Reteaua Corect
Tesu Solomovici

Din nou si altfel despre pogromurile din Dorohoi, Bucuresti si Iasi

Noua mea carte "Istoria Antisemitismului din Romania. Pogromurile din Dorohoi, Bucuresti si Iasi" (Bucuresti, 2013) are o prefata de profesorul Lucian Boia, unul din cei mai importanti, sigur cel mai citit istoric roman contemporan. (Ii multumesc profesorului inca o data, si pe aceasta cale). Ideea cartii s-a cristalizat in timp ce pregateam volumul "Jurnal II. Jurnal indirect” de Mihail Sebastian. Am fost surprins sa descopar ca in 1934, sapte ani inainte de izbucnirea evenimentelor sangeroase de la Iasi, scriitorul Mihail Sebastian a avut premonitia unui pogrom generalizat care ii ameninta nu numai propria-i viata. Amenintarea plana asupra intregii evreimi romane. Premonitia aceasta ingrozitoare venea din directia unui profesor crestin adorat de Sebastian si care ii era prieten: celebrul Nae Ionescu! Povestea e cunoscuta. Mihail Sebastian lucra la „Cuvantul“, gazeta al carui proprietar si prim-editorialist era Nae Ionescu. Sebastian i-a solicitat acestuia sa scrie o prefata la romanul sau aflat sub tipar: „De doua mii de ani“, un tablou impresionant al vietii evreiesti in anii interbelici.

Cand a citit aceasta prefata, in manuscris, Sebastian a inghetat. A fugit cu ea la bunul sau prieten Mircea Eliade si i-a dat-o s-o citeasca. In „Memoriile“ sale, Mircea Eliade isi aminteste ca „palid, aproape desfigurat, Sebastian i-a spus: «E o condamnare la moarte.»“. Nu era nici o indoiala, textul „directorului lor de constiinta“, cum il considerau Mircea Eliade si Mihail Sebastian pe Nae Ionescu, era o justificare istorica si teologica a antisemitismului, o profetie a masacrelor. „Crestini si evrei, decidea Nae Ionescu, doua corpuri straine unul altuia care nu pot fuziona intr-o sinteza, intre care nu poate exista pace decat… prin disparitia  unuia din ele.“ In finalul prefetei, Nae Ionescu, profesorul care nu peste mult timp adera la Miscarea Legionara, il avertiza pe Iosef Hechter ca are zilele numarate (Pentru cine nu stie inca, Iosef Hechter era numele adevarat al scriitorului Mihail Sebastian): „Iosef Hechter, tu esti bolnav, scrie Nae Ionescu. Tu esti substantialmente bolnav, pentru ca nu poti decat sa suferi; si pentru ca suferinta ta e infundata, toata lumea sufera, Iosef Hechter. Suferim si noi crestinii. Dar pentru noi e o iesire, pentru ca noi ne putem mantui. Stiu, tu nadajduiesti, nadajduiesti ca va veni odata cel asteptat, Mesia, pe calul alb, si atunci vei stapani pamantul. Nadajduiesti, Iosef Hechter. E singurul lucru ce-ti mai ramane. Eu insa nu pot face nimic pentru tine. Pentru ca eu stiu ca Mesia acela nu va veni. Mesia a venit, Iosef Hechter – si tu nu l-ai cunoscut. Atat ti se cerea in schimbul tuturor bunatatilor pe care Dumnezeu le-a avut pentru tine: sa veghezi. Si nu ai vegheat. Sau nu ai vazut – pentru ca orgoliul ti-a pus solzi pe ochi... Iosef Hechter, nu simti ca te cuprinde frigul si intunericul?“

Prefata lui Nae Ionescu nu a fost singura prevestire rea pentru ceea ce urma sa se intample cu neamul Hechter-ilor, care numara in pragul izbucnirii celui de-al II-lea Razboi Mondial circa 800.000 de suflete. Ce ar fi putut sa faca evreii? „Sa fuga, sa moara, sa se sinucida sau sa se boteze;… colectiv, nu exista decat o cale, asteptarea, supunerea, la destin, nota cu disperare Sebastian. Din pacate, aceasta solutie defetista a fost cea aleasa de evreimea-romana. A „asteptat“, in timp ce Romania aluneca incet, dar tot mai adanc, in conul de umbra al nationalismului extremist.

