Arhiva de stiri pentru tagul criza

Noiembrie 2020, criza Covid-19: Bucureştiul, împărţit între hotelurile pustii şi clădirile închise FOR SALE şi corporatiştii care, sătui de remote work şi Zoom, înfruntă frigul şi coronavirusul la terase pentru a nu uita de viaţa socială sau stau la coadă pentru scovergi

Cum va schimba noua criză modul în care firmele îşi vor plăti angajaţii: Cele 8 ore legale vor fi înlocuite cu contracte pe proiecte, cu durată determinată, care vor fi plătite diferit.

România stă în acest moment pe 5 bombe macro care vor exploda în cursul valutar, dobânzile la lei, Pilonul II de pensii, creşterea taxelor şi impozitelor. Cine le dezamorsează pentru a nu ajunge ca în criza din 2008, când bombele de atunci ne-au explodat direct în faţă?

Savanții din lumea întreagă afirmă, cu argumentele necesare, că această criză mondială, cauzată de pandemie, va dura ani de zile. Ceea e impune atât statelor, cât și societăților și persoanelor, să facă eforturile necesare pentru a se adapta acestei situațiii grave pe termen lung. Să vedem, din această perspectivă, cum răspunde Guvernul român acestei provocări și cum răspund partidele politice. În acest fel vom înțelege dacă există sau nu un risc serios ca România să devină un stat eșuat.

În „blestematul secol XIV“, despre care Barbara Tuchman, în binecunoscuta sa carte „Oglinda îndepărtată“, scria că „fusese născut pentru nenorocire“, ciuma bubonică aruncase Europa într-o urgie greu de imaginat. Autoarea povesteşte că în octombrie 1347, în portul Messina din Sicilia, vasele comerciale genoveze intrară cu oameni morţi şi muribunzi la vâsle. Pandemia se revărsase peste întregul continent, boala era cumplită, iar cei contaminaţi mureau în cinci zile după apariţia simptomelor. Boala, tiranică, fiind însoţită de tiranie economică.

Criza Covid, învinsă cu prosecco şi îngheţată: cu o generaţie de corporatişti care caută experienţe noi, Calea Victoriei, o arteră comercială moartă, s-a trezit pe neaşteptate la viaţă cu Velocità, noul reper hip al Capitalei. Cum facem şi din Casa Capşa un reper urban al acestui mileniu pentru corporatişti?

Orice criză vine, de regulă, cu propria agendă: calendar, cauze, simptome. Implicând, desigur, mobilizări de anvergură pentru a-i atenua şocurile si pentru a-i scurta durata. Criza actuala, deşi are un specific inedit, nu face excepţii.

Obsesia stabilităţii cursului monedă naţională - monedă de referinţă, preocupare de prim ordin a oricărei bănci centrale, face să tureze la maxim, acum, în condiţiile crizei, motoarele Băncii noastre Naţionale. Context în care este asigurat un nivel adecvat al dobânzii de politică monetară, menţinut pe poziţii real-negative, în tandem cu calmarea inflaţiei, ce ocupă acum una dintre foarte puţinele poziţii optime din întreaga Uniune Europeană. Li se adaugă un dozaj adecvat al cantităţilor de lei cu care operează băncile, măsură valabilă în toate timpurile; specifică în prezent, când România, asemenea lumii întregi, e în plină criză, prin aceea că BNR acoperă zi de zi inerentul deficit de lichiditate. Având grijă, în acelasi timp, să prevină orice exces de volatilitate al cursului leului. În grija BNR fiind totodată - şi nu în ultimul rând – un sistem de raporturi corecte între bănci si între bănci si clienţi pe piaţa valutară şi pe cea monetară.

Pentru bănci, adevărata criză începe de la 1 ianuarie, când expiră moratoriul de amânare a plăţii ratelor, iar guvernul va avea bani mai puţini să susţină economia: Atunci se va vedea cu adevărat cum stau firmele, cine mai are business, ce angajaţi mai au de lucru şi cine poate plăti creditele luate.

Unicul reper cert, privind dinamica PIB-ului în timpul crizei actuale, are în vedere primele trei luni din acest an. Ştim, deci, că România s-a înscris între puţinele ţări din Uniunea Europeană cu o creştere economică plus în T1/2020, de 0,3 la sută faţă de T4/2019. În rest... doar prognoze! Una îngrijorătoare, pentru trimestrul pe care l-am încheiat la 30 iunie, potrivit căreia ar fi avut loc o contracţie economică drastică. Alta, ceva mai liniştitoare, cu ochii la trimestrele trei şi patru, în care se prevede că vom recupera ceva din căderea suferită în al doilea trimestru, fără ca la sfârsitul anului PIB-ul să ajungă pe plus. Speranţele fiind rezervate pentru anul viitor.

Ca în orice război, și de această dată, legat de bătălia cu pandemia, componenta psihologică este extrem de importantă. Și sunt circumstanțe în care ea devine esențială. Adică determinantă. Dacă vrem să scadă pandemia, o primă soluție este schimbarea Guvernului. Dacă dorim să crească pandemia, lăsăm aceast Guvern în funcție. Simplificând lucrurile, asta e situația. Dar oare știm ce vrem cu adevărat?

Aparent, America bubuie. Aparent, dă semne de implozie. Afro-americanii și hispanicii s-au revoltat. Iar o parte dintre albi le țin isonul. Aparent, avem de-a face cu un conflict al raselor, transformat într-un conflict al civilizațiilor. Care, iată, se externalizează. În întreaga Europă. Și, mai nou, și în Liban. Lumea pare că a înnebunit. Că lasă locul unei noi ordini. Nemaiîntâlnită până în prezent. Dar aparențele sunt înșelătoare.