Reteaua Corect

OBICEIURI DE CRACIUN: ”Butea feciorilor” - obicei vechi de 400 de ani - pastrat inca in Alba

Scris de newsreporter in 24 decembrie 2014 la 15:41, in Social. 10 vizualizari Intra in discutie TaguriCraciun, obiceiuri shortlinkhttp://crct.ro/nkK1

Cele mai multe din obiceiurile traditionale de Craciun s-au pierdut in judetul Alba, iar printre putinele care inca se mai pastreaza sunt colindele din Ajunul Craciunului şi ”butea feciorilor”, un obicei vechi de 400 de ani, care a fost intrerupt doar in timpul razboaielor, informeaza Mediafax.ro.

Sursa imagine: mediafax.ro

Etnograful Petruta Pop spune ca, din pacate, in timp, multe dintre obiceiurile traditionale de Craciun s-au pierdut in judetul Alba ca de altfel şi in alte zone din tara, iar in prezent doar in cateva sate se mai pastreaza astfel de traditii populare.

De asemenea, atat traditiile cat şi modul in care sunt sarbatorite Craciunul şi Anul Nou s-au schimbat.

Şeful Serviciului Judetean al Arhivelor Nationale Alba, Dana Zecheru, spune ca institutia detine un fond arhivistic important cu evocari despre sarbatorile de iarna şi modul in care erau sarbatorite in diferite localitati din Alba in anii 1938 şi 1943.

”Serviciul Judetean al Arhivelor Nationale Alba detine doua dosare deosebit de interesante legate de aceasta perioada a sarbatorilor de iarna. Sunt pastrate lucrari de control ale elevilor la Religie din 1938 şi din 1943. In evocarile din 1939, elevii din zona Cugirului descriu obiceiurile de iarna şi ce este foarte important pentru cercetarea etnografica redau textele unor colinde care se cantau in perioada respectiva. Se spune cum mergeau initial cetele de copii mici de opt - zece ani, urmau apoi adolescentii ca in final pe seara sa mearga oamenii in toata firea la colindat. Se colinda tot satul şi bineinteles se incepea cu casele oamenilor notabili, cei care aveau bani sau cu casele preotului, invatatorului sau şefului de post”, spune Dana Zecheru.

Merele şi nucile inlocuite cu ciocolata şi bani

Chiar daca in unele sate copiii pastreaza obiceiul colindatului şi in Ajunul Craciunului merg din casa in casa vestind Naşterea Domnului, pretentiile acestora s-au schimbat astfel incat nu mai aşteapta mere, nuci şi covrigi, ci batoane de ciocolata sau bani.

Intr-una dintre lucrarile de control pastrate la Arhivele din Alba, Ioan Laiş, un elev in clasa a III-a de gimnaziu (acum clasa a VII-a) din zona Cugirului, povesteşte in anul 1938 despre obiceiul ”pizarailor”, aşa cum sunt denumite bunatatile pe care le strangeau copiii care mergeau la colindat.

”In dimineata zilei de 24 decembrie pornesc copiii dupa pizarai colaci, bomboane sau mere (…) Mai mare ti-e dragul ca sa vezi cum se trantesc ca sa ajunga care de care mai nainte sa ia mai mult şi sa işi umpla straicuta şi sa fuga acasa”, povestea elevul in lucrarea sa de control.

Tot in anul 1938 despre acest obicei vorbeşte intr-o lucrare de control pastrata ca document de arhiva şi elevul Gherman Draghici din Sebeş.

”In dimineata de ajun strazile sunt pline de copii care se socotesc cine sa intre intai la nenea Doroftei ca acela e un bogatan mare şi le da multe nuci. Se aude zicand dintr-o data: «Neata, neata la moş Craciun/ Noi ieşim deici, Dumnezeu intra aici». Aveau şi o zicala pentru gazdele care nu ii primeau: «Daca nu ne dati colindet/ Sa va moara porcul in cotet/ Şi mata de-nghet»”, povestea elevul.

Potrivit acestuia, colindul este continuat dupa ce se intuneca de flacai care colinda fetele de maritat, iar in dimineata de Craciun intreaga comunitate merge la biserica unde ”aglomeratia e foarte mare”.

Acest obicei se pastreaza şi astazi in satul Limba de langa Alba Iulia, insa sub denumirea de ”pitarai”.

Gheorghe Damian, primarul din Ciugud, comuna in componenta careia se afla satul Limba, sustine ca obiceiul ”pitaratului” este autentic şi ar fi pastrat in zona din vremea dacilor, fiind transmis din generatie in generatie.

Potrivit acestuia, obiceiul pitaritului incepe şi acum in curtea primei case din sat, unde copii de diferite varste se aduna avand fiecare o traistuta atarnata de gat şi striga: "Buna dimineata la Moş Ajun! Dati-ne un colindret, ca ne moare porcu-n cotet! Dati-ne un covrig, ca ne moare porcu' de frig! Ne dati sau nu ne dati, sau nu ne lasati! Haaaaaaaai, hai!".

