”Războiul din Ucraina, chiar în ajunul începerii sale, ne-a pus pe fiecare dintre noi sub semnul întrebării. După anii dramatici ai pandemiei, când, nu fără mari dificultăți și multe tragedii, ieșim în sfârșit din faza cea mai acută a acesteia, de ce s-a ajuns la oroarea acestui conflict absurd și blasfemator, așa cum este orice război? Putem vorbi cu încredere de un război drept? Putem vorbi cu încredere despre un război sfânt?

Noi, oamenii lui Dumnezeu care proclamăm Evanghelia Celui Înviat, avem datoria de a striga acest adevăr de credință. Dumnezeu este un Dumnezeu al păcii, al iubirii și al speranței. Un Dumnezeu care vrea ca noi toți să fim frați, așa cum ne-a învățat Fiul Său, Isus Cristos. Ororile războiului, ale oricărui război, jignesc numele sfânt al lui Dumnezeu. Și Îl jignesc și mai mult atunci când se abuzează de numele Său pentru a justifica astfel de ravagii de nedescris.

„În această lume a globalizării, am căzut în globalizarea indiferenței”

Strigătul copiilor, al femeilor și bărbaților răniți de război se înalță către Dumnezeu ca o rugăciune emoționantă către inima Tatălui. La câte tragedii va trebui să mai fim martori până când toți cei implicați în fiecare dintre războaie vor înțelege că acesta este doar un drum spre moarte care îi amăgește doar pe câțiva, făcându-i să creadă că ei sunt învingătorii? Căci să fie clar: prin război suntem cu toții învinși! Chiar și cei care nu au luat parte la conflict și care, într-o indiferență lașă, au stat deoparte și au privit această oroare fără a interveni pentru a aduce pacea.

Cu toții, indiferent de rolul avut, suntem datori să fim oameni ai păcii. Nimeni nu este exclus! Nimeni nu are dreptul să privească în altă parte. „În această lume a globalizării, am căzut în globalizarea indiferenței. Ne-am obișnuit cu suferința celuilalt: aceasta nu ne privește, nu este treaba noastră! Revine personajul din romanul lui Manzoni, numit ‚Cel-fară-Nume’. Globalizarea indiferenței ne transformă pe toți în ”fără nume”, responsabili fără nume și fără chip.”

În timp ce continuăm să ne rugăm cu insistență pentru pace în Ucraina, cu adevărat fără să obosim niciodată, nu trebuie să ne obișnuim cu acest război ca și cu oricare alt război. Nu trebuie să permitem ca inimile și mințile noastre să se anestezieze în fața repetării celor mai grave orori împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor. Nu trebuie să ne obișnuim, pentru nici un motiv din lume, cu acest lucru și să considerăm ca fiind aproape normal acest al treilea război mondial dus pe bucăți care a devenit dramatic, sub ochii noștri, un al treilea război mondial total.

Să ne rugăm pentru pace! Să lucrăm pentru pace! Cu certitudinea că Domnul Isus, Prințul Păcii, va dărui Ucrainei și lumii întregi, mai ales acolo unde încă persistă atâtea focare de război, zorii dimineții de Paște.” a scris suveranul pontif în prefața cărții, conform Vaticannews. (B.I.)

Inpolitics