Cui foloseste o noua carte despre pogromurile din Romania anilor 1940-1941? Au aparut doar atatea studii, in special in ultimii 20 de ani, focalizate pe aceasta tema, de ce inca una? Ce s-ar putea adauga solidelor cercetari si studii ale lui Matatias Carp, acad. Dinu C. Giurescu, Lya Benjamin, Jean Ancel, Alex Mihai Stoenescu, Carol Iancu, Radu Ioanid, Harry Kuller, Rafael Vago, ,,Raportului Comisiei Internationale pentru Studiul Holocaustului in Romania”, etc etc.? Pentru aparitia nu numai a acestei carti noi, ci si a celor care vor fi scrise in viitor de altii, pledeaza indelungata perioada de interdictie, cand arhivele erau ferecate si subiectul interzis. Cand, in sfarsit, accesul la arhive a devenit liber si exprimarea adevarului posibila, anumite aspecte ale acestui adevar istoric s-au dovedit a fi un proces dificil de reconstituit. Mentionez, deocamdata, doar cateva:

1. A fost pogromul de la Iasi o izbucnire antisemita violenta, dar nu izolata si nici intamplatoare, inscriindu-se intr-o serie lunga de omoruri in masa faptuite de unii romani, asa cum credea Matatias Carp?

2. A fost o crima planificata si executata de nazisti, cu colaborarea  romanilor?

3. Pogromul a avut loc in umbra unei hotarari a generalului Ion Antonescu „de a lichida majoritatea evreilor dintr-un oras care, in ochii nationalistilor si antisemitilor romani, a simbolizat (in decurs de peste 100 de ani) existenta evreiasca in Romania“, asa cum scrie istoricul Jean Ancel?

M-am straduit in noua mea carte sa dovedesc, cu numeroase documente, ca maresalul Ion Antonescu a fost vinovat de crearea climatului antisemit care a facut posibil declansarea pogromului de la Iasi, dar nu el a dat ordinul si nu el a dirijat mersul evenimentelor tragice. Documentele mai arata ca nu germanii au planificat si executat pogromul, dar participarea lor la crime a fost masiva si, de multe ori, hotaratoare.

Nefiind in consens cu istoricii conationali, teama mi-e ca si de aceasta data voi avea de suportat critici ignobile.

Dupa publicarea catorva carti despre istoria evreilor din Romania (intre ele numarandu-se si cea la care tin cel mai mult, si anume masiva lucrare in doua volume ROMANIA JUDAICA), in care evocarea a 2000 de ani de existenta evreiasca pe pamanturile dintre Nistru, Tisa si Dunare este destul de succinta, si dupa publicarea cartii ,,Maresalul Ion Antonescu. O biografie” am considerat ca trebuie sa revin cu aceasta istorisire a pogromurilor. Am inscris-o, cum era si firesc, in istoria mai cuprinzatoare a migratiei evreiesti si a convietuirii romano-evree.

Toti istoricii romani si evrei, in consensus, cred ca inca din Antichitate, evrei circulau in mediile romanesti. In multele sute de ani, migratia evreiasca nu s-a intrerupt niciodata, ritmul era mereu altul, schimbator, dar convietuirea romanilor majoritari cu minoritatea evreiasca a fost una pozitiva, evreii contribuind din plin la inchegarea si dezvoltarea Romaniei moderne. Secole e-a randul evreii au trait cu certitudinea ca Romania este si tara lor. Din vara anului 1940 aceasta certitudine a inceput sa se clatine. Cele trei pogromuri de la Dorohoi (1 iulie 1940), Bucuresti (21-23 ianuarie 1941) si Iasi (28-29 iunie 1941) au zguduit din temelii coexistenta etnica pozitiva romano-evreiasca de secole, si au provocat o schimbare fundamentala in mentalul populatiei evreiesti din Romania. Evreii nu s-au mai simtit in siguranta in tara pe care o considerau de secole si a lor. Anii antonescieni le-au intarit aceasta teama.

