul rostit cu prilejul paradei militare din Piața Roșie, Vladimir Putin a anunțat declanșarea celui de-al Treilea Război Mondial. În termeni lipsiți de orice echivoc. A explicat faptul că Federația Rusă este de mai mult timp supusă unui asalt militar din partea statelor NATO. Poarta de intrare fiind Ucraina. Motiv pentru care a fost silit să declanșeze un război preventiv. În concepția lui, Ucraina este prima scenă a unui conflict global. Rusia contra NATO. Și NATO contra Rusia.

Nu s-a mai întâmplat până acum în istorie ca o putere aparent nebeligerantă sau mai multe să intervină într-o conflagrație de la butoane. De la distanță. Și să susțină astfel decisiv una dintre părți. E oficial. Nava amiral al flotei ruse din Marea Neagră, mândria acestei flote, crucișătorul Moskva, a fost scufundată de către ucraineni. Cu rachete trase de aceștia. Numai că informația cheie le-a fost furnizată de serviciul secret american. Și tot așa.

Se apropie năucitor de repede momentul în care războiul din Ucraina, globalizat, va fi finalizat în sistemul „totul sau nimic”. Iar rezultatul depinde într-o măsură decisivă de nota de plată. Cine ia potul?
Potul nu-l ia nimeni. Toată lumea pierde. Aproape întreaga planetă, într-un fel sau altul, se aliniază părților beligerante. Dar cum stăm cu nota de plată?

„The Times”, o publicație recunoscută drept serioasă, lansează o informație bombă. Și anume că Republica Moldova urmează să fie atacată și ocupată printr-un război fulger de armata Federației Ruse. Pentru NATO și Uniunea Europeană, asta sună ca o uriașă provocare. Dar atacarea Moldovei ar putea fi și călcâiul lui Ahile pentru Kremlin. Să dăm ceața la o parte, încercând să deslușim adevărul.

Războiul din Ucraina se extinde. În afara acestui stat. Prin lovituri aplicate unor sate de pe teritoriul Federației Ruse. Și în Transnistria. Putem spune că această flexibilizare a câmpului de luptă reprezintă o nouă momeală, a doua, care îi este întinsă lui Vladimir Putin. Urmează ca acesta să cadă în cea de-a doua capcană? Să studiem cu atenție nu numai mișcările de pe front, ci și conținutul unor declarații politice.

O zi întreagă pe mapamond, începând de la cele mai serioase publicații din lume și până la site-urile obscure, a fost vehiculată o informație bombă. Lansată de însuși Secretarul Apărării din Statele Unite. Și anume că Ucraina este dotată de către statele NATO cu avioane de luptă. Spre seară, bomba s-a fâsâit. În locul ei a rămas un simplu balon propagandistic. Ce s-a întâmplat de fapt?

Fără îndoială că, din perspectiva poporului ucrainean, el participă la un război de apărare, în fața unei agresiuni cu totul și cu totul nedrepte și că, din acest punct de vedere, orice face pentru a-și apăra teritoriul este legitim și demn de admirația întregii lumi. Confruntările geopolitice conțin însă în substanța lor o doză mai mare de cinism decât își pot popoarele imagina. De aceea, îmi permit să analizez și un scenariu conform căruia Statele Unite, împreună cu aliații din NATO, au decis să-și tranșeze rivalitățile militare cu Rusia, utilizând în acest scop Ucraina. Ucrainenii devenind astfel un soi de mercenari ai Vestului.

De la cel mai înalt nivel, autoritățile Federației Ruse acuză România că ar fi trimis un număr mare de mercenari, care luptă în prezent de partea armatei ucrainene. La rândul său, Vasile Dîncu, ministrul Apărării, neagă orice fel de participare a vreunui român în acest război în calitate de mercenar. Care este adevărul? Și de ce este agitată această temă?