Arhiva de stiri pentru tagul democratie

Nemulțumirea față de politicile actuale pare în creștere, în diferite țări. Fapt este că altădată, politicienii se ridicau dintre cetățenii cei mai merituoși și mai de vază, capabili să conducă. Azi, în evaluări deschise, cei întrebați pun rareori pe primele locuri politicieni. Aceștia se pot și vota, dar, în mod frecvent, a doua zi se critică ce s-a votat. Răul mai mic devine repede răul însuși.

În ultimul secol, s-au consumat regimuri și guvernări care au simplificat realitățile și au recurs la mijloace ce le-au compromis. Fiecare, în felul său și cu istoria sa, a eșuat.

Am început al doilea an al războiului planetar, indus în 2022 prin conflictul ucrainean. Consecințele directe pentru cetățeni în anul ce s-a încheiat au fost spaima generată de imaginile sutelor de mii de morți ucraineni și ruși, ce le-a sugerat că nici viețile lor nu mai beneficiază de aceeași siguranță cu care s-au obișnuit pe durata existenței lor de până acum, respectiv pierderea prosperității și apariția insecurității materiale, ca și consecințe ale jocurilor geoeconomice subterane venite în siajul războiului.

Bucureștiul este, vreme de trei zile, capitala diplomației europene și euroatlantice. Luni și marți are loc Reuniunea Liderilor de la Munchen cu participanți la nivel înalt din 25 de state, respectiv marți și miercuri se va desfășura Reuniunea Miniștrilor de Externe din Alianța Nord-Atlantică. În cadrul discursului inaugural, Klaus Iohannis a reușit să depășească orice prag al demagogiei. Sau dacă nu, a demonstrat faptul că este cel mai prost informat și delăsător lider pe care l-am putea avea. Iată câteva fragmente din cuvântarea lui Iohannis:

Suveranitatea națională este invocată frecvent. Cu tot respectul pentru opiniile libere și oneste, sunt nevoit să spun că nu este o chestiune doar de intuiție. Nu-i nici una de înrolare propagandistică sau de șuetă, fie ea și „oficială”.Mai ales în acești ani, în care abundă oficiali cu opinii oarecari.

Într-o conferință publică susținută la Alba Iulia (14 septembrie 2022) am răspuns la o întrebare, venită din rândul celor prezenți, privind efectele conflictului din Ucraina asupra democrației. Nu sunt dintre aceia care nu văd realitățile sau gândesc una și spun alta, încât am reiterat cu claritate idei exprimate anterior, de această dată poate mai direct.

Premierul-general Nicolae Ciucă a ieșit duminică pe piață cu declarații stupefiante, cu prilejul participării la un festival al sașilor, alături de președintele Klaus Iohannis. Premierul a lansat astfel, teoria că democrația funcționează cel mai bine prin consens, explicînd că ideile diferite trebuie să ajungă, într-un final, la respectivul consens. Ciucă a preaslăvit, totodată, democrația din România, nefiind informat, probabil, cît de jos e plasată ea în topul democrațiilor lumii, top în care în ultimii ani a tot coborît.

Cu ocazia apariției volumului Soarta democrației (Editura Creator, Brașov, 2022, 344 p.), am primit o serie de întrebări. Caut să răspund și pe această cale.

Am încheiat articolul anterior cu observația că „nu altcineva decât Henri Kissinger a arătat, pe bună dreptate, că abia revitalizarea suveranității naționale este viabilă. <În acest moment al istoriei, aceasta ar fi modernizarea sistemului westphalian informat cu realități contemporane> (World Order, Penguin, New York, 2014, p.373). Geopoliticieni germani și francezi arată, la rândul lor, că suntem în fața unei lumi cu trăsături noi față de cea a ultimelor decenii – o lume care are nevoie de concepții noi”.

În multe locuri și modalități se omagiază eroi – întruniri, muzee, monumente, monografii, creații literare, muzicale, plastice și altele. Se și recunoaște că eroii au pus în mișcare lucrurile și au dus societățile înainte.

Democrațiile în care trăim proclamă în constituții egalitatea juridică a cetățenilor. Ele își asumă că fiecare își are soarta în mână și că meritul decide. Mobilitatea verticală este astfel posibilă.

Cunoașterea lumii presupune orizonturi deschise sau, măcar, deschiderea lor. Este, de altfel, veche constatarea că altfel se favorizează erori. Să ne amintim, de pildă, că dezastrul anilor treizeci a început, între altele, cu conflictul viziunilor eronate. Una era aceea că, în esență, lucrurile în societăți pot continua așa cum sunt. Alta, că totul ar fi demn să i se dea foc. Nu insist asupra radicalismului distrugerii, din Mein Kampful lui Hitler, care a fost culminația.