Reteaua Corect
Tesu Solomovici

Dreptate pentru Mitropolitul român Tit Simedrea

Scris de Tesu Solomovici in 23 iulie 2020 la 09:49, in Social. 452 vizualizari Intra in discutie Tagurievrei, meir shia, românia shortlinkhttp://crct.ro/nwpv

Israelianul Meir Shai, (Marcel Șlacman), originar din România, se mândrește cu cele mai multe distincții pe care Statul Român și importante instituții românești și evreiești le-a acordat vreodată. Este și singurul israelian decorat de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu Ordinul Sfântul Apostol Andrei-Ocrotitorul României. Dorind a-i răsplăti meritele, Președintele României Klaus-Werner Iohannis i-a conferit lui Shai Ordinul Național „Serviciul Credincios în grad de „Cavaler”, iar dr. Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România (F.C.E.R.) i-a înmânat, la Templul Coral, Medalia de Onoare „Devotament în activitatea comunitară a Evreilor din România”. Dr. Vainer a precizat că Shai a fost recompensat astfel pentru „perseverența cu care a acționat pentru a aduce la lumină persoane care i-au ajutat pe evrei în vremuri de restriște, și pentru a li se acorda recunoștința care li se cuvine”.

Cu prilejul acesta, F.C.E.R. a acordat post-mortem lui Tit Simedrea, Mitropolitul ortodox al Bucovinei, Medalia „Dr. Alexandru Șafran” pentru „intervenția sa din 1941, în favoarea evreilor bucovineni, primind cu bunăvoință cererile Șef-rabinului Alexandru Șafran”. (Brevet semnat de dr. Aurel Vainer și prof. dr. Avinoam Șafran, fiul Marelui Rabin Alexandru Șafran).  

                E cel puțin inconfortant să vezi cum președintele României, și conducătorii evreimii-române, și cei mai importanți istorici români și evrei, și șefii organizațiilor româno-israeliene, și marii judecători ai Israelului recunosc și laudă fapta de neuitat a clericului român care și-a periclitat viața întru salvarea unei familii de evrei în anii Holocaustului, în timp ce un funcționar obtuz de la „Yad Vashem” și câțiva pitici în ale omeniei se încăpățânează să vadă adevărul și să-i recunoască lui Tit Simedrea meritele.    

                Marcel Șlacman (Meir Shai), este singurul membru încă în viață al familiei salvate de Mitropolitul român. A împlinit vârsta de 90 de ani, și continuă să lupte. „Nu-mi doresc altceva decât să mai apuc să văd că i s-a făcut dreptate salvatorului meu”, spune Shai.

                De 20 de ani se străduie  Meir Shai să i se facă Mitropolitului român dreptate, dar „Yad Vashem”, instituția israeliană oficială îndrituită să acorde titlul „Drept între Popoare”, refuză cererea concetățeanului și conaționalului nostru. De trei ori a chemat Shai „Yad Vashem”-ul în judecată. Procesele, care s-au desfășurat la Ierusalim, l-au costat sănătate și foarte mulți bani. Acum se pregătește pentru al patrulea proces.                            

            Shai se plânge că „Yad Vashem” motivează respingerea cererii de a i se recunoaște meritele mitropolitului român, din lipsa unor dovezi concludente. „Dar ce dovadă mai concludentă poate exista decât însuși faptul că eu trăiesc și depun mărturie?, spune revoltat Meir Shai. Familia mea, tata, mama, eu și sora mea, am fost salvați de la moarte de către mitropolitul Simedrea, care a îngăduit să trăim, ascunși, un an și jumătate, într-un subsol al Mitropoliei din Cernăuți, în anii Holocaustului”.                                                            

                                                Mărturia lui Shai

 

 Evreii din Bucovina au fost mai întâi ghetoizați, apoi deportați în Transnistria, deportări care s-au soldat cu zeci de mii de morți. Tatăl lui Shai, David Șlacman, maistru tipograf, a ieșit clandestin din ghetou și a apelat la pictorul de icoane Gheorghe Russu, consilier al Mitropolitului Tit Simedrea. El l-a implorat pe Russu să-l ajute să se ascundă. Cu acordul mitropolitului, familia Șlacman s-a refugiat într-un colț izolat al subsolulului Mitropoliei. Așa au trăit ascunși și au rămas în viață tatăl, mama, sora și Marcel-Shai. Mărturiile lui Marcel Șlacman (Meir Shai), sorei sale, și ale altor personalități din România, Franța, Statele Unite și Israel nu i-au convins pe responsabilii de la „Yad Vashem”. Decizia negativă s-a datorat și avizelor negative ale unor istorici evrei. „Yad Vashem” a refuzat să spună cine sunt acești istorici. Știm însă că „Yad Vashem” a constituit o comisie formata din vreo 10 persoane, unii dintre ei cunoscători de istorie a Holocaustului european, alții - nu, care au semnat cu toții un aviz negativ. Nici numele acestora „Yad Vashem” a refuzat să le dezvăluie. Atunci, reclamantul a cerut instanței judecătorești să i se comunice motivele invocate de membrii Comisiei de a nu i se acorda mitropolitului Tit Simedrea titlul „Drept între Popoare”.

