Au fost, deoparte, francezii (vorba vine, la câți băștinași sunt în echipă) cu câteva valori individuale de excepție, iar de cealaltă parte nemții, cu o echipă în care fiecare vedetă contribuie la funcționarea impecabilă a „motorului” tactic.
Deși PSG a avut mai multă șansă pe parcurs, depășind cu noroc Sampdoria în ultimul moment, nimeni nu i-a contestat meritul de a juca în finală. În schimb Bayern a avut întreg traseul de excepție, demonstrând că este o veritabilă mașină de goluri aflate la discreția fiecărui echipier.
La Lisabona au fost două reprize cu profil distinct. În prima, PSG s-a dovedit mai periculoasă și mai percutantă prin incursiunile fulgerătoare ale celor trei săgeți ale sale și doar inspirația lui Neuer a împiedicat deschiderea scorului. În cea de a doua, Bayern a pus treptat stăpânire pe joc și și-a asigurat victoria și trofeul printr-o acțiune desenată parcă pe tabla de demonstrație. Practic, „Rezistența” franceză, bazată pe incursiuni sinucigașe în teritoriul advers ale „sabotorilor” Neymar, Mbappe și Di Maria nu a reușit să se facă față asaltului final al „blindatelor” bavareze care au reușit să mai ocupe odată Parisul.
Și astfel Bayern devine pentru a șasea oară campioana campioanelor Europei, în timp ce PSG este nevoită să mai amâne o dată tentativa de cuantificare în titluri a bănetului pompat în ea de patronul arab.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.