Reteaua Corect

Plângere împotriva soluției de clasare

Scris de newsreporter in 05 octombrie 2016 la 14:36, in Social. 154 vizualizari Intra in discutie Taguriplangere, procuror, rosca stanescu, soluție de clasare shortlinkhttp://crct.ro/np77

Subsemnatul SORIN-ŞTEFAN ROŞCA-STĂNESCU, domiciliat în ................., identificat prin CI seria .... nr. ..........., având CNP ........................, reprezentat prin Cabinet Individual de Avocatură DANIEL M.V. CHITIC, cu sediul ales la CIA Daniel M.V. Chitic, Bd. Hristo Botev, nr. 7, at. 4, ap.4, sector 3, Bucureşti, în calitate parte vătămată, în dosarul penal cu nr. 82/P/2016 (și 113/II/2/2016) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, formulez în termenul legal, în temeiul art. 340 C.pr.pen., prezenta:

Sursa imagine: ancheteonline.ro

PLÂNGERE ÎMPOTRIVA SOLUȚIEI DE CLASARE

prin care vă solicit să admiteţi plângerea și să dispuneţi desființarea soluţiilor de clasare adoptate în Dosarul 82/P/2016, respectiv a ordonanţei din data de 27.06.2016 precum și a ordonanței de confirmare a acesteia - Ordonanța nr. 113/II/2/2016 emisă la 05.08.2016 de către procurorul șef adjunct Cristian Lazăr și, constatând că fapta există, că a fost săvârșită de către inculpat și că aceasta răspunde penal, să luați act de caracterul abuziv și nelegal al cererilor și susținerilor făcute de către procurorul Laura Ecedi Stoisavlevici în dosarul 16985/4/2015, acțiunile acesteia concordante fiind făcute cu intenție și cu scopul evident de a îngrădi drepturile subsemnatului, urmând ca în temeiul art. 341 al. 6 lit. b C.p.p. să trimiteți cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală față de procurorul Laura Ecedi Stoisavlevici.

În fapt, prin Ordonanţa din data de 27.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) Cod Procedură Penală clasarea cauzei.

Soluția adoptată, contestată de către subsemnatul, a fost confirmată prin Ordonanța nr. 113/II/2/2016 emisă la 05.08.2016 de către procurorul șef adjunct Cristian Lazăr.

Consider că soluţiile dispuse sunt nelegale și netemeinice având în vedere următoarele

MOTIVE

În fapt, prin plângerea penala înregistrată sub nr. 311/VIII-1/2016 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, subsemnatul am solicitat efectuarea cercetărilor față de magistratul procuror Laura Ecedi Stoisavlevici pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu prevăzută de dispozițiile art. 297 Cod Penal, motivat de faptul că în exercitarea atribuțiunilor sale, prin concluziile orale puse în fața Judecătoriei Sectorului 4 (instanță de fond), în Dosarul nr. 16985/4/2015, dar și în contestația depusă față de Sentința penală nr. 1125/14.05.2015 a instanței, a comis infracțiunea de abuzul în serviciu, prevăzută și incriminat de art. 297 Cod Penal împotriva subsemnatului cu prilejul judecării cererii mele de liberare condiționată ce a făcut obiectul dosarului mai sus menționat.

Prin ordonanța pronunțată în data de 27.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) Cod Procedură Penală, clasarea cauzei, reținându-se că “În urma verificărilor motivelor de contestație depuse în copie la dosarul cauzei, se constată că magistratul procuror Laura Ecedi Stoisavlevici nu a făcut altceva decât să-și exprime punctul de vedere conform convingerii sale și a dispozițiilor legale incidente, punct de vedere care a fost supus spre analiza instanței de judecată, singura în măsură a dispune asupra aspectelor ce au fost invocate”.

Această soluție a fost în mod nelegal confirmată care în motivarea sa a reținut printre altele că “procurorul este liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră întemeiate” și că “opiniile exprimate, verbal și scris de către magistratul procuror Laura Ecedi Stoisavlevici, în activitatea judiciară derulată în dosarul nr. 16.985/4/2015 (…) nu concordă cu perspectiva modului în care petentul Sorin Ștefan Roșca Stănescu aprecia că ar trebui  soluțonată cererea sa de către instanța de judecată, ele nu pot constitui un temei al tragerii la răspundere penală a magistratului procuror respectiv.”

Or, plecând de la premiza că procurorul este mai întâi de toate un magistrat chemat să apere supremația legii, vom aminti faptul că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor potrivit căruia prevăd expres că “Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă”.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a statuat expres faptul că procurorul aflat în exercițiul funcțiunii este obligat sa respecte legea și drepturile fundamenatale ale persoanelor, chiar dacă dispozițiile legale ar contraveni „convingerilor și opiniilor sale”, motiv pentru care libertatea de exprimare a procurorului este și trebuie să fie limitată de cadrul legal aplicabil în speță.