Gazdele ii intampina pe pitarai cu un coş plin cu bomboane, ciocolata sau fructe pe care apoi le arunca in curte, in timp ce copiii incearca sa-şi umple traistutele cu bunatati.

Primarul din Ciugud, Gheorghe Damian, spune ca in vechime copiii primeau nuci şi pitarai - colaci mici facuti din aluatul care ramanea de la paine sau de la cozonaci -, insa acum doresc bomboane, ciocolata, fructe sau chiar bani.

Din cauza razboiului, obiceiurile şi traditiile de Craciun s-au pierdut

In perioada celui de-al doilea razboi mondial traditiile şi obiceiurile de Craciun specifice satelor din Alba sunt afectate de perioada grea prin care trecea tara, dar şi de faptul ca in multe comunitati existau tineri care murisera pe front.

”In documentele de arhiva din 1943 observam ca lucrarile de control nu mai prezinta textele colindelor şi se poate descoperi sub influenta vremilor care erau atunci o adevarata tristete pentru ca toti copiii vorbesc despre situatia grea in care se gasea satul, situatia grea cauzata de faptul ca oamenii erau plecati la razboi. Din cauza faptului ca o parte fusesera ucişi sau venisera acasa grav raniti nu mai este acest ton de bucurie care se simtea din evocarile din anii precedenti, inaintea razboiului. Sunt redate insa obiceiurile pe care incercau sa le pastreze cei care ramasesera acasa, in special batranii şi copiii”, spune şeful Serviciului Judetean al Arhivelor Nationale Alba, Dana Zecheru.

In 1943, un elev din zona Cugirului povesteşte despre ”timpurile grele” in care se afla satul romanesc şi povesteşte ca, din cauza razboiului, obiceiurile şi traditiile satului s-au pierdut.

”Prin timpuri mai vechi erau şi la noi in sat mai multe obiceiuri şi le pastram ca datini sfinte. Aceste obiceiuri erau şi foarte frumoase de aceea abia aşteptam sa vina sarbatorile şi sa nu se mai termine, ca in timpul sarbatorii Craciunului peste tot era numai voie buna. Aceste obiceiuri s-au mai pierdut şi au inceput sa se uite mai ales acum in ultimii ani cand au inceput aceste timpuri grele şi tarile se gasesc aproape toate in razboiu, cand floarea satului este dusa pe front, multi dintre ei şi-au dat viata sau au ramas chilavi (n.r. infirmi)”, povestea copilul in lucrarea de control devenita document de arhiva.

”Butea feciorilor” - obicei de Craciun pastrat de aproape 400 de ani

Unul dintre obiceiurile care se mai pastreaza şi astazi in judetul Alba şi care este, potrivit etnografilor, aproape nealterat este ”butea feciorilor”.

Etnograful Petruta Pop spune ca ”butea feciorilor” este o traditie specifica sarbatorilor de iarna care se mai practica in satele din Tara Secaşelor, din judetul Alba.

”Din multitudinea de obiceiuri şi datini practicate in lumea satului traditional pe durata sarbatorilor de iarna, cel mai vechi care se pastreaza şi astazi in Tara Secaşelor este «butea feciorilor». Vechi de aproape 400 de ani, obiceiul cetelor de feciori apare atestat documentar in 1647 in Memorialul pastorului Andreas Mathesius din Cergau Mic. Pastorul satului, referindu-se la indaratnicii sai enoriaşi, spune ca «ei arata ca de la parintii şi bunicii lor au primit astfel de traditii şi invataturi de urmat ca in noaptea de Craciun tineretul lor sa umble cu colindele…cand intra in casa jumatate din ceata se aşeaza la masa, bea şi mananca, iar ceilalti trebuie sa stea in picioare şi sa cante romaneşte nelegiuitele lor colinde… inainte de Craciun n-au alta grija mai mare decat sa stea impreuna şi sa invete draceştile cantece». Obiceiul «butii» s-a practicat cu regularitate, an de an, cu intreruperi in timpul celor doua razboaie mondiale”, spune Petruta Pop.

Potrivit acesteia, in timpul razboaielor, satele ardeleneşti işi jeleau fiii morti pe fronturi, departe de cei ai casei, astfel incat in multe comunitati preotii cereau ca obiceiul sa nu se mai practice in semn de doliu.

Petruta Pop afirma ca descrierea cea mai veche a obiceiului ”butii” apartine lui Septimiu Albini, originar din Cut, care in 1887 scrie in ”Tribuna” despre ”Colindatul junişenilor bagati la bute”, iar mai tarziu o cercetare ampla a fost realizata in 1999 de catre Ilie Moise in lucrarea ”Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori”.

