Marele proiect al „României educate”

Vă propun să citiți cu atenție, chiar merită, un „document de lucru al serviciilor Comisiei Europene” (aveți documentul în română, deci posibil de citit și de politicienii noștri) . În cazul de acum, ne interesează analiza produsă de Comisia Europeană privind capacitatea școlii românești de a susține procesul de evoluție al propriei societăți, calitatea sistemului asigurat pentru formarea următoarelor generații și sustenabilitatea generală a societății și economiei în raport cu nivelul real de pregătire al elevilor și studenților. Iată ce se spune:

Educația de slabă calitate și accesul inegal la aceasta persistă, iar grupurile vulnerabile se confruntă cu provocări pe piața forței de muncă. Sectorul educației ar beneficia de pe urma îmbunătățirii competențelor cadrelor didactice și a creșterii atractivității profesiei de cadru didactic. Doar 8,4 % dintre absolvenții sistemului de educație și formare profesională au participat la o formă de învățare la locul de muncă în 2022, iar rata de ocupare a noilor absolvenți (57,5 %) este cu mult sub media UE și este în scădere (76,7 % în 2022). Competențele absolvenților sistemului de educație și formare profesională și ai formelor de învățământ superior nu sunt suficient de bine aliniate la nevoile pieței forței de muncă, ceea ce necesită modificări ale programei de învățământ ( 3 ). Rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare este printre cele mai ridicate din UE, situându-se la 19,8 % în 2022. Disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă a fost printre cele mai ridicate din UE în 2022. În 2021, doar 41 % dintre romi aveau un loc de muncă remunerat. O mai bună capacitate de a oferi politici active eficace în domeniul pieței forței de muncă este esențială pentru sprijinirea acestor grupuri... Profesia de cadru didactic prezintă provocări semnificative. Formarea inițială a cadrelor didactice oferă foarte puțină pregătire în domeniile principale ale pedagogiei. Printre o serie de factori, cerințele reduse de acces la programele de formare a cadrelor didactice și salariile în mod tradițional scăzute au făcut ca această profesie să fie mai puțin atractive. Stimulentele pentru atragerea de cadre didactice cu înaltă calificare în școlile defavorizate sunt limitate, în special în zonele rurale, unde condițiile de muncă sunt mai dificile. Pentru a-și completa norma de predare, cadrele didactice din zonele rurale acoperă adesea materii pentru care nu sunt calificați, ceea ce afectează calitatea educației în zonele respective. 

Creșterea calității educației depinde de îmbunătățirea politicilor legate de profesia de cadru didactic. Din totalul cadrelor didactice din România, 30 % au peste 50 de ani și se preconizează că numărul total de cadre didactice va scădea în concordanță cu numărul elevilor. Prin urmare, orice reformă a recrutării sau a formării inițiale a cadrelor didactice va avea impact doar asupra unei mici părți a profesiei în următoarele decenii. Prin urmare, îmbunătățirea calității predării implică, în principal, colaborarea cu cadrele didactice existente. Un procent ridicat de cadre didactice participă la cursuri de dezvoltare profesională, dar conținutul și modul de desfășurare al acestor cursuri nu sunt percepute ca fiind suficient de adaptate la nevoile lor. În ultimii ani, în special pe durata pandemiei, cadrele didactice din România au invocat necesitatea imperioasă de dezvoltare a competențelor TIC, a educației elevilor cu nevoi educaționale speciale și a competențelor transversale. Au fost întreprinse unele demersuri pentru a răspunde acestor nevoi, inclusiv prin intermediul proiectului CRED și al măsurilor din PNRR care se preconizează că vor răspunde nevoilor de formare, inclusiv în materie de competențe digitale. Unele dintre provocările pentru profesia de cadru didactic ar putea fi abordate prin revizuirea în curs a legii privind educația” (sbln.n.). Pe fond, este ceea ce reproșează acum profesorii români, nebăgați în seamă și umiliți cu șirul de mici pomeni prin care guvernul încearcă să dezamorseze protestul național.

Iată și un alt document, publicat de cei de la EUROSTAT pe 23 martie în acest an, prezentând unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene, părăsirea școlii din ce în ce mai devreme de către elevii care, în general din cauza sărăciei sau a lipsei cronice de atenție acordată în ultima perioadă dezvoltării familiilor. Asta este, printre altele, una dintre expresiile funcționale ale eșecului „României educate”: România se află în vârful acestei statistici a anormalități civilizaționale.

Un alt tabel statistic, altă imagine a incompetenței organizatorilor sistemului de guvernare: în această „României educată” pentru a nu folosi alte cuvinte injurioase, arată locul rușinos, ultimul între țările europene, ocupat de România în domeniul de importanță strategică al competențelor digitale:

Interesantă și sugestivă această altă statistică, foarte relevantă pentru persistența unei anumite mentalități „numai proștii lucrează în timpul școlii sau facultății, ce părinții noștri sunt așa de săraci?” exact invers față de tradiția occidentală sau americană. Și aici suntem pe ultimul loc în Europa, într-o statistică pentru 2021, spun cei de la Bruxelles, „bazată pe date cu nivel scăzut de credibilitate oferite de România”: 

În rest, numai de bine! Rapoarte oficiale, inclusiv cele europene care se bazează pe cifrele transmise de Institutul de statistică din subordinea Guvernului României, anunță creștere economică în continuare spectaculoasă. Dar, în continuare, nu există bani pentru învățământ. Oare de ce? Numai din disprețul etern al celor mai mulți dintre liderii politici de la noi pentru școală, bazându-se pe faptul că, numai să vrea, li se face rost de încă un doctorat și cinci masterate dintre care trei, minimum, în limbi străine? De ce școală, până la urmă la ce folosește dânsa, dacă tot la partid ajungi pentru orice promovare în viață și societate? 

Adevărul