Reteaua Corect

O zi la Înalta Curte cu judecătoarele Mera, Popa, Rus, Enceanu și Rog

Decât să auzi de o sută de ori, mai bine să vezi o dată. De aceea, ieri, am vizitat una din sălile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, scrie QMagazine.ro.

OBIECTIVE ȘI IMPRESII

Luni 18 februarie 2019, am descins la ÎCCJ pentru o documentare la fața locului.

Obiectivele vizitei erau trei:

1. să constat dacă s-a făcut mai multă lumină în clădire în așa fel încât să se evite situații asemenea aceleia în care încă Președinta Cristina Tarcea a plecat acasă cu paltonul Președintelui (suntem o țară de președinți) Valer Dorneanu;

2. să simt dacă distinșii magistrați care încă funcționează acolo au început să înțeleagă că sistemul justiției selective pe care l-au servit în ultimul deceniu este pe punctul de a se scufunda și de a-i trage la fund odată cu el;

3. să aflu dacă persoanele care încă execută deciziile absolut nule (a zis CCR, nu zic eu) pronunțate de completurile ilegale de cinci judecători în perioada 2014-2018 au șanse să își recupereze dreptul la un proces echitabil.

Prima impresie: bezna domnește la Înalta Curte iar sistemul este bine merci; catapeteasma sistemului judiciar băsisto-iohannist s-a frânt, dar nu s-a prăbușit.

Pe judecătoarea Cristina Tarcea am zărit-o prelingându-se în umbra zidurilor, simbol trist al fantomaticei justiții române în care nu mai crede astăzi nimeni.

În sala secțiunilor reunite judecătoarele Luciana Mera, Tatiana Lucia Rog, Alexandra Rus, Simona Enceanu și Aida Popa arătau asemenea acelor preoți care oficiază liturghia unei religii al cărei mesaj l-au uitat. Un ritual fără credință. În special cea din urmă, complicele atâtor abuzuri judiciare denunțate de presa liberă, încerca să mimeze dezinvoltura. Probabil spre a dovedi că „sistemul” este încă viu.

Regret ca nu sunt permise fotografiile! Alexandra Rus era superba!

O veste bună, totuși. Reprezentanții Parchetului nu mai stăteau pe podiumul judecătorilor, ci pe… parchet. De la care vine numele instituției și unde îi este locul. Or fi ei magistrați, dar sigur sunt magistrați de rang inferior.

Așezarea lor pe același rând cu avocații amintește de principiul „egalității armelor” între acuzare și apărare. Asigurat acum, cel puțin în formă, dacă drumul până la conținut este încă lung. Ne rămâne speranța că și forma poate genera câteodată fond.

Impresionant este însă numărul de procurori pe metrul pătrat. Dacă judecători în complet erau numai cinci, procurori în fața acestuia erau opt. I-am numărat la avizierul de la intrarea în sală. De ce nu unul singur? Pentru că, pe de o parte, s-a înmulțit numărul parchetelor specializate, iar pe de altă parte, creșterea numărului de angajări în rândul procurorilor – regimul dictaturii procurorilor obligă – nu a mai putut ține pasul cu scăderea absorbției lor în rândurile judecătorilor – efect ultra pozitiv al recentelor legi ale justiției.

Dintre avocați, remarcabil maestrul Corneliu Liviu Popescu, dublu reprezentant al baroului din București și al celui din Paris, care își ținea strânse la piept efectele vestimentare, desigur preocupat să nu rămână fără vreunul din ele, așa cum pățise neconstituțional Valer Dorneanu.

De altfel, avocatul Popescu a și obținut Victoria zilei de ieri, Normalitatea cea de toate zilele de după decizia CCR și anume admiterea contestației în anulare a clientului său, Dan Șova, al cărui proces se va relua din faza de apel.

PROCURORII SUSȚIN „PENALII”?!

Am ajuns prea târziu pentru a mai prinde procesul lui Liviu Dragnea. Și am plecat prea repede pentru a asista la procesul lui Dan Șova. Am aflat că în privința primului procurorul a fost necruțător, în timp ce referitor la al doilea a pus concluzii de admitere a contestației în anulare.

Magistratul din urmă, aflat în consens cu „penalul” Șova, a fost chiar Monica Danciu, una și aceeași persoană cu procuroarea care a contestat achitarea Marianei Rarinca în dorința de a vedea condamnarea acesteia cu orice preț confirmată. Pohta ce pohtise fosta Președintă a  ÎCCJ, actualmente judecătorul CCR, în cvasipermanent conflict de interese și în perpetuu conflict de opinii, Livia Stanciu. Să fie oare vorba despre remușcări și pocăință? Nu cred. Mai degrabă o schimbare ghepardiană: mimăm schimbarea totală a discursului ca să nu schimbăm cu nimic sistemul.

Procesul lui Dan Șova se va rejudeca din faza de apel, contestația sa în anulare fiind admisă

Procesul lui Dan Șova se va relua. Nimeni nu garantează însă achitarea acestuia, mai ales că (re)judecarea o fac colegii de birou ai celor care l-au condamnat anterior

O atitudine similară au avut procurorii în cazurile fostului ministru Constantin Niță și a lui Rudel Obreja, coinculpatul Elenei Udrea în procesul „Gala Bute” adică… concluzii de admitere a contestației. Chiar dacă decizia pentru aceștia a fost amânată câteva zile, e clar că, pentru identitate de rațiune cu dosarul Șova, se vor desființa și aceste decizii de condamnare și se vor rejudeca procesele în apel.

