Reteaua Corect
Stelian Tanase

Video - o plăcere interzisă

Scris de Stelian Tanase in 04 februarie 2020 la 13:17, in Social. 602 vizualizari Intra in discutie Tagurianii 80, fime, Occident, video shortlinkhttp://crct.ro/nvD8

Imaginea pe care lumea romanească și-a format-o cu privire la Occident in anii 80 a fost falsă, confuză și caricaturală. Nu e de mirare. S-a format in apartamente de bloc supraaglomerate, în pivnițe, in mansarde, in garaje – pe ascuns – în vizionari video nesfirsite puse la cale de afaceristi improvizați, primii capitalisti autohtoni. Emisarii acestei imagini inexacte erau Rambo, Agentul 007, etc. Mii de conationali se aruncau in Dunăre să ajungă in acest Occident imaginar. Filmele video au pătruns în mase in anii 80. Acest Occident inexistent, de basm, s-a dovedit mai tare decit propaganda Regimului.

Cum se petrecea chestiunea? Cel interesat isi cumpăra un aparat video si un televizor color ambele de pe o piața neagră – înfloritoare, corupția era cît casa, instituțiile putrede. Pe această piață -cu marfuri de contrabandă- găseai orice – chiar un tanc dacă îți trebuia. Investiția in video avea valoarea unei Dacii, cu televizor color cu tot. Rămînea problema casetelor. Existau mai multe surse, le găseai tot pe piața neagră. In Bucuresti cîțiva tipi copiau filme cu antene satelit (de altfel interzise, daca instalai una pe terasa blocului sau în balcon, ți se confisca în 24 de ore). Le traduceau cu o voce din off. Am văzut la cineva un perete de aparate video si altul de televizoare color. Multiplica apoi marfa in ateliere artizanale si le oferea la vînzare. Existau in București citeva rețele cunoscute de unde puteai achizitiona casete -cu imprumut sau de cumpărat. Numai că dacă știai tu unde se văd filme, știa și Miliția, nu eraun secret. Aerul tău conspirativ, de ins clandestin era ridicol.

Nu a fost ceva izolat, ci un fenomen de masă. In toata tara, in orasele mari si mici, adesea in sate, au aparut săli unde se vedeau zilnic filme. Nu se mai proiectau filme pe peliculă, pe vechile ecrane tehnivolor din pînză. Cinematografele tradiționale se inchideau. Le lua locul spectacolul video. Destule săli erau găzduite in cluburi, case de cultura patronate de sindicate și UTC, sau in cămine culturale. Statul le tolera pentre ca nu mai avea bani, iar spectacolele video produceau foarte mulți – cu care se plăteau gazele, electricitatea, apa, salariile mai ales. In afacere circulau mulți bani negri, cash, neimpozitați, din care se înfrupta multă lume. Bineinteles că Administratia nu intervenea, Militia nici atît.

Erau apoi „particularii” – cei care o făceau de capul lor. Nu avea nimeni autorizatie. Fiecare se descurca pe cont propriu, la risc. Supraviețuiau mituind în dreapta și in stinga. Dar bani erau destui ajungea sa umple toate gurile. Publicul improvizat se strîngea acasa la unul, (cca 20 de persoane, uneori mai multi) sau in spatii neconventionale. Nu existau afișe, nici on-line, ca azi. Spectatorii se aduceau unii pe alții. Daca aduceai doi plătitori, aveai intrare libera o seară. Mă întrebam cine mai dormea in București. Ziua populația umbla cu ochii umflați, cu cearcăne, somnola. Explicatia era simplă – își petrecea serile/noptile vizionînd filme pe banda rulanta. Ziua le comentau la birou, făceau schimb de impresii. Seara iar se stringeau pe undeva sa vada filme. La mijlocul anilor 80 era deja o molimă, cea mai populară distracție. Contagiunea era la maximum, 90% luaseră boala, devenisera dependenți. Mă asteptam să fie descinderi ale Miliției, confiscări de aparatură, amenzi pentru șmecherii&bișnitarii care facuseră prea multi bani din video. Chiar să le închidă șandramaua. Să se publice în Buletinul oficial o hotărîre de guvern care să interzica „orice activate neautorizată în domeniu audio-video”. Nu s-a întimplat și m-am intrebat cum de nomenklatura nu se simțea amenintată? Două ar fi fost motivele să intervina. 1/ Apărea o pătură de afaceristi, de oameni cu bani, o burghezie in statu nascendi. Uitase Regimul de lupta de clasă 2/ PCR pierdea monopolul informatiii si propagandei fară de care o dictatură nu rezista. Nu se mai uita nimeni la televiziunea oficială. Or aceasta era principalul instrument de manipulare si control a populatiei. Audienta TVR coborîse la zero. Toata lumea prefera programele video. Pierderea monopolului s-s-a divedit letala pentru Regim. In decembrie 89 lumea a luptat pentru acel Occident dobindit mental de pe casetele video, cu care se îndopa de 10 ani. M-am așteptat ca intr-o zi sa apară cenzura, sa se interzica totul, sa oprească aducerea de aparate video,de exemplu. Sa se inchida salile. Sa se confiste aparatele. Din fericire nu s-a intimplat așa.