.             Și judecătorii au dorit să afle de la cei trei avocați ai „Yad Vasem”-ului, „ce secrete importante de stat conțin documentele solicitate de reclamant pe care ,,Yad Vashem” refuză să le comunice petentului?” Avocatul apărării a încercat să explice că există temeri ca dacă s-ar afla cine sunt istoricii, referenții și membrii Comisiei care au fost consultați atunci, ar putea ca împotriva acestor persoane să se ia masuri de răzbunare. ,,Cine să se răzbune?”, a strigat ironic din sală Shai. Mitropolitul de pe lumea cealaltă? Sau părintii mei care nu mai trăiesc?” După un schimb de replici, judecătorii au decis: „Iad Vashem” va transmite lui Meir Shai o informare privind motivele pentru care Institutul refuză să-i acorde post-mortem Mitropolitului Tit Simedrea titlul de <Drept intre Popoare>. Și, adresându-se lui Marcel Shai, l-a intrebat dacă e mulțumit de decizie. Acesta a răspuns că nu e mulțumit și a cerut permisiunea de a spune câteva cuvinte.

                   Cu un glas sugrumat de emoție, Shai a povestit eforturile făcute pentru onorarea memoriei celui care i-a salvat viața lui și familei sale. El a denunțat faptul că Yad Vashem a „pierdut” actele depuse de el, strânse cu greu din Arhivele românesti, din Republica Moldova, Germania și Rusia. Și a depus un nou dosar voluminos cu copiile documentelor. În plus, a înaintat Instanței un dosar cu declarațiile a 15 profesori de istorie, academicieni, lideri de opinie si de comunități și responsabili români și evrei, care cer repararea nedreptății și recunoașterea mitropolitului român Tit Simedrea – „Drept între Popoarer”. Între aceste somități se numără acad. Ioan Aurel Pop, azi Președintele Academiei Românde, acad. Florin Constantiniu, acad. Răzvan Theodorescu, dr. Aurel Vainer, președintele F.C.E.R., prof. dr. Carol Iancu (Franta), prof. dr. Alexandru-Florin Platon, subsecretara de stat si membru al „Comisiei Wiesel” Irina Cajal-Marin, dr. Shlomo Leibovici-Lais, prof. univ. dr. Ioan Opris, fost secretar de Stat al Ministerului Culturii si Cultelor, dr. Liviu Beriș, președintele Asociației Evreilor din România Supraviețuitori ai Holocaustului, dr. Sergiu Iosipescu, expert al Ministerului Culturii, dr. Yacov Geller, scriitorul Dorel Dorian, fost deputat și vicepreședinte al Comisiei Externe a Parlamentului României, dr. Matei Cazacu, cercetator la „Centre National de la Recherche Scientifique” (Franta), prof. univ. dr. Ștefan Purici, conf. univ. dr. Mihai Chioveanu, membru în delegația României la „Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research”, scriitorul Szekely Csaba-Istvan. Marcel Shai a depus la Tribunalul Suprem din Ierusalim și corespondența sa cu numeroși specialiști și responsabili din România și din alte țări, între aceștia numărându-se dr. Radu Ioanid, general (in rez.) prof. dr. Mihail E. Ionescu, Teșu Solomovici ș.a

 

                                                    Avizul profesorului Carol Iancu.

                  Citim din avizul semnat de prof. univ. dr. Carol Iancu, directorul Școlii de Înalte Studii Iudaice de la Universitatea Paul Valery din Montpellier (Franța): „Țin să insist asupra faptului că Șef-rabinul Alexandru Șafran, în multiplele discuții pe care le-am avut cu el, a insistat asupra importanței intervenției lui Tit Simedrea pentru oprirea deportării evreilor din Bucovina. El mi-a confirmat că deși acest mitropolit avea reputația de neiubitor al evreilor, el nu a exitat să-i acorde o audiență și să intervină efectiv pe lângă dictatorul Ion Antonescu pentru oprirea deportărilor... Familia Șlacman compusă din 5 persoane a fost salvată de la deportarea în Transnistria fiind scoasă din ghetou și ascunsă în subsolurile Palatului Mitropoliei din Cernăuți de către George Russu, căruia i s-a decernat deja titlui de „Drept între Popoare”. Trebuie subliniat faptul că George Russu nu a putut să pună în pericol libertatea și chiar viața mitropolitului Tit Simedrea, fără ca acesta să-și fi dat acordul asupra prezenței în domiciliul său legal, al familiei lui Marcel Shai timp de un an și opt luni.