”Obiceiul se practica in localitatile Roşia de Secaş, Ghirbom, Doştat, Berghin, Şpring, Draşov, Deal, Cut, Daia Romana. Astazi se practica la Cut şi Daia Romana, iar in celelalte localitati doar sporadic şi in cadru organizat. Complex şi riguros organizat, obiceiul se pregatea cu şase saptamani inainte de Craciun, timp in care feciorii satului se grupau pe varste, iar in alte sate diferentierea se facea dupa catanie. Momentele principale ale obiceiului se pot ordona in felul urmator: gasirea gazdei, alegerea capeteniilor, stransul vinului, colindatul şi butea propriu-zisa”, afirma etnograful Petruta Pop.

Potrivit acesteia, feciorii porneau mai intai prin sat in prima duminica din Postul Craciunului in aflarea unei case cu incaperi mai mari, unde cereau voie proprietarului sa-i gazduiasca pe durata pregatirii şi desfaşurarii obiceiului, iar apoi alegerea conducatorilor butii reprezenta un moment important pentru ceata.

”La loc de cinste se situa judele, numit in alte parti vataf, ghirau sau primar, acesta fiind cel care poarta intreaga raspundere pe durata celor şase saptamani de pregatiri şi doua saptamani de desfaşurare a intregului ceremonial. Ajutoarele judelui sunt colacarul, numit in alte pati jurat sau craşmarul mare şi care se bucura de aprecierea colectivitatii, aceştia avand roluri importante şi in organizare, raspunzand de camara şi pivnita, dar şi de stransul darurilor. In general, capeteniile se alegeau din feciorii cu armata facuta care aveau autoritate. Ei alegeau craşmarul (din grupul celor tineri), outa şi pargarul (din grupul celor care intra prima data la bute)”, mai spune Petruta Pop.

Fiecare işi are rolul bine stabilit in ceata, astfel ca vataful sau judele conduce echipa de colindatori, juratul se ocupa de fete, craşmarul se ocupa de vin şi raspunde de butea cu vin pana in ultima zi de petrecere, outa strange oule din sat şi le preda la colcer sau bucatar, iar pargarii aduc apa, cara lemne, strang colacii şi carnea primita de colindatori.

”Vinul se strange, de regula, din sat, printr-un ritual aparte in ziua de Sfantul Nicolae. Feciorii prindeau cate patru boi la car, impodobiti cu ciucuri la coarne şi clopote la gat. In car se punea butea de 60-70 de fierii. Se trecea pe la casa fiecarui fecior prins in bute, astfel incat se aduna de la o casa cate cinci fierii de vin. Iar cand butea era plina, era dusa in pivnita gazdei. Tot acum se tocmea socacita pentru gatitul mancarurilor, care urma sa fie platita din banii stranşi in seara de colindat, iar un fecior din ceata aducea la gazda alimente necesare mesei: unsoare, capatani de varza şi oua. Erau ajutati şi de fete care le faceau taiteii in Ajunul Craciunului”, povesteşte Petruta Pop.

Potrivit etnografilor, punctul important al traditiei este in ziua de Ajun cand, la ora 14.00, feciorii se strang la gazda in tinuta de sarbatoare, iar, dupa ce colinda gazda, ceata porneşte spre casa preotului unde sunt intampinati de acesta cu masa pregatita.

”Vataful da preotului sa inchine din plosca cu vin, iar preotul ii cheama in curte pentru a colinda. Se cere colacul şi se canta o serie de colinde la cererea gazdei, colinde care trebuiau ştiute de catre ceata de feciori. Erau rasplatiti cu daruri in bani, colaci şi carne. Dupa colindatul la casa preotului, grupul de feciori pornea spre casa invatatorului, a primarului şi a mai marilor satului. Colindatul cetei de feciori se termina in ziua de Craciun, in jurul amiezii, atunci cand feciorii se intorceau la gazda, unde capeteniile lor numarau banii adunati”, afirma Petruta Pop.

Banii adunati erau folositi apoi, potrivit etnografului, pentru organizarea unei petreceri la care erau invitate toate fetele din sat.

”Petrecerea la bute incepea din aceasta zi şi tinea pana la Sfantul Ion. Petrecerea se intindea de-a lungul sarbatorilor, totul fiind foarte bine precizat şi civilizat. Se jucau diverse jocuri, feciorii şi fetele se prindeau in joc. Tot acum era prilejul cand fetele erau bagate in joc pentru prima data, fiind vorba despre cele care n-au mai jucat pana atunci”, mai spune Petruta Pop.

Potrivit acesteia, astfel de obiceiuri din preajma sarbatorilor era un bun prilej ca tinerii sa se cunoasca intre ei, legaturile intarindu-se astfel şi mai mult, anuntandu-se de regula noi casatorii.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.