Reteaua Corect
Andrei Marga

Încă o noțiune desfigurată: nazismul

Scris de Andrei Marga in 05 februarie 2019 la 11:29, in Social. 462 vizualizari Intra in discutie TaguriHitler, nazim, optiune shortlinkhttp://crct.ro/ntYy

Într-un context în care se vorbește fără grija consecințelor, noțiuni de folosire universală se desfigurează copios, chiar în exprimări ce se pretind “oficiale”. Faptul nu ar merita interesul dacă desfigurările nu ar face prozeliți. Ceea ce este deseori, cum se știe din istorie, doar calea creării de monștri!

De la Augustin avem definiția clasică, dar și acum valabilă, a minciunii: o minciună este atunci când se spune un fals cu intenția de a înșela. Ce fac astăzi decidenți de la noi cu noțiunile „corupție”, „penal”, „stat de drept”, „democrație” nu este chiar minciună. Căci în joc este mai degrabă  incultura unora care vor neapărat să se aranjeze, să facă excursii, într-o lume pe care nici nu o pricep, desigur, restul, stându-le la dispoziție. Dar nici nu este ceva acceptabil!

De cincisprezece ani se poate vedea ce iese din falsificări. Cea mai mare emigrație dintr-o țară în timp de pace, sărăcie pentru peste o treime din populație,  justiție ale cărei sentințe nu sunt luate de bune de nici o altă țară, cea mai puțină lectură de cărți în Europa, cea mai extinsă ascultare a vieții private de către servicii secrete, cele mai multe servicii de supraveghere a cetățenilor, „pensii speciale” fără analog în democrații!

          Deunăzi a reintrat în discursul „oficial” termenul „nazism”. S-a spus că voința unei coaliții parlamentare de a ajunge la ocuparea funcțiilor de decizie în stat  este nazism. Să spui așa ceva la o comemorare, de față cu cei care au supraviețuit nazismului propriu-zis, este mai mult decât indecent. Înseamnă să bagatelizezi experiența acestora.

Când vrei să-ți lămurești noțiuni, trebuie să știi cui să te adresezi. De exemplu, pentru a cunoaște geneza Primului Război Mondial, trebuie să consulți astăzi istoriografia engleză și americană. Dacă vrei să cunoști Frontul de Răsărit din a doua conflagrație mondială, trebuie să iei în seamă ce spun istoricii germani și istoricii ruși ai perioadei. Dacă vrei să discuți temeinic despre antisemitism, ești la obiect preluând conceptul folosit în analizele evreiești și americane.

Dar dacă vrei să vorbești despre nazism, este esențial să cunoști istoriografia germană. Cu Martin Broszat, Hans  Mommsen, Wolfgang Mommsen, Heinrich August Winckler, Thomas Niperdey, Jürgen Kocka și alții, această istoriografie a dat descrierea mai precisă, mai cuprinzătoare și mai argumentată a nazismului. Nu este posibilă, de fapt, înțelegerea Europei ultimului secol fără istoriografia germană contemporană – de la cei amintiți, la Andreas Wirsching și la alte personalități noi.

Răspunsul la întrebarea readusă „oficial” în prim plan “Ce este nazismul?” trebuie să țină cont de faptul că în discuție este un partid politic, un curent (național-socialismul) și o viziune cu multe implicații. Dacă este să ne oprim aici la partidul politic, atunci trebuie spus că național-socialismul lui Hitler sau „National-Sozialistiche Partei”, sau, pe scurt, nazismul, înseamnă o politică ce reunește patru opțiuni.

Prima opțiune constă în fixarea, din capul locului, a unui „dușman extern”. Punctul de plecare al nazismului a fost „dușmanul extern” așa cum a putut fi încropit prin lectura Tratatului de la Versailles (1920). Cum se știe, tratatul a impus condiții reparatorii grele pentru germani. Poporul a trăit cu amărăciune situația creată, iar naziștii i-au spus că există o adversitate internațională organizată. Aceștia au stilizat ideologic o opoziție între Germania și lume, tocmai într-o lume în care Germania conducea de departe cursul dezvoltării științifice, tehnologice și larg culturale.

A două opțiune a nazismului a constat în fixarea unui „dușman intern”, de asemenea în format mare. Acest dușman naziștii l-au portretizat insistent. Dușmanul intern a fost identificat cu adepții social-democrației germane, ai democrației liberale și, cel mai mult, cu evreimea mondială. Antidemocratismul, antiliberalismul și mai ales antisemitismul sunt piese fundamentale ale nazismului. Se poate spune că antisemitismul istoric, cultural al vechii Europe a devenit, odată cu nazismul, programul practic.