                             Dl Marcel Shai, un „martor viu”, („ed hai”, în ebraică, „temoin vivant=în franceză) al perioadei Șoahului, nu dorește decât să aducă o „reparație morală” memoriei salvatorului său. Dar mărturia sa face parte dintr-o „datorie a memoriei”, generală privind Șoah-ul, de la care el, ca supraviețuitor, nu poate, din punct de vedere moral, să se eschiveze. Iată de ce mărturia sa trebuie ascultată și luată în considerație în mod favorabil. Nu este vorba numai de a se reda demnitate unui om rănit în identitatea sa de nartor, ci de a recunoaște că strădaniile sale sunt puse în serviciul uneia din cele mai nobile cauze: a se menține vie, a nu se da uitării memoria acelora ce au avut curajul să spună NU barbariei. Iată de ce lupta lui Marcel Shai este exemplară. Iată de ce ca istoric al evreilor din România și după studiul atent al atitudinii acestui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, își exprim convingerea că Tit Simedrea merită titlul de „Drept între Popoare”, Acordarea acestui titlu de către „Yad Vashem” ar reprezenta o adevărată „reparație istorică”.     .    

                                       O sintagmă curioasă: „improbalitatea excesivă”

               Shai nu știe dacă completul de judecată al Tribunalului Suprem al Israelului, format din trei judecători (E. Rubinstein, I. Amit și S. Zilbertal) a citit toate aceste documente. Dar chiar dacă le-ar fi citit le-a fost nespus de greu judecătorilor să dea un verdict juridic într-o problemă care ține de o istorie și de o morală, teribil de complicate cum sunt uneori dramele omenești.

                    Hotărârea Tribunalului Suprem al Statului Israel s-a bazat pe o sintagma curioasă: „improbabilitatea excesivă”. Cităm din Hotărârea Tribunalului Suprem nr 4635/11: „Petiționarul Marcel Shai, supraviețuitor al Holocaustului din România, se străduiește de câțiva ani, ca Mitropolitul Tit Simedrea, mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române din Cernăuți (Bucovina) în anii Holocaustului, care i-a salvat familia, inclusiv pe petiționar, ca „Drept între Popoare”. În prealabil, din inițiativa petiționarului, o altă persoană, Gheorghe Rusu, care a contribuit la salvarea familiei Șlacman a a fost declarată „Drept între Popoare”. „Yad Vashem”, prin Comisia „Drepților între popoare”, a studiat cazul Mitropolitului, și deși Comisia Yad Vashem acceptă ca Tit Simedrea a ajutat pe evrei, cazul său nu îndeplinește clauzele necesare acordării titlului de „Drept între Popoare”. Cazul a fost analizat și de o Comisie în fruntea căreia s-a aflat fostul judecator al Tribunalului Suprem onorabilul Iacov Tirkel. În conformitate cu hotărâri precedente ale Tribunalului Suprem și în conformitate cu logica, hotărârile de acest gen trebuie să respecte common-sense-ul. Este știut că Statul Israel este interesat să cunoască și să recunoască pe „Drepții între Popoare” care și-au periclitat viața în timpurile întunecate ale genocidului evreilor. Considerăm că nu există în acest caz o rea intenție din partea Yad Vashem-ului, dar considerăm că petiționarul este convins că materialul existent îi conferă dreptatea în solicitarea sa, în timp ce hotărârea în unanimitate apreciază contrariul. Nu considerăm că este loc pentru a interveni, deoarece nu există o improbabilitate eexcesivă. Cu toate acestea, noi constatăm și consemnăm în scris, din cele afirmate de Iad Vashem, ca Mitropolitul Tit Simedrea într-adevăr a ajutat pe evrei și constatăm din spusele petiționarului că a ajutat în mod specific familiei sale. În concluzie, consemnăm încă o dată că apreciem eforturile depuse de petiționar, eforturi care chiar dacă nu au dat roade, se bucură de tot meritul. Am ascultat povestea sa din timpurile lungi de suferință. Noi îi urîm sanatate și viață lungă. Acestea fiind zise, dosarul se închide”.

