Arhiva de stiri pentru tagul constitutie

Termenul ultimativ a expirat. Dacă ne prostim și luăm în calcul zilele nelucrătoare, mai expiră o dată. Luni. Iar președintele Klaus Iohannis nu dă niciun semn că se conformează. Dimpotrivă. Nu va numi niciun ministru. Și va trage cât poate de timp. Remanierea de primăvară se tranformă într-o puternică furtună. Cu grindină și vijelie.

Bomba remanierii. Pe care mai întâi a trimis-o la Cotroceni. Ultimativ. Președintele a avut la dispoziție doar două zile. Termenul expiră azi. Conform PSD, dacă azi Klaus Iohannis nu acceptă nominalizarea celor trei miniștri, atunci marți premierul se adresează Parlamentului. Urmând ca Parlamentul, în Săptămâna Mare, să se întrunească și să decidă o remaniere prin restructurare. Dacă și numai dacă PSD va strânge numărul necesar de voturi. Cu jumătate de gură, președintele a și răspuns. Nu va da curs astăzi solicitării PSD. Și nici prea curând. Mai degrabă deloc. Criza s-a declanșat.

Criticile modificării legilor justiției din România țin agenda. Se trece însă peste fapte cu o retorică goală.

Ar fi cu adevărat îngrozitor să aflăm că, în toți acești ani, dar și în continuare, zeița luptei anticorupție a defilat și urmează să defileze sub steag străin. Adică aflată în slujba nu a statului român, ci a altei puteri. Ar fi un caz de spionaj la cel mai înalt nivel. Și mai mult decât atât. Dacă așa ar sta lucrurile, ea ar fi o simplă verigă dintr-o rețea largă de complicități. Merită să ne punem cu toată deschiderea această întrebare, acum, când mai sunt doar câteva zile până când doamna Kovesi ar putea ajunge ditamai procurorul șef al Uniunii Europene.

Tot felul de inși străini de drept iau la rost profesioniștii care mai au o voce responsabilă. Lui Tudorel Toader, totuși profesor în materie, i se face ritos invitația să citească Constituția. Iar în jur bate vântul vorbelor goale, doar, doar se va obține scandal sub pretextul că “în România statul de drept este în pericol”.

1. Cand in anul 1991, in numele Guvernului si in calitate de ministru al reformei, am cerut introducerea in Constitutie a principiului neretroactivitatii legilor, prima reactie a expertilor din Comisia constitutionala a fost una de refuz. Mi s-a spus ca aceasta dispozitie se gaseste deja in Codul civil si ca in dreptul penal si contraventional legile mai blande pot retroactiva potrivit principiului „mitior lex”.

Majoritatea parlamentară este pusă în fața unei opțiuni dramatice. Va fi acceptată cu seninătate, în plin an electoral și în perioada în care Guvernul deține președinția Uniunii Europene, suspendarea Legii Fundamentale a României? Va tolera această majoritate refuzul repetat al președintelui Klaus Iohannis de a se conforma deciziilor Curții Constituționale și, până la urmă, de a aplica în mod corect, așa cum a jurat la preluarea mandatului, Legea Fundamentală? Va închide această majoritate ochii, refuzând să apere Constituția și legile statului, al căror garant este și Parlamentul, nu numai președintele ales? Sau, pentru a repune în vigoare Constituția, majoritatea parlamentară va fi silită să îl suspende pe președinte? Ce e de făcut? Răspunsul la această întrebare este dat nu numai de conjunctura internă, ci și de conjunctura externă.

Președintele Klaus Iohannis i-a aplicat Armatei Române, prin încălcarea Constituției și a legilor țării, o grea lovitură. Care se poate dovedi letală. Mai ales dacă ultimul decret prezidențial, nelegal, va avea și consecințe în planul politicii de înarmare. Mandatul generalului Nicolae Ionel Ciucă la șefia Statului Major General al Armatei expiră mâine, iar prelungirea lui forțată de către Klaus Iohannis lovește în însuși centrul vital al sistemului nostru de apărare. În acest moment, singura ieșire din această nouă criză, care deschide un alt front extrem de periculos al războiului politic intern, este demisia de onoare a generalului Ciucă. Care trebuie să aibă loc la încheierea legală a mandatului său.

