Arhiva de stiri pentru tagul armata romana

Apanaj al președintelui Klaus Iohannis, în calitate acestuia de comandant suprem, strategia de înarmare a României, parte a strategiei de siguranță națională, ar trebui să fie prezentată în mod transparent opiniei publice. Și să aibă obiective clare. Vizând, pe de-o parte, modernizarea Armatei Române, printr-o înarmare cu tehnică de luptă la cel mai înalt nivel, în al doilea rând, o politică inteligentă de dotare echilibrată a diverselor componente ale Armatei și, în al treilea rând, deplasarea planificată a centrului de greutate al industriei de război către industria autohtonă. Aceste ținte nu sunt atinse. Oare de ce?

Concluziile nu sunt premature. Fie ele și parțiale. Putem să ne întrebăm, pe bună dreptate, cu ce ne-am ales. Ce beneficii ar putea să aibă România, ca rezultat al dezbaterilor care au avut loc la ministeriala NATO precum și în cadrul Aspen? Crește sau nu crește securitatea noastră la frontieră? Cu ce preț? Cine plătește prețul? În ce condiții se lărgește NATO? Are Republica Moldova vreo șansă reală? Se văd la orizont zorii unui armistițiu sau a unei păci?

Oficial, Vasile Dîncu a demisionat azi. Neoficial, el ar fi fost împins spre demisie pentru că și-a permis să vorbească despre pace în Ucraina. Încă mai rău decît ministrul israelian al Apărării, Avigdor Lieberman, care demisionat acum cîțiva ani în semn de protest față de încheierea unui armistițiu cu mişcarea Hamas. Ce să-i faci, unor le repugnă războiul, altora pacea.

Ascult opinii divergente din această perspectivă. Cum că Vasile Dîncu ar fi fost împins la demisie de un fel de clește Ciolacu-Iohannis, căruia, în cele din urmă, i s-a alăturat și Ciucă. Și că, din această perspectivă, ex-ministrul Apărării este o victimă și atâta tot. Există însă și o perspectivă diametral opusă, susținută și ea de câteva argumente solide. Cel care ar fi dat lovitura, avându-l drept țintă pe președinte, în calitatea acestuia de comandant suprem, este Vasile Dîncu. Locatarul de la Cotroceni fiind încasatorul. Iar castanele din foc urmând să le scoată, cum or putea, șefii PSD și PNL.

Pentru început, nu voi face altceva decât să enumăr câteva teme explozive. Legate de degringolada companiei Tarom. Voi demonstra cu toate detaliile necesare, mai ales în episoadele viitoare, cine și de ce aruncă în aer această companie. Și nu am de gând să-l ocolesc sub nicio formă pe prietenul cel mai apropiat al președintelui Klaus Iohannis, Michael Schmidt. Și, în același timp, voi demonstra cum este lăsată Armata Română cu ochii în soare.

„Oamenii își petrec viața în labirinturi. Dacă scapă de acolo și nu găsesc alt labirint, își construiesc unul. Suntem ceea ce face viața din noi și niciodată nu putem fi văzuți de alții așa cum ne-am dori. Generalul își dădea seama că visurile și durerile sale se apropie de sfârșit, fapt care îl făcu să se întrebe cum naiba o să mai iasă din labirintul ăsta.” - Gabriel Garcia Marquez - ”Generalul în labirintul său”

Aparent, răspunsul la această întrebare este negativ. Pentru că, până în prezent, nu există nicio confirmare oficială din partea conducătorilor oștirii române. Și, cu toate acestea, există indicii puternice cum că totuși, fără a beneficia de vreo compensație la o serie întreagă de capitole, armata noastră s-a înscris în Programul Rabla.

Pleacă Florin Cîțu. Civilul. Și vine la Palatul Victoria Nicolae Ciucă. Generalul. Cu patru stele. Aproape mareșalul. Klaus Iohannis merge până la capăt. Își realizează proiectul. Proiectul lui de țară. Chiar în ziua în care avem o mie de morți Covid. Un om de mână forte va conduce România.

Acum, când pentru prima dată în istorie o armată practic învinsă, nevoită să se retragă de pe câmpul de luptă din Afganistan, își va sărbători „triumful”, defilând pe sub Arcul de Triumf în prezența președintelui României, capii oștirii sunt subiectul unui uriaș scandal. Despre care am mai avut prilejul să scriu. Iar știrea momentului este că, cercetat pentru mai multe fapte de înaltă corupție, șeful spionajului militar a fost pus în libertate. Cum e posibil?

Începând din 22 iunie anul curent, acordul militar dintre Guvernul României și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei, semnat la București în 5 septembrie 2020, a devenit funcțional. El a fost ratificat de Senatul României cu 112 voturi „pentru”, 13 voturi „împotrivă” și 4 abțineri. Aparent, avem de-a face cu un document pe deplin constituțional, de vreme ce a primit aprobarea forumului legislativ. În realitate, prin acest acord sunt sacrificate în mod grav interesele României. El este o capcană geostrategică.

Dacă vă puteți imagina că este posibil așa ceva, există un fapt chiar și mai grav decât aruncarea vaccinurilor la canal. Ceva și mai grav decât faptul că avem în stoc 500.000 de vaccinuri, la care se adaugă în aceste zile încă un transport cu 140.000 de doze și prima livrare de 40.000 de vaccinuri de tip Moderna. Și că, în aceste condiții, autoritățile încă nu au fost capabile nici măcar să urce aplicația pe internet destinată oamenilor în vârstă. Care oricum nu vor ști ce să facă cu ea. În timp ce românii mor zilnic pe capete, Guvernul aruncă pisica moartă în grădina autorităților locale. Asta este cel mai grav.

Ieri, Valeriu Gheorghiță, atestat în medicina de călătorie și promovat de către Klaus Iohannis în poziția de strateg șef al campaniei naționale de vaccinare, a scos din joben o cifră sub presiunea moderatorului unei televiziuni importante de știri. El a afirmat că, începând chiar de mâine, ar urma să vaccinăm 20.000 de persoane pe zi. Este un salt uriaș. Pentru că, începând din momentul în care au sosit în România vaccinurile, infrastructura pusă la punct de locotenent colonel doctor Valeriu Gheorghiță nu a făcut față decât pentru cu puțin peste 1000 de vaccinări pe zi. Eu mă aștept să ne îndreptăm cu pași repezi către confirmarea sintagmei din titlul acestei analize. Dar până atunci să răspundem la întrebarea ce capcane se ascund în spatele bunelor intenții afișate de marele strateg.