              În istoria jurisprudenței israeliene nu credem să mai existe o asemenea decizie mișcătoare de suflet. Când a citit-o, Shai a plâns. Pe de o parte, Tribunalul recunoștea actul de mare curaj al mitropolitului, dar lăsa intactă hotărârea Yad Vashem.

 

                                        Un apel care n-a dat rezultate

 

               Shai are certitudinea că cu totul alta ar fi fost situația dacă n-ar fi existat opoziția cîtorva istorici evrei. Aflând numele lor, el le-a trimis un apel, solicitându-le astfel ajutorul:

               „Suibsemnatul Shai Meir (Șlacman Marcel), domiciliat în Haifa-Israel, sunt un supraviețuitor al Holocaustului. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, fiind la Cernăuți, am fost salvat de deportare, împreună cu familia mea, datorită Mitropolitului Tit Simedrea care, ne-a ascuns, în anii 1941-1942, în pivnițele Palatului Mitropoliei Bucovinei. Această faptă a fost recunoscută de „Yad Vashem”, acordând unui subaltern al Mitropolitului – pictorul iconar George Rusu – titlul „Drept între Popoare”.

                Salvarea noastră a avut, pe scurt, următoarea desfășutate: tatalucra la Tipografia Mitropoliei. Când am fost trimiși în ghetou, pentru a fi ulterior deportați, Mitropolitul l-a trimis pe Rusu la autorități cu o cerere de a primi autorizație pentru ca tata să rămână în Cernăuți, ca lucrător indispensabil. Generalul Calotescu, guvernatorul Bucovinei, a refuzat să semneze aprobarea, fiind supărat pe Mitropolit, că acesta s-a deplasat la București să se întâlnească cu Șef-rabinul Alexandru Șafran și dr. Wilhelm Filderman, în legătură cu oprirea deportării evreilor din Cernăuți. Aceste întâlniri sunt relatate și în documente găsite în Arhivele CNSAS, pe care le-am înaintat la „Yad Vashem”,

                   Până la urmă am fost scoși din ghetou, cu un document nesemnat de generalul Calotescu și, Mitropolitul și-a asumat riscul să ne ascundă în subsolul Palatului Mtropoliei.

                   În legătură cu solicitarea noastră de a i se acorda și Mitropolitului Tit Simedrea titlul „Drept între Popoare”, doamna Irena Steinfeld, de la „Yad Vashem”, mi-a comunicat că, printre alți istorici, v-a consultat în această problemă și pe dvoastră.

                    Vă rog să fiți amabil să-mi comunicați, dacă este posibil, care au fost datele istorice care v-au determinat reținerile pe care le-ați exprimat în legătură cu posibilitatea acordării titlului „Drept între Popoare” mitropolitului Tit Simedrea, cel care a avut un rol hotărâtor în ascunderea familiei noastre în Palatul Mitroppoliei din Cernăuți.               .                        

                      Cea mai profundă recunoștință este neuitarea. Nu avem dreptul să uităm astfel de fapte”.

                 Apelanții și-au păstrat însă opiniile negative. Shai consideră că aceștia, ca și  „Yad Vashem”, nu au știut să evalueze în mod obiectiv „Dosarul Tit Simedrea”, și se pregătește pentru un nou proces împotriva instituției de la Ierusalim. El va relua procesul împotriva „Yad Vashem” dintr-un alt unghi juridic. A descoperit noi documente care îi indreptățesc acțiunea. Între altele, în noua sa acțiune juridică  va cita chiar un document care poartă autoritatea „Yad Vashem”-ului. Este vorba de „Pinkas Ha-kehilot” (Registrul Comunităților Evreiești), editat de „Yad Vashem” în care citim: „Regina Mamă a încercat personal, fără succes, la ambasadorul german Manfred von Killinger, care a respins-o în mod grosolan. Împreună cu Regina-Mamă, au încercat la Ion Antonescu, Conducătorul Statului român, atât Patriarhul Nicodim cât și Tit Simedrea, Mitropolitul Bucovinei, care au reușit să obțină oprirea deportărilor din Cernăuți...” 

                 Acum, Marcel Shai așteaptă să fie sprijinit de toți oamenii de bine. Evrei și români. El e convins că Mitropolitul Tit Simedrea trebuie să aibe pomul său pe Aleea Drepților din Pădurea Ierusalimului. Shai speră să-l sădească chiar el, cât încă mai este în viață.  

                 Atât mai poate face întru amintirea binefăcătorului care i-a salvat viața, lui și familiei sale, în vremurile de restriște.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.