Arhiva de stiri pentru tagul Emmanuel Macron

După protestul-maraton al Vestelor galbene din Franţa (a început pe 17 noiembrie 2018) a venit marele, teribilul incendiu de la Notre-Dame de Paris. Cum a fost posibil ? A fost un accident, cum s-au precipitat să anunţe autorităţile ? A fost o mână criminală, cum insinuează la tot pasul Internetul şi reţelele sociale din Franţa şi de pretutindeni ? Lemnul de stejar al şarpantei, pietrificat după 850 de ani, nu putea arde singur de la o scânteie aşa cum s-a vazut pe toate televiziunile. Dar nu există probe, iar ancheta e încă la început. Avem însă coincidenţe peste coincidenţe. Sunt ele posibile ? Vor fi ele digerate de o ţară în răscoală, care cere de jos în sus schimbarea Constituţiei, renaşterea democraţiei încălecate de capital, de oligarhi, de politicieni instrumentalizaţi, nu de popor, ci de o mână de miliardari de stat (capitalism de stat !), de o presă care şi-a pierdut aproape orice independenţă şi aproape orice deontologie, capabilă să execute orice ordin al stăpânului, discreditată ?

Teoria conspirației însoțește adesea evenimente majore și asta pentru simplu fapt că natura are oroare de vid, iar orice neclarități trebuie neapărat umplute de mentalul popular într-un fel sau altul. Asta nu înseamnă automat că scenariile care nu corespund variantelor oficiale sunt întotdeauna hazardate. În cazul incendiului care aproape a mistuit Notre Dame nu știm dacă a fost sau nu foc pus intenționat, ne vom lămuri cam în 50-60 de ani, cînd arhivele secrete devin mai generoase cu publicul. Sigur e, însă, că pentru unii – în frunte cu Macron -, e un incendiu care s-a produs la mare fix și le rezolvă multe probleme.

Emmanuel Macron a publicat deunăzi inițiativa sa privind viitorul Uniunii Europene – proiectul „Pentru o Renaștere europeană”. Nu discutăm dacă termenul „renaștere” este adecvat. S-a vorbit, la propriu, de “Renașterea italiană”. Mai recent istoricii britanici vorbesc de a doua renaștere – “Renașterea germană” începută în secolul al XIX-lea. De obicei, o renaștere se petrece. Abia apoi se și consemnează. Peste toate, însă, fiecare renaștere a avut punctul de plecare într-o viziune nouă asupra omului, nu doar în opinii despre administrație.

O decizie privind nominalizarea procurorului șef al Uniunii Europene ar putea fi luată urgent. Dar există și varianta pasării acestui cartof fierbinte în grădina viitorului Parlament European, care va avea o compoziție diferită. Dacă se ia acum decizia, indiferent care ar fi aceasta, efectele vor viza în mod direct România. Unda de șoc va atinge alegerile europarlamentare, dar va lovi în plin prezidențialele. Viitorul celor trei actori enumerați în titlu depinde, într-o măsură nemaiîntâlnită până acum, de o decizie exclusiv externă luată la nivel european. Cine și cum iese din pălărie?

15 decembrie, zi de test major pentru mişcarea Vestelor galbene în Franţa, confirmă încă de la 10 dimineaţa că avem de-a face cu o revoluţie, o insurecţie socială nemaivăzută în ultimele decenii, şi nu doar cu o răscoală a săracilor. Suta de euro a lui Macron, care de fapt nici măcar nu e o sută întreagă, asurzitoarea propagandă a mediei oficiale care a instrumentalizat atacul terorist de la Strasbourg nu au schimbat nimic. Dimpotrivă, mişcarea Vestelor galbene se radicalizează, se organizează, se scriu programe simple şi clare, se cere vehement, intransigent, non-negociabil, referendum de iniţiativă cetăţenească şi destituirea preşedintelui mafiei financiare şi oligarhice Emmanuel Macron. Destituire, şi nu doar demisie.

Sub ochii noștri, se face praf al Patrulea Reich. Un imperiu construit exclusiv în baza unui război economic și politic. Dominat, așa cum s-a întâmplat și în situațiile precedente, de către Germania. Evident, cu ajutorul unor aliați. Al Patrulea Reich a durat mai mult decât al Treilea Reich. Dar mai puțin decât precedentele. Europa celui de-al Patrulea Reich va arăta în curând complet diferit. Dar cum?

În timp ce la noi românii se întreabă ce a vrut, de fapt, opoziția în parlament, cînd se completează guvernul ori cînd vine amnistia, în restul Europei pîrjolul se întinde și riscă să scape de sub control. Consecințele vor apărea mai curînd decît ne imaginăm și nu au cum să nu antreneze și România, într-o formă sau alta. Marea întrebare e dacă e pregătită clasa noastră politică pentru o situație de criză continentală, în condițiile în care pe noi ne dă peste cap și un mic strat de zăpadă sosită prematur.

Scriam ieri dimineață că, de la o vreme, sunt semne că liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, marchează o distanțare de aliatul PSD și o deschidere către fostul comisar european, Dacian Cioloș, ceea ce a putea constitui premise pentru o alianță în interiorul ALDE european, vizat și de USR ori MRÎ. O alianță care să se pună pe picioare după europarlamentare și cu bătaie spre prezidențiale, într-o formă sau alta. Cîteva ore mai tîrziu a venit o veste care, la o primă vedere, ar putea însemna că cineva foarte important nu prea agreează scenariul de mai sus.