Reteaua Corect
Octavian Hoandra

Captivitati tacute, ascunzisuri sigure

Scris de Octavian Hoandra in 27 februarie 2012 la 14:37, in Social. 90 vizualizari Intra in discutie Taguriascunzis, captivitate, libertate, sigur, tacut, vis shortlinkhttp://crct.ro/ngZH

Traim intr-o captivitate, constient sau mai putin constient. Este acea captivitate care te lasa sa crezi tocmai in opusul ei: in libertate.

O captivitate, in care tu, omul, iti poti construi, pana in ultima clipa a vietii tale, visul cel mai frumos: dragoste, cariera, familie, copii, situatie, succes profesional, etc.

Libertatea devenirii: cea mai ametitoare dintre minciunile care iti jaloneaza viata, si in care te incapatanezi sa crezi, minut cu minut. Doar faptul ca de pe la treizeci de ani incepi sa sesizezi ca minutele, orele si zilele trec din ce in ce mai repede te face sa te mai gandesti la acea captivitate a propriei tale dimensiuni pe care nimeni altcineva decat tine nu are timpul, capacitatea si interesul s-o vada. Fiindca e greu, in miliardele de oameni ai acestui pamant, sa-l intalnesti exact pe acela caruia ii pasa si care are "organul" si dorinta de a "masura" profunzimile fascinante (stii asta!) ale propriei tale fiinte, ale propriei tale fascinante stari de captivitate.

O captivitate pe care o resimtim, fiecare, diferit. Aceasta diferenta este data in principal de cultura pe care o avem si dupa felul in care suntem capabili sa tratam istoria. Cea "mare", pe de-o parte, dar, mai ales, dupa modul de a "trata" propria noastra istorie, cea "mica", personala. Istoria devenirii omului care, in ultima instanta, suntem noi. Noi cei ascunsi in spatele bietelor noastre corpuri. Poate ca aceasta captivitate inseamna si marcheaza cu precadere chiar locul acela unde nu ne mai putem ascunde de noi insine si de unde ne putem accepta uratenia, lasitatea de a alege, micimea sentimentelor, locul unde, daca avem curaj, cadem in genunchi si cerem iertare. Pentru ganduri, pentru sentimente sau lipsa lor, pentru trairi, pentru nepasare. Si, mai ales, pentru cele frumoase, pe care le-am aruncat aiurea, catre cei care n-au meritat; fiindca in aceasta captivitate se demonstreaza ca tocmai acestea sunt, pana la urma, cele care nu impresioneaza. Tocmai ele, "minunile", ajung, pana la urma, sa ramana fara nici un raspuns de la cei care se presupune ca ar trebui sa ne raspunda. Ne mintim cumplit cand spunem ca marea agresiune este aceea a galagiei, a razboiului si a urii dintre oameni: exista ceva mai agresiv si mai opresiv: tacerea.

 

Cititi mai mult in Ziua de Cluj

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.