Măcar și numai pentru acest motiv sub nicio formă și pentru niciun motiv NU poate fi admis caracterul nelegal și abuziv al cererilor și susținerilor unui procuror făcute în exercitarea funcțiunii, în fața instanțelor de judecată, „opiniile exprimate , verbal și în scris, de către magistartul procuror L.E. Stoisavlelici”, „opinii” nelegale și anticonstituționale care nu pot fi justificate nici de libertatea de exprimare și nici de scopul procedural/procesual al acestora.

Or, în această cauza, procurorul avea dreptul de a se exprima conform convingerilor sale, însa era obligat ca în convingerile sale să respecte atât dispozițiile legale în cauză cât și drepturile fundamentale ale subsemnatului, respectiv dreptul la liberă exprimare al subsemnatului, drept prevăzut expres atât în norme internaționale - dispozițiile art. 10 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare (…)” - dar și în Legea fundamentală, Constituția României -  dispozițiile art. 30 alin (1) “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”.

Or, în cadrul cercetării judecătorești a Cererii mele de liberare condiționată, procurorul Laura Ecedi Stoisavlevici a manifestat în mod constant o atitudine vădit ostilă, abuzivă și neconformă cu obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 1 și 4 din Legea 303/2004 și art. 1, 2 și 5 C.pr.pen., exprimând verbal (și ulterior în scris) opinii și interpretări ale normelor legale absolut abuzive și străine de spiritul și litera legii, cu scopul evident de a limita dreptul subsemnatului de a beneficia de liberarea condiționată în condițiile legii.

Vom arăta punctual, în cele ce urmează, că procurorul Laura Ecedi Stoisavlevic, în mod constant, a formulat cereri și a exprimat poziții nelegale cu scopul evident de a mă împiedica să beneficiez de un drept pe care legea mi-l acorda: 

I. Cereri și susțineri nelegale și abuzive făcute în Judecătoriei Sectorului 4, instanță prev. de art. 587 C.p.p., de către procurorul Laura Ecedi Stoisavlevic

1. La termenul din data de 14.05.2015 procurorul, în ședință publică, procurorul a solicitat, fără niciun temei legal, amânarea judecării cererii subsemnatului “dat fiind faptul că la data de 19.04.2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va soluţiona recursul în casaţie promovat de către petentul condamnat, iar pentru a se vedea soluţia, amânarea trebuie acordată după această dată” (așa cum rezultă din Sentința penală 1125/2015). Or, această cerere a fost absolut nejustificată și abuzivă atâta vreme cât recursul în casație și cererile de liberare condiționată sunt reglementate de “corpuri de legi distincte, iar exercitarea unei căi extraordinare de atac nu reprezintă un motiv de amânare, atâta vreme cât p,.rezenta se întemeiază pe art. 100 C.pen., iar acest text nu prevede o cale de împiedicare a soluţionării prezentei cauze”.

Ca răspuns la susținerile apărătorului meu procurorul de ședință a insistat în cererea de amânare a judecării Cererii mele de liberare condiționată ulterior momentului când “recursul urmează să se judece”, apreciind că nu sunt încălcate drepturile mele dacă aștept în executarea pedepsei soluționarea Recursului în casație ulterior datei de 09.06.2015 (și nu 19.04.2015 cum în mod greșit s-a reținut în Sentință - recurs în casație care nici la data formulării prezentei plângeri nu a fost soluționat) argumentând că “petentul cu bună ştiinţă, la momentul formulării cererii de liberare condiţionată, cunoştea termenul la care urmează să se soluționeze calea extraordinară de atac şi nu l-a adus la cunoştinţa instanţei; apreciază că omisiunea făcută nu poate decât să profite condamnatului”.

Față de solicitarea de a împinge judecata cererii de liberare condiționată ulterior momentului în care urma să fie soluționată o cale extraordinară de atac și având în vedere și argumentația vădit nelegală adusă respectivei cereri, este evident că procurorul în mod voit și-a încălcat obligația prevăzută de art. 4 din Legea 303/2004 (“să asigure suprematia legii, sa respecte drepturile si libertatile persoanelor, precum si egalitatea lor in fata legii si sa asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participantilor la procedurile judiciar”) cu scopul evident de a întârzia în mod nejustificat judecarea cererii subsemnatului de liberare condiționată și de a îndepărta în mod abuziv momentul în care subsemnatul aș fi putut fi liberat condiționat.

