„Am obosit. O să mă opresc. Puțin… puțin mai mult. Nu știu… Și să nu înțelegi că mă vait. Neah, nu-i cazul. Dar mă opresc acum tocmai ca să n-ajung să mă vait. M-au învățat ai mei ce-i munca de la 14 ani. Muncesc de la 17 ani neîntrerupt.
Într-un ritm de om nebun. În meseria mea am 25 de ani pe post. Cu pauze minime, cu două sau chiar trei proiecte în difuzare în același timp, ba chiar și cu emisiuni diferite difuzate simultan pe trei posturi diferite. Am încercat în fiecare minut să învăț, să fiu mai bun, să respect, să fac bine. Nu știu cat am reușit, dar știu că am încercat. Eu… o să fiu p-aci, la sud de București, cu copiii mei, cu Andreea, cu Artemis, cu ai mei, cu toți ai mei. Și sper să fim bine. Ceea ce vă doresc din inimă și vouă”, a încheiat Cabral.
Probabil că trebuie să trăiești în șoșonii cuiva ca să înțelegi pe deplin ce-i acolo. Să înțelegi dacă e bine sau nu, dacă-i e bine sau îi e greu. Să simți… nu să judeci.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.