Decretul prezidențial de prelungire a mandatului Șefului Statului Major al Apărării, neavând la origine propunerea Guvernului, este neconstituțional și nu produce nici un fel de efecte juridice. Acesta este doar un alt act de subminare a ordinii constituționale.

Moțiunea de cenzură a PNL, introdusă și susținută tembel, nu face decât să-i ridice majorității PSD plus ALDE mingea la fileu. În același timp, președintelui Klaus Iohannis i s-au oferit de către Guvernul majorității o nouă șansă de a-și arăta mușchii, provocând amânarea pentru anul viitor a Legii bugetului. Iar la Marrakech, Dăncilă și Iohannis se țin strâns de mână, aplaudând migrația. Aceste mișcări pe tabla de șah stabilizează PSD prin stingerea conflictelor interne și-l consolidează pe Klaus Iohannis în poziția de lider absolut al opoziției.

În ciuda presiunilor la care a fost supus, ministrul Justiției, domnul Tudorel Toader nu a considerat necesar ca, în acest an, Guvernul din care face parte să emită o ordonanță de urgență privind amnistia și grațierea. Este de presupus că, în urma multiplelor contacte pe care le-a avut la nivelul Uniunii Europene, el a ajuns la concluzia că, deși un asemena act normativ este necesar, el nu este oportun din punct de vedere politic. Am toate motivele însă să îmi imaginez că se va situa pe o poziție diferită în ceea ce privește preluarea printr-una sau două ordonanțe de urgență a prevederilor din Codul penal și din Codul de procedură penală validate de Curtea Constituțională. Enigma care a generat acest titlu este dacă se va întâmpla până la sfârșitul anului sau nu.

Președintele Klaus Iohannis și-a luat cu de la sine putere libertatea de a juca tontoroiul pe Legea Fundamentală. El poate va numi astăzi noii miniștri, după ce în prealabil îi va revoca tot prin decret pe cei remaniați. Dar poate refuza să o facă în cazul unuia dintre cei doi. Sau poate pur și simplu să mai aștepte. Pur și simplu domnul Klaus Iohannis a scăpat de sub controlul legii.

Klaus Iohannis este total dezlegat. La mâini și la picioare. E conștient că Guvernul nu mai poate fi dat jos. Dar, în același timp, nici el nu mai poate fi suspendat. Între puterile statului are loc fenomenul de șah etern. Președintele știe că poate să facă orice. Fără a fi sancționat. Așa că se pregătește pentru următoarea lovitură. Care este posibil să vină chiar azi.

Are loc unul dintre cele mai stranii procese din istoria României. La Curtea de Apel din Alba Iulia. Acolo unde se judecă acțiunea în contencios intentată de procurorul general al României Augustin Lazăr împotriva solicitării de revocare a sa din funcție. Și, indiferent de rezultat, voi explica de ce acest proces este o dovadă cât se poate de simplă și de concludentă că Justiția română funcționează alandala.

Referendumul pe problema familiei tradiționale (6-7 octombrie 2018) a căutat răspuns la întrebarea dacă se introduce sau nu în Constituție prevederea că familia este compusă din bărbat și femeie. Rezultatul este cunoscut – puțin peste o cincime dintre cetățeni cu drept de vot s-au prezentat la urne. Este un succes al cuiva, o înfrângere a altcuiva? Nici una, nici alta! Este numai un test, pe care doar inițiatorul, „Coaliția pentru familie”, îl poate trece în cont. Rămân însă mai multe întrebări pe care rezultatul referendumului le-a acutizat.