De altfel, faptul că instanța a respins cererea de amânare a cauzei “apreciind că aspectul învederat astăzi nu reprezintă un impediment în soluţionarea cererii având ca obiect liberare condiţionată” demonstrează fără putință de tăgadă caracterul nelegal și abuziv al cererii procurorului de ședință formulată în ședința publică.

2. În fața aceleiași instanțe de judecată procurorul Laura Ecedi Stoisavlevic a solicitat Judecătoriei Sectorului 4 “respingerea cererii de liberare condiţionată, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 59 alin. 1, 2 din vechiul Cod penal şi cele prevăzute de art. 60 alin. 3 C.pr.pen”. Procurorul a menționat că “în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 59 alin. 2 vechiul Cod penal condiţia dovezilor temeinice de îndreptare nu este îndeplinită” și asta pentru motivul că “recompensele la care fac referire înscrisurile depuse de penitenciar, în tabel sunt enumerate activităţile la care a participat petentul, iar toate acestea se circumscriu domeniului de activitate – de notorietate, de altfel, al persoanei private de libertate - dezbateri.”

În acest context, deși “Valoarea ştiinţifică a conţinutului acestor dezbateri nu este contestată de Ministerul Public”, procurorul susține “se contestă faptul că reeducarea la care s-a făcut referire nu este rezultatul detenţiei, reprezintă o continuare a activităţii inculpatului” arătând că “atunci când se face o analiză asupra efectelor pedepsei se analizează elementele de noutate, ceea ce s-a modificat în comportamentul condamnatului pe parcursul detenţiei.”

Este evident că procurorul de ședință a solicitat respingerea cererii mele pentru motive absolut străine de litera și spiritul legii, mai mult, “continuarea activității inculpatului” (activitate publicistică - așa cum reiese din actele dosarului), neconstituind “un element de noutate” nu poate fi considerată ca un rezultat al reeducării ca efect al detenției.

Mai mult, așa cum va rezulta din înregistrările ședinței de judecată, procurorul a lăsat fără echivoc să se înțeleagă că faptul că subsemnatul continuam să scriu editoriale din locul meu de detenție constituia o altă probă că subsemnatul nu mi-am asumat greşelile făcute şi nu m-am îndreptat în puşcărie, că această activitate nu e rezultatul reeducării și nu reprezintă un argument pentru acordarea acestui drept legal, drept prevăzut de lege, deoarece ar fi o continuare a activității profesionale a petentului condamnat.

Concluzionând, procurorul a susținut în fața instanței că “recompensele la care se face referire şi activităţile culturale la care petentul condamnat a participat nu reprezintă efectul reeducării, ci continuarea activităţii profesionale a persoanei private de libertate, aceea de jurnalist”.

Toate argumentele avute în vedere de către procurorul Laura Ecedi Stoisavlev în susțienerea concluziei acesteia potrivit căreia subsemnatul nu am fost “reeducat” ca “rezultat al detenției”, constituie în mod evident un abuz și o încercare de a limita nu doar dreptul subsemnatului de a fi liberat condiționat, ci chiar dreptul de a îmi exercita profesia de jurnalist și de a-mi exprima public opiniile.

3. Nu în ultimul rând învederăm caractezul ilegal și abuziv al susținerilor procurorului Laura Ecedi Stoisavlev care, în fața instanței prev. de art. 587 C.p.p., a apreciat “că este un dezechilibru major între procedura judiciară (prima acuzaţie fiind adusă în anul 2006), soluţionată definitiv în anul 2014, şi cele câteva luni de detenţie executate de condamnat, dezechilibru care s-ar înregistra şi la nivelul opiniei publice. Timp de 8 ani, instanțele de judecată au depus diligenţe în sensul soluţionării cauzei sub toate aspectele, însă rapid, a doua zi după executarea fracţiei impuse de dispoziţiile art. 60 alin. 2 din vechiul cod penal, petentul condamnat a formulat cererea de liberare condiţionată.”

Or, având în vedere că nicio dispoziție legală nu stabilește un raport între durata executării pedepsei și durata procedurii judiciare (cercetării penale și judecătorești prealabile unei hotărâri definitve de condamnare), reiese odată în plus fără putință de tăgadă caracterul abuziv și nelegal al susținerilor procurorului, susțineri făcute cu scopul evident de a limita în mod nejustificat un drept prevăzut subsemnatului de către legile în vigoare.

De altfel, caracterul nefondat și neîntemeiat al cererilor formulate de către procuror a fost constatat și de către instnța de judecată care a admis “propunerea de liberare condiţionată privind pe petentul condamnat ROSCA STANESCU SORIN STEFAN” și a dispus “liberarea condiţionată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1405/2014 emis de Tribunalul Bucuresti în baza sentinţei penale nr. 726/2012.

