În atelierul său, Rigopoula Pavlidis lucrează la maşina de cusut. "Aici, femeile sunt la conducere!", afirmă ea mândră. Giannis, soţul ei, aprobă, dând din cap, în timp ce pictează icoane. "Soţul meu nu ştie să facă nimic fără mine, nici măcar declaraţia lui de impozit", afirmă femeia în vârstă de 60 de ani.
Aflate în centrul societăţii, femeile din Olympos joacă un rol esenţial, cu rădăcini într-un sistem de moştenire datând din epoca bizantină. Izolat de restul insulei, acest sat a rezistat mereu schimbării până când a fost construit un drum asfaltat în anii 1980. "Acest sistem de moştenire era foarte avansat în comparaţie cu restul Greciei. Moştenirea mamei îi revine fiicei mai mari", a explicat Giorgios Tsampanakis, istoric provenit din satul de pe această insulă situată între Creta şi Rodos, în sudul Marii Egee.
Fiica cea mare, Rigopoula Pavlidis a moştenit de la mama ei 700 de măslini. "Familiile nu aveau suficiente bunuri pentru a le împărţi între toţi copiii (...) Şi, dacă am fi lăsat moştenirea bărbaţilor, ar fi risipit-o!", glumeşte femeia.
După căsătorie, bărbatul se mută în locuinţa femeii.
Predominanţa femeilor se regăseşte şi în transmiterea prenumelor.
"Fiica cea mare preia prenumele bunicii materne, spre deosebire de restul Greciei, unde este preluat prenumele bunicii paterne", explică Giorgos Tsampanakis. "Multe femei poartă încă numele de familie al mamei lor, nu pe cel al soţului", a adăugat el.
Începând din anii 1950, emigrarea bărbaţilor în Statele Unite şi în alte ţări europene a obligat femeile să administreze singure fermele.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.