Imbecilizarea unei generații. Comenzi din ”turnul de control”

Comentariile la articolul meu care se chema ”Ce-i de făcut când nu mai e nimic de făcut?” au depășit mult adâncimea analizei sprijinite mai ales pe cazuistică. Citez unul scris de Teofilia Vasiliu, referindu-se la copil, al tău, al meu, al nimănui, al oricui:

Tu , ți-l „crești ” frumos și drept, îl ajuți să-și deschidă aripile, să-nvețe „zborul „…dar într-o zi, din „turnul de control ” al destinului, primește o comandă greșită, de care tu l-ai ferit…și TOTUL se bulversează în mintea lui, mai devreme sau mai târziu o ia razna, se-îndepărtează de tine, nu te mai recunoaște și se transformă într-un ICAR rebel, răzvrătit pe lume și pe tine… rămas neputincios ca un LEAR contemporan..!

Înainte de pandemie, o prietenă din Paris mă sfătuia să nu lasăm copiii mai mult de o jumătate de oră, cel mult o oră pe zi în fața ecranului electronic. Boala a devenit drog, iar organismele mondiale i-au dat un nume care sperie, lângă sida, cancer și altele. Azi, statul în fața dreptunghiului de unde le dirijează viața un ”guru” feroce, acela care se pișă pe ”generațiile depășite” și proclamă victoria nazistă a imbecilității care probă de BAC, a devenit obligație școlară și nu doar fason. Dacă omul matur extrage din blamata lui peșteră anticorpi, putând să se apere încă, noile generații sunt născute fără scut. Pe neteda lor frivolitate se instalează orice parazit, proliferează dezmățul, ura înlocuiește iubirea, istoria neamului nu se mai predă, cultura e o înșiruire de nume care nu spun nimic – Eminescu, Brâncuși, Enescu, Blaga – toți decapitați de insistența, cu milioane de adepți, a unui șef de gașcă din cartierul internaut.

Citesc și recitesc scrierile voastre. Pe unele le-aș înrăma și le-aș pune, spre lectură, într-o mare sală cât planeta. Dar cei vizați nu le vor citi. Unul, din ”civilizația absenților”, va ridica privirea din telefonul în care doar guru are drept de veto, și le va da foc.