II. Cereri și susțineri nelegale și abuzive făcute în fața Tribunalului Ilfov de către procurorul Laura Ecedi Stoisavlevic

În pofida soluției perfect legale și exhaustiv analizate de către Judecătoria Sectorului 4, parchetul formulează în termen o Contestație în care, același procuror reiterează și întărește toate “argumentele” susținute și în fața instanței de fond, dintre care amintim:

“2. (…) Activitatea publicistică condamnatului nu poate determina admiterea cererii de eliberare deoarece aceasta nu este rezultatul reeducării condamnatului ca urmare a  executării unei fracții din pedeapsă, ci apare, mai degrabă, ca o continuare a activității profesionale, preexistente chiar mai înaintea comiterii faptei și cu o continuitate neîntreruptă până la momentul actual.

Activitatea publicistică oricărui condamnat este un element important în analiza unei cereri de liberare condiționată însă în cazul analizat, numai aceasta nu-l poate plasa pe condamnat în categoria persoanelor cu potențial de îndreptare, deoarece acest indicator a existat și la momentul comiterii faptei și nu s-a dovedit a fi suficient de puternic încât să-l determine pe condamnat să nu comită infracțiunea.

“3. (…) condamnatul a executat efectiv aproximativ opt luni din pedeapsă, imediat după executarea fracții prevăzute de lege, respectiv (care cuprinde și cele 90 de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate), condamnatul formulând prezenta cerere ce i-a fost admisă de către Comisie la prima analiză.

Există un dezechilibru între durata de timp în care acest dosar s-a judecat, respectiv opt ani și timpul efectiv executase către condamnat, respectiv aproximativ opt luni. În aceeași timp, se constată o celeritate din partea inculpatului în formularea acestei cereri (imediat după îndeplinirea fracției), care nu a existat și pe parcursul judecății, și totodată și-a comis in admitere acestea (la prima analiză).” - cu alte cuvinte procurorul de caz reținând în mod abuziv ca argument împotriva subsemnatului exercitarea de către mine în termenul legal și cu bună credință a unui drept prevăzut în mod expres de legea penală.

“Este adevărat ca acest criteriu de azi acuma reținut și judecătorul fondului, nu se regăsește - expressis verbis - printre criteriile prevăzute de art. 59 alin. 1 v. V.pr.pen. Totuși acesta nu poate fi înlăturat și nici nu este disproporționat a fi analizat în cadrul acestei cereri, deoarece criteriile prevăzute de art. 59 alin. 1 v. V.pr.pen. sunt orientative (!!!), lăsând judecătorului libertatea în a aprecia că, chiar și în situația în care acesta sunt îndeplinite, cererea să fie respinsă datorită altor aspecte cum ar fi si gravitatea fapte comise, conduita procesuală a condamnatului, sau efecte pe care le produce în rândul opiniei publice O liberare condiționată la un interval atât de scurt de la momentul încarcerării.

Acest criteriu nu poate, deci, să fie exclus de plano din analiza cererii (…)”

În mod evident, nici instanța care a judecat Contestația nu a putut primi argumentele invocate de către procuror, respingând printr-o hotărâre definitivă ca nefondată contestația DIICOT-ului: “respinge nefondată contestaţia formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ Î.C.C.J. –DIICOT. Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului de sub puterea MEPÎ nr. 1405/2014 emis de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală.” (Hotarârea 341/25.06.2015), fapt care confirmă implicit caracterul nefondat și nelegal al susținerilor procurorului de ședință.

Față de toate cele menționate mai sus, vă solicit să admiteţi plângerea și să dispuneţi desființarea soluţiilor de clasare adoptate în Dosarul 82/P/2016, respectiv a ordonanţei din data de 27.06.2016 precum și a ordonanței de confirmare a acesteia - Ordonanța nr. 113/II/2/2016 emisă la 05.08.2016 de către procurorul șef adjunct Cristian Lazăr și, constatând că fapta există, că a fost săvârșită de către inculpat și că aceasta răspunde penal, să luați act de caracterul abuziv și nelegal al cererilor și susținerilor făcute de către procurorul Laura Ecedi Stoisavlevici în dosarul 16985/4/2015, acțiunile acesteia concordante fiind făcute cu intenție și cu scopul evident de a îngrădi drepturile subsemnatului, urmând ca în temeiul art. 341 al. 6 lit. b C.p.p. să trimiteți cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală față de procurorul Laura Ecedi Stoisavlevici.

 

În drept, îmi întemeiez plângerea pe dispoziţiile art. 340 Cod Procedură Penală.

 

SORIN - ŞTEFAN ROŞCA – STĂNESCU

prin AV. DANIEL M.V. CHITIC

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.