A  treia opțiune a constat în abandonarea legitimării moderne a deciziilor statului prin voința politică formată democratic a cetățenilor și îmbrățișarea “legitimării prin decizia celui care a obținut puterea”. Nazismul a fost un stat elaborat juridic care a eliminat democrația și drepturile omului și cetățeanului și a instalat dictatura în culori proprii.

Juridic vorbind, nucleul nazismului constă în doctrina potrivit  căreia puterea aparține celui care ajunge în poziția de a decreta starea de necesitate.  Nazismul nu se reduce la vestita teorie a lui Carl Schmitt, dar piese juridice puse la punct de acesta nu numai că au pavat calea spre puterea totală a lui Hitler, dar au și format nucleul concepției nazismului asupra statului. Această concepție excludea pluralismul politic și, până la urmă, civismul și umanismul în raporturile dintre oameni. Viziunea propriu-zisă era un biologism sumar al istoriei, cu componente rasiste și decizioniste  caracteristice.

A patra opțiune a nazismului  se referă la abordarea celor de altă opinie. Nazismul este legat nu doar exterior și istoric, ci și lăuntric de trimiterea la închisoare a celor de altă opinie, de trimiterea în lagăre de concentrare a celor influenți și de trimiterea în lagăre de exterminare a celor vizați de ideologia rasistă. De altfel, una dintre primele măsuri naziste i-a și vizat pe handicapați, pe bolnavii incurabili.  Încarcerarea, concentrarea în lagăre și exterminarea țin de opțiunile nazismului. De aceea, de nazism este legat un fenomen singular al istoriei mondiale, Shoah-ul. Singularitatea o redăm cel mai bine în cuvintele istoricului Eberhard Jäckel: ”omorârea evreilor făcută de național-socialism a fost singulară deoarece niciodată înainte un stat, cu autoritatea conducătorului său responsabil, nu a decis și anunțat omorârea, pe cât posibil fără rest, a unui anumit grup de oameni, incluzând bătrânii, femeile, copiii și sugarii, și nu a pus în aplicare această hotărâre cu toate mijloacele puterii de stat” .

Aceste patru opțiuni compun nazismul. Este nazism unde ele sunt prezente.

Desigur, viața societăților actuale este plină de fenomene îngrijorătoare pentru un democrat. Unele partide nu numai că vor, dar și izbutesc ca pe baza votului democratic să ocupe funcțiile cheie în stat. Ceea ce nu este, totuși, nazism și nu are de a face cu faptul că nazismul a cucerit puterea pas cu pas! Unele partide consideră că forțe externe afectează negativ soarta propriei națiuni. Nu este nazism în asemenea considerări. Unii au impresia că democratizarea s-a încheiat, ascultarea de șefi constituind de acum democrația. Nici aici nu este nazism, chiar dacă avem de a face cu derapajul democrației.

Nazism este atunci când se întrunesc cele patru opțiuni. Dar de aici nu rezultă că, lucrurile fiind ceva mai complicate, putem sta liniștiți.

Societățile actuale sunt asaltate tot timpul de componente ale nazismului. De exemplu, unii decidenți – nu contează pentru ei că au sau nu soluții, fac sau nu ceva pentru oameni – cred că puterea este totul  pe lume și nutresc convingerea că puterea revine celui care desemnează șefii serviciilor secrete, procuraturii, judecătorilor, statului major al armatei. În acest fapt nu este neapărat nazism (eu cred că este doar ignoranță și rea credință, care au, desigur, multe răsfrângeri în istorie!). Dar s-a luat oare destulă distanță de nazism?

Peste toate, nazismul nu a intrat în muzeu, nici măcar atât cât au dorit contele von Stauffenberg și ceilalți inițiatori ai suprimării lui Hitler sau cât au sperat cei care i-au semnat actul de deces la Potsdam, la Nürnberg, la Geneva, la Reykyavik și în restul aranjamentelor postbelice. Știm, firește, că mai este făcut un pas – semnarea tratatului de pace de încheiere a celui de Al Doilea Război Mondial și asumarea până la capăt  de către Europa a trecutului și răspunderilor ei. Dar, fie și așa stând lucrurile, nu rezultă că putem folosi oricum noțiunea de nazism. Cine o folosește în mod abuziv, desfigurând-o în scopul răfuielilor personale, se plasează de la început în afara democrației și a culturii istorice.

 

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.