Arhiva de stiri pentru tagul europa

Premierul Viorica Dăncilă tace și face. Surclasându-i practic pe toți ceilalți prim-miniștri ai României. În raport cu parteneriatul nostru cu Emiratele Arabe Unite. O investiție de mari proporții a fost decisă prin dezvoltarea cu uriașe investiții din Dubai a Portului Constanța, care se transformă astfel în principala poartă de intrare în Europa. Spre consternarea olandezilor. Care voiau și ei. Dar nu s-a legat.

Emmanuel Macron a publicat deunăzi inițiativa sa privind viitorul Uniunii Europene – proiectul „Pentru o Renaștere europeană”. Nu discutăm dacă termenul „renaștere” este adecvat. S-a vorbit, la propriu, de “Renașterea italiană”. Mai recent istoricii britanici vorbesc de a doua renaștere – “Renașterea germană” începută în secolul al XIX-lea. De obicei, o renaștere se petrece. Abia apoi se și consemnează. Peste toate, însă, fiecare renaștere a avut punctul de plecare într-o viziune nouă asupra omului, nu doar în opinii despre administrație.

Două luări de poziție ale oficialilor OMV din ultimele zile sunt de-a dreptul fulminante. Ele aparțin capilor grupului austriac, sunt lansate la Sankt Petersburg, în conivență cu conducătorii Gazprom și lezează în cel mai înalt grad interesele României. Sub pretextul că România nu are politici adecvate pentru investiții în Marea Neagră, șefii OMV Petrom anunță că amână sine die exploatarea permitrului offshore de la Neptun Deep și că, în același timp, susțin finalizarea proiectului ruso-german Nord Stream 2. Este anunțat un război total. Și vom vedea de ce.

Prestigiosul The Guardian – predestinat nume – publică o scrisoare apel, semnată de peste 30 de intelectuali de prestigiu ai lumii, între care Ismail Kadare, Adam Michnik, Herta Muller, Orhan Pamuk, Salman Rushdie, Bernard-Henri Lévy, Eugenio Scalfari ori Mario Vargas Llosa și care cheamă la acțiune pentru salvarea Europei într-un moment dificil. Un gest excepțional, care denotă luciditatea specifică eminențelor cenușii în ceasurile de cumpănă. Avem și în România o mobilizare intelectuală. Dar, vai, cît de departe de cea sus-pomenită.

Dacă privim atent ceea ce se petrece în jur, dincolo de jubilații cam facile – cine ne-a mai vizitat, cine ne-a mai invitat, ce excursie s-a mai făcut, ce vorbe s-au mai spus – în România se înregistrează în ultimii ani recorduri. De toate felurile.

Tratatul de la Aachen, semnat marți trei ceasuri rele între cancelarul Germaniei, înainte ca acesta să-și facă bagajele, și un președinte al Franței decăzut în sondaje, prevede între altele crearea unei puternice armate comune. În ce scop? În scopul comunicat cât se poate de explicit de a se apăra de Rusia, de China și de Statele Unite. Hopa! Ce se va întâmpla în aceste condiții cu NATO? Cum va reacționa în fața unui asemenea afront Washingtonul? Care sunt efectele asupra aliaților Statelor Unite din Europa Centrală și de Sud-Est?

Continuăm „reportajul” nostru de la distanţă despre Franţa şi revoluţia ei în curs, care poate schimba faţa Europei şi chiar a lumii. În orice caz, UE şi moneda euro sunt principalele ţinte vizate de această mişcare, judecând după cei mai importanţi teoreticieni şi analişti ai ei.

Motorul franco-german decolează. Marți. La Aachen. Capitala celei mai vestice regiuni a Germaniei. Klaus Iohannis se numără printre cei care vor întoarce cheia de contact a unei Europe cu mai multe viteze. În prezența nașilor. Iar statele din Est vor fi prada.

În Franța aproape e război civil. Dacă ar fi desfășurat și în al doilea război mondial atîtea trupe cîte scoate regimul Macron în stradă contra protestatarilor, probabil Parisul nu ar mai fi fost ocupat de nemți. Germania e năucită de atacul de o rară violență contra unui lider al opoziției, aproape ucis, ieri, în bătaie de către necunoscuți. Zilele trecute a fost explozie la un sediu al opoziției, tot în Germania. Și în România se înmulțesc agresiunile și hăituirea politicienilor, nefiind departe momentul cînd se va ajunge mult mai departe. Diferența e că, în occident, maturitatea clasei politice o face să ia atitudine fermă, în timp ce la noi, dimpotrivă, agresorii sunt încurajați fie prin pasivitatea autorităților, fie pur și simplu prin mesaje indirecte venite de la vîrful politicii.