Reteaua Corect
Floriana Jucan

Singurătatea președintei de la Supremă

Scris de Floriana Jucan in 22 martie 2019 la 10:30, in Social. 1303 vizualizari Intra in discutie TaguriCristina Tarcea, ICCJ, instanta suprema shortlinkhttp://crct.ro/nuca

Instanţa Supremă este zguduită de scandalul lipsei completurilor specializate. Insistând să nege evidența, președinta ÎCCJ rămâne tot mai singură. Ea este contrazisă chiar de propriii colegi, foști coechipieri.

O INSTANȚĂ EXCEPȚIONALĂ

De câteva zile prăbușirea catastrofală a credibilității ÎCCJ, și din cauza aceasta a încrederii generale în justiție, cunoaște un nou episod tragi-comic.

Tragic, întrucât se profilează anularea tuturor hotărârilor pronunțate din 2003 încoace, de ceea ce unii magistrați încă mai numesc cu mândrie „instanța supremă”, în procesele având ca obiect fapte de corupție.

Comic, pentru că, de astă dată, cauza defecțiunii își are originea în suficiența, aroganța, disprețul față de lege, precum și în sentimentul inept și imprudent al impunității, de ani buni stăpâne pe conștiința magistraților amintitei instanțe, care, iată, și-au ignorat nonșalant obligațiile și trebuie acum să răspundă, deși nevoile justiției selective nu o cereau.

Este vorba despre descoperirea că, în ciuda dispozițiilor imperative ale legii 78/2000 privind combaterea faptelor de corupție, și în contrast cu practica celorlalte instanțe judecătorești, la ÎCCJ nu s-au constituit complete specializate pentru judecarea cauzelor având ca obiect infracțiunile de corupție și cele asimilate lor.

Or, așa cum însăși legea de procedură penală a dispus, iar CCR a confirmat, formarea completurilor de judecată cu încălcarea normelor pertinente determină nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate de acestea.

Confruntată cu această nouă problemă, judecătoarea Cristina Tarcea, președinta ÎCCJ, nu a găsit o formulă mai potrivită de apărare decât invocarea excepționalismului instanței pe care o conduce.

Înalta Curte își poate permite orice – în speță să ignore dispozițiile imperative ale unei legi speciale precum legea 78/2000 – întrucât are un „statut special”. Un statut atât de „special” încât bate și legea specială.

Răspunzând presei, Tarcea a afirmat, confirmat și justificat astfel acest statut de excepție: „Aici este Înalta Curte. Da! Competența pe materie operează doar pe înalta tradare. În rest se referă la persoană, nu la faptă”.

Pentru profani, ceea ce vrea să spună cu atâta emfază președinta Cristina Tarcea, adresându-se „prostimii” din înălțimea jilțului pretorian, este că singura infracțiune pentru care codul de procedură penală îi atribuie ÎCCJ competența judecării în fond este cea de înaltă trădare.

În rest, competența sa generală de a instrumenta procese în primă instanță este stabilită în raport de funcția / demnitatea publică deținută de inculpat (ministru, parlamentar etc.), iar nu de fapta săvârșită.

Susținerea este cât se poate de corectă dacă am uita pentru o clipă că o lege specială, și anume legea 78/2000 care stabilește un regim extraordinar pentru combaterea corupției, impune în mod expres constituirea de completuri speciale pentru judecarea cauzelor referitoare la infracțiunile de corupție și cele asimilate lor.

Ce facem cu această dispoziție? Regula este că reglementările cu caracter special derogă de la cele cu caracter general.

Este exclus ca judecătoarea Tarcea să nu cunoască această regulă.

Așa cum celelalte instanțe judecătorești care au competența materială de a judeca infracțiuni identificate după obiectul lor, pot constitui completuri specializate pentru judecarea unora dintre acestea, tot așa și Înalta Curte, care are competența de a-i judeca pe toți înalții demnitari, împreună cu eventualii lor complici, putea forma completuri specializate pentru cei inculpați în considerarea unor posibile fapte de corupție.

