Arhiva de stiri pentru tagul 1989

Alăturarea cuvintelor de mai sus este un non-sens. Dacă în decembrie 1989 a fost o lovitură de stat, atunci nu pot exista revoluționari. Ci doar învingători și victime. Dacă, dimpotrivă, a existat o revoluție, atunci emanații ei nu pot fi anchetați, judecați și condamnați pentru genocid. Numai că în România, iată, totul este posibil. Avem o anchetă și vom avea un proces. Pe această temă. Cum procedăm?

Târâș-grăpiș, așa s-a mișcat România timp de 28 de ani. În coada plutonului. Iar la putere au fost și Stânga și Dreapta. Cel mai mult Stânga. Ciuma Roșie, cum îi spun protestatarii. Dar și partidele de Dreapta au condus. Și din Parlament, și din Palatul Victoria, și de la Cotroceni. Cu același rezultat. Ce nu a funcționat? Eu unul am ajuns la concluzia că cel mai puternic motor al emancipării României este educația. Educația nu a funcționat!

Am primit, cu ocazia unei lansari de carte la Fundatie, un volum foarte interesant din partea prof. Cristian Troncota, intitulat „Duplicitarii” (ed. II, 2014). Volumul contine secvente din istoria serviciilor de informatii si securitate ale regimului comunist din Romania (1965-1989). Sunt redate numeroase documente de arhiva privitoare la activitatea externa dar si a celei interne a Securitatii, documente privitoare la activitatea serviciilor secrete sovietice in Romania, rolul lor in Revolutia romana, etc. O carte pe care am citit-o cu interes, desi stiu ca exista unele abordari diferite din partea altor analisti ai serviciilor secrete pe unele teme prezentate.

Una dintre experiențele cele mai fascinante trăite de mine după dec 89 a fost felul cum și-au schimbat caracterul mulți din jur. Se spune că dimpotriva, caracterul nu se schimbă. Zău!? Atunci trebuie să cred că firea adevărată al lui X sau Y a fost perfect ascunsă timp de decenii. Deodată, in funcție de noroc, de moșteniri, de bani, de partid, de șansa de a slugări pe cine trebuie, de abilitatea de a te cățăra în ierarhie, de succesul/eșecul în carieră – în condițiile tranziției – oamenii s-au schimbat masiv. Audevenit cameleoni de mare clasa. Nu trebuie să mă uit prea departe. Observ atent, cu bucurie chiar la specimenele care evoluează in proximitate.

Invazia Cehoslovaciei in august 1968 l-a luat pe Ceauşescu prin surprindere. El nu a refuzat să participe la ocupararea Cehoslovaciei de trupele Pactului de la Varșovia, cum s-a spus, pur şi simplu nu a fost invitat. Se bănuia că relaţiile dintre Bucureşti şi Paris sau Washington făceau din România o ţară incapabilă să păsteze secretul. Brejnev nu avea încredere în Ceaușescu. Din aprilie 1964, Partidul Comunist de la Bucureşti ducea o politică de distanţare de Moscova. Sigur era multă iluzie în această manevră, dar lucrurile aşa se vedeau atunci. Motivul era simplu – liderii comuniști de la București nu doreau ca Moscova să se mai amestece in jocurile lor de putere. Știau perfect că atunci cînd Moscova schimbă direcția politicii sale, marionetelceausescu maurer apostole din capitalele est-europene sunt înlocuite. O făcuse Stalin, o făcuse și Hrușciov. Acum era rîndul lui Brejnev să manevreze, schimbe liderii pe care nu ii placea. Ii venise rindul lui Ceaușescu? Mai intii Alexander Dubcek initiatorul Primăverii de la Praga. Și apoi!?. .

In seara de 20 decembrie Ceaușescu abia intors din Iran, a apărut la televizor inconjurat de cițiva acoliți. Credeam că va anunța că se retrage de la putere. Că va exprima regrete pentru ce se întîmplase la Timișoara – un masacru. Că va face cîteva demiteri. Am ascultat ceva contrar. Dupa Ceausescu, era vorba despre agenturi străine, de provocări, de derbedei..etc. A făcut apel la patriotism, ultima lui resursă. Incerca ultima manipulare. A anunțat alte măsuri represive. Toată România se afla în fața televizorului. Incepea partida finală.

Pentru că se apropie tradiționala aniversare a Revoluției, Parchetul General și-a adus ”modesta” contribuție, sub forma unui comunicat care a pus lumea pe jar. Motivul? Păi se cam recunoaște, oficial, că în 1989 nu am avut nici revoluție, nici loviluție, ci de-a dreptul lovitură de stat. Asta nu ar mai fi vreun secret pentru marele public, totuși. Cu adevărat senzațional e altceva, în comunicatul Parchetului, și anume rolul jucat de Securitate în Revoluție.

În plină febră monarhistă a ieșit, la TVR (canalul de bază al noilor diversiuni), un procuror militar care a aruncat pe piață o bombă incendiară: din cercetările efectuate în dosarul resuscitat al revoluției ar reieși că în decembrie 89 nu a fost vorba de nici o revoluție! Ca dovadă este adus faptul că atunci nu s-a înregistrat vidul de putere specific unor astfel de situații, că instituțiile fundamentale ale statului s-au menținut în funcțiune și nu s-a înregistrat haosul care însoțește, de regulă , aceste tulburări sociale. Ar fi fost, de fapt, o enormă manipulare din partea unor instituții (Armata și Securitatea) căreia i-a căzut victimă un întreg popor care a crezut că era vorba despre răsturnarea unui regim opresiv. Mergând mai departe pe logica procurorilor reiese că neînregistrându-se un vid de putere, sistemul de legi a rămas în vigoare și că, de fapt, așa-zisa Revoluție a reprezentat un cumul de infracțiuni care a culminat cu înlăturarea de la putere a conducătorului legitim și instalarea în locul său a conspiratorilor.

Recent, uitandu-ma prin cateva pagini scrise mai de mult, am avut surprinderea sa vad ca imaginasem un “peisaj” care zilele trecute s-a transformat, fara a-l regiza eu, inadins, in realitate... Descriam acolo in cateva versuri, un fel de “plimbare”, printr-un oras gol, poate prea gol pentru singuratatea mea, imaginandu-mi totul, exact asa cum aveam sa fac recent, dupa mai bine de doi ani de cand am scris...