Cred ca unul din motive a fost Securitatea. A fost principalul furnizor de casete video, de aparate si ofiterii ei au fost principalii investitori/beneficiari. Nu cred că la virf, cineva a informat ce se petrece. Generali si colonei au fost amestecati pina in git în afacere la Bucuresti si in provincie. Ei au asigurat la scară mare protectia dealerilor din business. Adesea rețelele (sălile, importul de aparate vedeo, antenele satelit ) au fost organizate chiar de cei care ar fi trebuit sa supravehgheze sa nu existe iar daca apăreeu să le distruga. Au preferat să profite. E vorba de sume uriașe de bani negri.

Asa s-a întimplat că statul sa nu intervina in aceasta industrie privată aparută în anii 80. Daca s-a auzit de descinderi ale Miliției si Securitatii ele nu vizau atît nu afacerea cu video, ci traficul de valută, prostituția, drogurile. Uneori – dar f partial vizau filme politice care se refereau critic la lumea de la Est de Zidul de la Berlin. Un amic a avut o ancheta,i s-au confiscat 2000 de casete pentru a fi vizionate. La final un colonel de Miliție temut, V. cam plictisit, (povestea amicul) i-a returnat casetele, cu exceptia celor porno ( ca să le vada și el –a ccomentat amicul). Nu au lipsit din inventar nici filmele interzise în Romania – de propagandă anti-comunistă.

Cum decurgea afacerea. Un cunoscut te poftea sa vezi filme – între 3-5 filme de reprezentatie. Încasa 100 le/om. Într-o saptamina stringea cît leafa pe multe luni a unui amploiat. Afacerea a luat repede amploare. Destule averi au debutat în acei ani. Legea 18 de confiscare a averilor ilicite, in acest caz, nu a funcționat. Dacă mă prind – mi s-a spovedit amicul videotecar – las jumate la Militie. Oferta de filme era extrem de variată, aveai ce vedea. Pe piață circulau filme de arte martiale, westernuri invechite, horror, comedii siropoase, politiste etc. Puteai viziona și filmele premiate cu Oscar, la Cannes, Veneția, Berlin și multe succese de box-office din Occident. Am vazut concerte Queen, Jimi Hendrix, Pink Floyd, Beatles. Și cîte! Mi-am facut o colectie de filme politice. Circulau filme politice, pe care le vînam cu deosebire. Filme în care de exemplu URSS era descrisă in alte culori decit cele ale Kremlinului. Căința, de exemplu. Așa am vazut filmele lui Wajda despre Solidarnosc. Am văzut Mărturia, despre procesul Slanski din Cehoslovacia 1952, făcut de Costa Gavras în 1969 cu Yves Montand. Etc.

Casetele video au constituit o contracultură la cea oficială și un perfect prilej de socializare. Atomizarea societatii a slabit, coeziunea ei a crescut. In decembrie 89 asta a contat. Toată lumea vedea, schimba, cumpăra, colecționa casete. Nu mai trebuia să te uiți la televiziunea de stat sau sa frecventezi cinematografele. In ambele operau cenzura. Era de preferat să împrumuți o casetă și s-o vezi acasă. Firește dacă aveau un aparat video sau un prieten fericit care dețineau unul. Aparatele video erau scumpe, prohibitive, costau cam jumătate dintr-o Dacia. Multe erau aduse și comercializate de piloții Tarom, marinarii, sportivii care ieșeau în Occident, agentii Securitatii deghizati în diplomați.

Pe scurt Regimul n-a sesizat pericolul și nu le-a interzis. Spargerea monopolului regimului în ce privește informația și cultura a fost un moment important pentru ce s-a intîmplat apoi. Ne-a pregătit mental pentru o lume alternativă. Ne-am facut o idee despre Occident după aceste casete video. Chiar daca simplificat fals, a scos lumea in strada laolaltă cu foamea, saricia, frigul. A fgo prima spartura in zidul de la Berlin.

Fenomenul video ar trebui cercetat minuțios dacă vrem să înțelegem anii comunismului tirziu si una din resursele prăbusirii Regimurilor comuniste.

Fragment din volumul „Sunt un copil la razboiului rece” in curs de aparitie, editura Corint 2020.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.