Desigur, se vor rejudeca de judecători acum trași la sorți, dar din același lot care a format completurile ilegale și prima dată; judecători, este adevărat, la fel de aroganți, dar mult mai preocupați de posibilitatea de a fi abandonați de foștii lor protectori politici interni sau externi, și trași la răspundere chiar de  foștii lor tovarăși de drum, săriți la timp în barca „dreptății până la capăt”.

DREPTATE DAR… CU LIMTE

Două linii defensive ale judecătorilor Înaltei Curți care au încălcat legea și au produs decizii nule, am putut remarca fără dubiu.

a) Nu se admite posibilitatea contestării deciziilor declarate ca absolut nule de CCR, dacă s-au scurs mai mult treizeci de zile de la comunicarea acestora celor interesați.

b) Se respinge automat orice cerere de sesizare a CCR cu privire la constituționalitatea unui asemenea termen. Cei aflați în astfel de situații sunt cu mult mai mulți decât fericiții cărora li se oferă șansa (repet, fără nici o garanție de achitare) repetării procesului în apel.

După cum pertinent explica fostul ministru și europarlametar Adrian Severin, aflat și el ieri în sală, faptul constituirii ilegale a completurilor de cinci judecători, precum și acela că hotărârile pronunțate de completuri nelegal constituite sunt absolut nule, se află acum, după decizia CCR, în afara oricărui dubiu și a oricărei dispute. Întrebarea este dacă invocarea acestei nulități poate fi limitată în timp, astfel încât să se ajungă la o dublă absurditate: una legală, ca o sentință nulă să aibă efecte valabile; și una cel puțin morală, ca persoane aflate, dintr-o pură întâmplare exterioară controlului lor, în aceeași situație juridică, să aibă tratamente juridice diferite?

Fostul europarlamentar PSD Adrian Severin-foto QMagazine (1)

 

Răspunsul este evident pentru specialiști și nespecialiști. Nulitatea absolută sancționează actele prin care s-a adus atingere ordinii publice. Ordinea publică este astfel apărată prin anularea actelor săvârșite cu încălcarea regulilor ei. În cazul hotărârilor pronunțate de completurile ilegale, elementul de ordine publică de apărat este dreptul la un proces echitabil asigurat prin respectarea unei proceduri de natură a garanta independența, obiectivitatea și neutralitatea judecătorilor învestiți cu judecarea speței. Fiind vorba, deci, de ordinea publică și nu de interese private, nu se pot stabili termene dincolo de care aceasta nu mai poate fi restabilită. De asemenea, fiind vorba despre apărarea unor drepturi fundamentale ale omului, care caracterizează ordinea publică, restabilirea lor prevalează față de interesul stabilității raporturilor juridice. De aceea nulitatea absolută poate fi invocată oricând și de către oricine.

Dacă judecătorii ar fi acceptat acest raționament, ei ar fi putut acorda termenului legal prevăzut pentru formularea contestației în anulare natura unui termen de recomandare (asemănător celui statuat și frecvent depășit de judecătorii înșiși pentru motivarea hotărârilor judecătorești) și admite în principiu contestația. Dacă ar fi avut dubii referitoare la acest raționament, ei ar fi putut accepta o excepție de neconstituționalitate și trimite CCR problema spre deslușire.

CÂND EȘTI ÎN GROAPĂ NU SAPI

Se pare însă că judecătorii ÎCCJ vor să refuze ambele variante. Pe de o parte, ei vor să reducă la maxim accesul victimelor neconstituționalității completurilor de cinci judecători, la rejudecarea în condiții echitabile a proceselor lor. Aceasta ar pune într-o lumină mult prea dură haosul creat de ei în justiția română și ar deschide calea unor acțiuni în reparație de natură a le antrena eventual răspunderea materială.

Pe de altă parte, ei nu vor să lase „inamicului” CCR, care a împins-o în umbră până și pe Președinta Tarcea, lăsându-o fără îmbrăcăminte adecvată pe timp de iarnă, posibilitatea de a răspunde întrebărilor delicate privind exercițiul contestațiilor în anulare. De aceea se fac că nu văd legătura între admiterea în principiu a respectivelor contestații și termenul în care acestea pot fi admise, și resping pe bandă rulantă excepțiile de neconstituționalitate.

Această atitudine arogantă – contrazisă doar de extrem de rarele opinii separate făcute de judecătorii mai tineri și mai curând sosiți la ÎCCJ, care nu vor să își încarce conștiința și să își compromită cariera mușamalizând manoperele veteranilor compromiși – arată nu doar rezistența sistemului, ci și neînțelegerea unei alte realități. Dacă prejudiciile produse prin constituirea nelegală a completurilor de judecată nu vor fi remediate prin corectarea procedurii care a condus la ele și reluarea acesteia în condiții normale, atunci singurul remediu va fi implicarea în procese penale a celor vinovați de vicierea procesului. Mai devreme sau mai târziu eu cred că asta se va întâmpla. Magistrații ÎCCJ nu își dau seama că acum, după ce CCR i-a aruncat în groapă, cel mai inadecvat fapt pe care îl pot face, în încercarea de a scăpa de acolo, este să o continue a săpa.

Este concluzia cu care am plecat de la Înalta Curte: sistemul rezistă, dar cu cât va rezista mai mult cu atât căderea lui va fi mai dureroasă. Tocmai pentru evitarea unor asemenea dureri suplimentare atât factorul politic (Guvernul și Parlamentul), cât și autoritatea judecătorească (CSM și Secția pentru investigarea infracțiunilor magistraților) ar trebui să își intre serios în atribuții. Cu cât mai repede se va face lumină la ÎCCJ, cu atât mai bine pentru toată lumea.

Sursa: QMagazine.ro

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.