Nu stiu citi isi mai amintesc ceva de acum 26 de ani. Decembrie 1989. Care era fata orasului. Intii era frig, lumea se pregatea de inca o iarna grea. Din iarna 1983/84 nu mai era pic de caldura in calorifere. Viata din noiembrie in martie era un calvar. Metoda sa te incalzesti era sa pui o caramida in cuptor ca sa se incinga. Dormeai cu usa deschisa la bucatarie si lasai aragazul aprins. Sperai sa se dezmorteasca putin aerul. Sau dormeai in bucataria mica de bloc proletar cu aragazul deschis. Lasai eventual o oala cu apa sa fiarba, iar aburiisperai sa treaca in dormitor. Puneai la culcare un trening pe tine, caciula, pijamale, doua trei paturi, plapuma. Chestiunea era ca presiunea la gaze era ca si inexistenta. Aerul raminea rece si spitalele erau pline de bolnavi de viroza. Blocurile alea proletare se hitinau ca la cutremur din cauza tusei locatarilor. Citeste mai departe » |