Nimic nu se opunea acestei măsuri organizatorice, altminteri obligatorii potrivit legii. Mai puțin convingerea magistraților instanței supreme că ei se organizează așa cum le place și cum li se pare mai convenabil. Căci ei știu mai bine cum trebuie judecat decât o știe legiuitorul.

Citeşte şi: Haos suprem la Curtea Supremă. Toate sentințele în procesele de corupție sunt nule absolut

COECHIPIERII SUNT DE ALTĂ PĂRERE

Iată însă că de astă dată Cristina Tarcea se vede contrazisă chiar de către partenerii săi de nădejde.

Mai întâi, pe criteriul oportunității constituirii completelor specializate, s-a pronunțat într-un interviu, este drept, mai vechi dar de totală actualitate, însăși Laura Codruța Kovesi, fost procuror general și fost șef al DNA.

Pornind de la exemplul pozitiv al specializării procurorilor (în cadrul DNA se formase chiar și o unitate specializată în urmărirea penală a judecătorilor care nu confirmau prin condamnare rechizitoriile procurorilor anticorupție), Kovesi spunea:

„Și cred că trebuie să vorbim și despre specializarea judecătorului. În prezent, avem judecătorul care intră, cu, să spunem, 15 dosare. Sunt dosare și de crimă organizată, și de corupție, și de microcriminalitate economico-financiară, și infracțiuni de violență. Judecă de toate. Or, cred ca această specializare ar trebui să fie și la judecători. Adică, numai anumiți judecători să judece cauzele de crimă organizată. Pentru că este foarte greu ca un judecător să judece acum un omor, după care sa înceapă să judece o inginerie financiară.”

Mutatis mutandis este foarte greu ca un judecător să judece acum un fapt de înaltă trădare (să zicem subminarea autorității conducerii armatei prin refuzul Președintelui Republicii de a numi un șef de stat major general în conformitate cu legea), după care să înceapă să judece luarea de mită a unui ministru. Are dreptate dna Koveși.

Cristina Tarcea este lăsată în afara jocului, însă, chiar de către unul dintre cei mai celebri exponenți ai justiției selective, judecătorul Ionuț Matei, fost, până de curând, vicepreședinte al ÎCCJ.

Judecatorul Ionut Matei participa la evenimentul in cadrul caruia au fost stabiliti prin tragere la sorti membrii completelor de cinci judecători-QMagazine

Judecătorul Ionuț Matei

Astfel, într-o hotărâre recentă prin care a respins o excepție privind nelegala compunere a completului de judecată, acesta scrie negru pe alb că : „dispozițiile art 19 alin 3 din legea nr. 304/ 2004 … nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la înființarea de completuri specializate, noțiune prin care se înțelege altceva decât completurile care asigură activitatea de judecată obișnuită în raport cu toate cauzele dintr-o anumită materie, din cadrul fiecărei secții a ÎCCJ.

Completurile specializate sunt înființate pentru a judeca un anumit tip de cauze, cum ar fi, în materie penală, cele care judecă infracțiuni de corupție

Or, completul 4, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere nr 80/2017, este un complet care judecă toate categoriile de cauze în materie penală aflate pe rolul ÎCCJ.”

Motivarea data de completul condus de Ionut Matei, intr un dosar in care s a invocat nelegala constituire a completurilor de 3 judecatori la Inalta Curte-QMagazine

Motivarea dată de completul condus de Ionuţ Matei într-un dosar în care s-a-invocat nelegala constituire a completurilor de 3 judecători la Înalta Curte

Deci completurile specializate în judecarea infracțiunilor de corupție se organizează și pot fi organizate și la ÎCCJ, întrucât legea le prevede și sunt necesare, dar în fapt ele nu au fost constituite, afirmă Matei.

Ferește-mă doamne de prieteni!