Cand e vorba de evrei si pogromuri, istoricul de buna credinta e obligat sa-si puna intrebarea de ce in Romania de astazi aproape ca nu mai exista o populatie evreiasca. Nu cu multa vreme in urma, sunt doar cateva decenii, evreii numarau 800.000 de suflete (conform recensamantului din 1930), astazi – vreo 5-6.000! Istoricul Lucian Boia crede ca se poate spune ca „istoria evreilor din Romania aproape s-a terminat“. Si totusi, aceasta istorie „inca mai agita pasiuni si sentimente“. Cand o comunitate de 800.000 de suflete dispare de pe teritoriul romanesc intrebarea de mai sus e la locul ei. Raspunsul nu-i simplu, el nu poate fi raportat doar la pogromuri. Vom vedea ca Romania nu a fost o tara fundamental antisemita, cum e taxata de unii istorici. Violentele antisemite au fost relativ rare in decursul secolelor de impamantenire evreiasca. Rezulta ca modelul antisemit al pogromului nu s-a nascut si nu s-a cristalizat in Romania, el e un model imprumutat de la vecinii rusi si de mai departe, din lumea occidentala. Cand au ajuns si in Romania, pogromurile aveau o istorie veche. Ceea ce nu inseamna ca pogromurile romanesti au fost mai blande. Tot Lucian Boia subliniaza ca nu poate fi negat faptul ca romanii au avut o inclinare antisemita“. Au avut-o insa, mai intai de toate, in cadrul unei civilizatii crestin-europene, care a imprimat in imaginarul colectiv tratarea evreului ca strain. Evreul a fost timp de secole figura cea mai pronuntata a alteritatii, a „celuilalt“, in spatiul european. Antisemitismul, crede pe buna dreptate Boia, si nu numai el, a fost o maladie europeana, nu specific romaneasca.

Produsul cel mai cumplit al antisemitismului a fost, din totdeauna, pogromul. Dupa patru secole de convietuire relativ pasnica, in Romania, intr-un foarte scurt rastimp, intre 1 iulie 1940 si 1 iulie 1941, istoria inregistreaza trei pogromuri: Dorohoi – 1 iulie 1940, Bucuresti – 21-23 ianuarie 1941 si Iasi – 28-29 iunie 1941. Destule insa ca sa produca „o dureroasa fracturare a unei lungi convietuiri“, cum scrie istoricul Lya Benjamin.

In carte am incercat sa raspunde intrebarii: Cum a aparut aceasta fracturare? Ca sa raspund intrebarii am fost nevoit sa evoc fenomenul antisemitismului in general si antisemitismul la romani. Am insistat asupra anului 1940, an rau pentru romani ca si pentru evrei, deopotriva. In 1940, romanilor li s-a rapit Basarabia, Bucovina si Transilvania de Nord, iar in august 1940, atunci cand regele Carol al II-lea era inca la putere, guvernul Ion Gigurtu a promulgat doua Decrete-lege care „au pus, cum scrie istoricul Raul Hilberg, bazele procesului de distrugere a evreilor din Romania“. Primul Decret-lege continea o definitie rasiala a evreilor, inglobandu-i in aceasta categorie nu numai pe cei care aveau aceasta confesiune, dar si pe evreii botezati. Al doilea Decret-lege interzicea casatoria mixta intre „romanii de sange“ si „evreii de sange“… Aceste legi ii izgonea pe evrei din functiile publice si din Armata, limitau exercitiul profesiilor liberale si anulau schimbarile de nume…“. Legi care prefigurau pogromuri!

„Fracturarea” de care am amintit a aruncat in aer echilibrul interetnic din Romania. Abia atunci evreimea-romana a inceput sa nu mai creada ca tara lor natala le mai poate asigura securitatea absoluta. Ce a urmat se stie. Sentimentul de insecuritate a crescut o data cu procesul de falimentare a ideologiei comuniste. Ramasese o unica solutie: Israelul!. Asa s-a golit Romania de evrei!

Intre copertile acestei carti am descris povestea tragica a celor trei pogromuri, o istorie care nu s-a incheiat, mereu alte cercetari ii imbogatesc cuprinsul. Nici pe departe nu am garantia de a fi spus totul, dar ceea ce am povestit in aceasta carte e adevarul, si numai adevarul!

Comentarii (1):
Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.