Reteaua Corect
Petru Romosan

Despre Maresal, cu scribi exaltati si scriitori seriosi

De la romanul Delirul al lui Marin Preda si pana astazi, un soi de « istorici » si de « scriitori » isi tot fac vant cu coada, preocupandu-se patetic de soarta maresalului Ion Antonescu. Tema intereseaza insa si cercetatori aplicati, ca Mihai Dimitrie Sturdza.

In recenta sa carte Rusii, masonii, Maresalul si alte raspantii ale istoriografiei romanesti, ii acorda Maresalului un spatiu intins, mai ales in studiul « 23 august 1944 : negocierile de la Stockholm si dosarele armistitiului ». Desi absenta din prima  linie a negocierilor, figura tutelara a Conducatorului Statului e prezenta, bineinteles, constant in fundal. Un alt documentar teribil e cel realizat prin reunirea rapoartelor diplomatice ale lui Jean Paul-Boncour, reprezentantul guvernului de Gaulle in 1946 la Bucuresti. O telegrama (nr. 469) din 5 iunie 1946 relateaza : « Deoarece guvernul nu are incredere in armata si deoarece plutonul de executie a fost format din agenti ai politiei secrete, executia maresalului Antonescu si a trei dintre fostii sai colaboratori a fost, se pare, un macel infiorator, ale carui amanunte circula prin toate mediile Capitalei. Aceste amanunte sunt considerate de reprezentantii presei straine ca exacte, cu atat mai mult cu cat ei nu au fost autorizati sa asiste la executie. »
Despre justitia sub ocupatia sovietica ne putem face o idee destul de exacta din acest scurt fragment al lui Mihai Dimitrie Sturdza, care isi incheie astfel documentarul despre procesul si moartea Maresalului : « Destinul lui Ion Antonescu si acela al lui Iuliu Maniu au avut un ultim punct comun in persoana “avocatului” numit din oficiu de Lucretiu Patrascanu pentru a-i “apara” la procesele lor. Avocatul, de fapt un informator al acuzarii, a fost Constantin Paraschivescu-Balaceanu (1893-1979). Dupa maresal, executat prin impuscare, el il apara pe Maniu, mort in temnita. Ceva mai tarziu, tot “aparata” de el la proces, murea in inchisoare printesa Eleonora de Wied, nepoata lui Carmen Sylva, uitata in Romania de Familia regala la plecarea sa precipitata de dupa 30 decembrie 1947. Aparati de acelasi “avocat” au fost inginerii Canalului Dunare-Marea Neagra, nevinovatii condamnati la moarte ai altui process inscenat in 1952. Paraschivescu-Balaceanu a fost apoi reprezentantul RPR la Curtea Permanenta de Arbitraj de la Haga, presedintele Asociatiei Juristilor din RPR, decorat cu Ordinul Muncii clasa I in 1958. Elogiul funebru al Anei Pauker a fost citit de el, in numele autoritatilor statului. In 1973 a fost decorat de Nicolae Ceausescu cu Ordinul 23 August clasa I. »
Nu poti sa nu observi, pe de alta parte, ca o intreaga literatura dubioasa de exaltare a devotamentului Maresalului, a sacrificiului sau suprem seamana cu o jalnica propaganda antiromaneasca, folositoare mai degraba fostului ocupant sovietic. Pare o literatura stimulata de viziunea unei parti a fostei Securitati, ea insasi controlata de sovietici. Nu se poate ascunde faptul ca Ion Antonescu a fost al treilea om al Axei (titlul unei carti foarte cunoscute !), alaturi de Hitler si de Mussolini. E greu de crezut ca istorici sau scriitori responsabili din tarile lor si-ar permite sa lacrimeze pe soarta lui Hitler sau pe aceea a lui Mussolini, cum o face o intreaga pleiada de autori romani in legatura cu maresalul Antonescu. Spune foarte bine Mihai Dimitrie Sturdza in Rusii, masonii, Maresalul… : « Cu toate ca Romania era implicata intr-o inclestare armata la scara mondiala, multi dintre istoricii nostri se calauzesc inca dupa principiul “ceea ce nu priveste strict Romania nu conteaza”, ba chiar “ce nu vrem sa stim nu exista”. Asa se si explica aparitia unor texte romanocentrice, tributare unui patriotism simplist, adresat unui public semidoct sau de-a dreptul incult. »
Si, pentru ca am construit acest articol mai ales din citate, sa dam cuvantul si unui forumist care comenteaza articolul lui Florian Bichir pe aceeasi tema din Evenimentul zilei din 1 iunie, ziua in care, in urma cu 67 de ani, a fost executat Ion Antonescu : «Antonescu Ion a gresit ca om politic mergand pana la capat cu Hitler (desi stia bine ce bandit era), a gresit ca strateg crezand in invincibilitatea armatei germane (desi a vazut ca Anglia nu a fost invinsa iar rusii au scos din incercuire Stalingradul si Moscova ; a gresit ca si Conducator al Statului (cum ii placea sa se numeasca) trimitand Armata Romana peste Nistru dincolo de granitele firesti, a gresit ca si roman insistand ca soldatii romani sa moara departe de tara pentru interese complet straine si in final – si cea mai mare greseala care l-a facut CRIMINAL DE RAZBOI – a trimis la moarte mii de oameni a caror singura vina era religia sau apartenenta la un grup etnic. Asadar, slab om politic, strateg indoielnic, obsedat de cucerire si criminal, acesta este Ion Antonescu ! » Regret ca nu putem cunoaste numele autorului acestui comentariu pertinent.

SURSA: blog Editura Compania     

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.