În fața unei asemenea situații, Cristina Tarcea, în loc să devină înțeleaptă, devine amenințătoare:

„Să vedem cine va spune că au fost constituite nelegal? (este vorba despre completurile ÎCCJ care au judecat cazuri de corupție – nn) Și dacă cineva o va spune, atunci va spune și care sunt căile de urmat pentru a remedia o eventuală ilegalitate.”

Din păcate pentru Cristina Tarcea, ilegalitatea este clară, după cum tot clară este și calea de urmat pentru remedierea ei: anularea hotărârilor pronunțate în aceste condiții, cu aplicarea regimului juridic al nulității absolute.

Evident că reluarea tuturor proceselor incorect instrumentate va crea un mare deranj la Înalta Curte.

Supraîncărcarea acesteia cu un număr uriaș de dosare nu este, într-adevăr, o garanție a unui act de justiție de bună calitate.

Este, însă, perpetuarea ilegalității și a consecințelor ei, respectiv neremedierea efectelor unor procese inechitabile, soluția problemei?

Poate că, așa cum Q Magazine a susținut demult, amnistia ar fi o ieșire politică preferabilă unui haos judiciar. Nu se pot invoca însă considerente de oportunitate pentru consfințirea unei stări de nelegalitate.

Făcând aluzie la acest posibil blocaj, dar mai ales la blocajele care încep să apară ca urmare a sancționării ilegalităților comise în formarea completurilor de cinci judecători, șefa ÎCCJ acuză:

Blocajele le-au creat alții. (vezi Doamne CCR – nn)

Dacă vor să le creeze în continuare să și le asume.

Din nou o abordare greșită. De blocaje sunt responsabili cei care au încălcat legea iar nu cei care au constatat încălcarea și îi pun pe vinovați să remedieze situația.

RETRAGEREA DEMNĂ SAU REZISTENȚA DEȘARTĂ?

Nu pot încheia aceste rânduri fără o notă personală.

Sunt convinsă că judecătoarea Cristina Tarcea și-a dorit cândva să rămână în istoria ÎCCJ ca un magistrat demn, competent și onest.

De al un moment dat încolo, simțindu-se sau fiind obligată să acopere turpitudinile colegilor și să apere derapajul instituției, a părăsit drumul principiilor și a apucat calea oportunității; de pe care se alunecă foarte ușor în oportunism.

A sosit însă momentul în care oportunismul pur și simplu se transformă în crimă, întrucât el refuză dreptatea așteptată de victimă spre a-l face scăpat pe agresor.

Culmea este că acum foștii coechipieri ai președintei ÎCCJ înșiși se delimitează treptat dar sigur de ea.

Informații credibile obținute din interior spun că unii judecători ai instanței supreme, în special din rândul noilor veniți cu conștiința încă nepătată, văd în plecarea Cristinei Tarcea salvarea credibilității lor și a șansei de a progresa ca magistrați curați.

În același timp, vechii parteneri de nădejde ai DNA și serviciilor secrete văd în retragerea ei un fel de asumare individuală a unei răspunderi colective aptă să le permită reinventarea de sine.

Cristina Tarcea este, deci, pe zi ce trece tot mai singură în apărarea unei cauze de neapărat, care, ținând seama că este străină și de respectul pentru drepturilor omului, nici nobilă nu este.

Mandatul de președinte al ÎCCJ va expira în curând.

Încetarea lui ar putea fi precipitată și de acțiunea disciplinară aflată în prezent pe rolul CSM.

În aceste condiții, sfatul unui fost prieten care, străin de orice ostilitate subiectivă, nu încetează să regrete pierderea fundamentelor acelei prietenii, nu poate fi decât unul singur: plecați acum voluntar, asumându-vă cu demnitate greșelile tuturor celor care vă abandonează azi pe corabia în curs de scufundare, cu excepția infracțiunilor, decât să vă terminați mandatul sub povara rușinii și în suferința excluderii!

Chiar și atunci când totul este pierdut, onoarea mai poate fi salvată.

Sursa: QMagazine.ro

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.