Reteaua Corect
Ioan Spanu

Augustin Lazăr preferă să mintă ca un ordinar, în loc să ceară, simplu, iertare

Dezvăluirile referitoare la „Cazul torţionarului Augustin Lazăr” reprezintă, fără îndoială, exemplul cel mai important al ascensiunii unui pion al Securităţii comuniste în structurile statului democratic de după Decembrie 1989.

Ajuns astăzi Procuror general al României, prin complicitatea preşedintelui Klaus Iohannis, Augustin Lazăr încearcă din răsputeri (chiar şi după ce a fost demascat de documentele publicate de „Lumea justiţiei”) să mintă şi acum opinia pubică printr-o tentativă penibilă de manipulare.

Astfel, după ce mai întîi a dat acel răspuns arogant („Sînt manipulările unui site, dedicate campaniei”), văzînd că acuzaţiile la adresa lui devin din ce în ce mai puternice, în loc să iasă public şi să ceară iertare victimelor sale, Augustin Lazăr a dat spre seară un Comunicat al Ministerului Public, postat pe… Facebook!

Ce a crezut torţionarul Lazăr că va obţine prin acel Comunicat nu are nici un fel de importanţă, căci el este presărat de minciuni ordinare, uşor de demontat, care nu fac altceva decît să-i agraveze situaţia, obligîndu-l astfel pe Klaus Iohannis să semneze imediat Decretul de revocare, dacă, desigur, preşedintele nu vrea să devină în ochii opiniei publice apărătorul sistemului comunist şi al Securităţii.

Dar, să vedem acel Comunicat al torţionarului Augustin Lazăr şi să-i analizăm minciunile prin care încearcă să demonstreze că n-a avut nici un rol în destinul zdrobit al disidentului Iulius Filip.

PRIMA OBSERVAŢIE. În locul unei declaraţii asumate, Augustin Lazăr a preferat să posteze un Comunicat al „Ministerului public” pe care-l conduce, ca şi cînd întregul Parchet general s-ar fi pronunţat în legătură cu faptele lui reprobabile din vremea cînd decidea soarta disidentului Iulius Filip. Un gest de laşitate, în care torţionarul îi face părtaşi pe subordonaţii lui, de la care aşteptăm delimitări explicite dacă, desigur, nu vor să fie băgaţi în aceeaşi oală cu Lazăr.

A DOUA OBSERVAŢIE. Augustin Lazăr recunoaşte public că el a fost „Procurorul” desemnat să decidă, în calitate de preşedinte al comisiei din penitenciarul Aiud, asupra eliberării condiţionate a disidentului Iulius Filip! Atunci cum rămîne cu declaraţia lui, dată cu cîteva ore înainte, cînd spunea că dezvăluirile din presă ar fi fost doar „manipulările unui site, dedicate campaniei”? Nu era normal ca, mai întîi, să-şi ceară scuze de la jurnaliştii pe care îi făcuse mincinoşi?

A TREIA OBSERVAŢIE. În loc să recunoască simplu că a greşit sau că aşa i s-a „ordonat”, torţionarul preferă agresivitatea la adresa jurnaliştilor, crezînd că minciuna lui, referitoare la rolul jucat de el în anii 1985-1986, în calitate de preşedinte al comisiei din penitenciarul Aiud, poate fi crezută de cineva! Fiţi atenţi ce golănie face Augustin Lazăr cînd spune: „Contrar afirmațiilor lansate de unele instituții de presă, rolul acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnațiacesta fiind exclusiv atributul instanței de judecată, ci de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice prevăzute de art. 59 – 60 din Codul penal din 1969”.

Da, torţionarule, punerea în libertate era apanajul instanţei de judecată, dar numai în cazul în care „Comisia” prezidată de tine constata că „deţinutul” îndeplinea condiţiile de liberare condiţionată, nu şi atunci cînd tu decideai că Iulius Filip „NU A DAT DOVEZI DE ÎNDREPTARE”, situaţie în care dosarul său nu mai ajungea în faţa instanţei, ci liberarea era amînată cu încă un! Deci, ce spune Augustin Lazăr este o minciună ordinară, căci iată ce spune Legea 23/1969, art. 28:

Aşadar, torţionarule, cererea lui Iulius Filip de liberare condiţionată ajungea în faţa instanţei de judecată doar dacă disidentul se adresa direct instanţei, or, din ceea ce se ştie acum, el era torturat continuu, ţinut la „belciug”, legat cu lanţuri, bătut pînă la pierderea cunoştinţei, fără posibilitatea de a scrie o astfel de cerere de liberare!

A PATRA OBSERVAŢIE. Crezînd că nimeni nu cunoaşte prevederile Legii 23/1969, care reglementa regimul de executare a pedepselor, torţionarul Augustin Lazăr repetă minciuna şi în paragraful următor: „Pedepsele cu închisoarea se executau în temeiul mandatelor de executare emise în baza unor hotărâri judecătorești definitive de condamnare, iar procesele-verbale ale Comisiei pentru liberare condiționată se trimiteau instanței de judecată competente a hotărî, persoanele condamnate putându-se adresa instanței de judecată și în cazul unor constatări negative ale Comisiei”.

Şi aici, torţionarul minte cu seninătate, căci, aşa cum spuneam mai sus, legea prevedea ca acele Procese-verbale ale comisiei de liberare să fie trimise instanţei DOAR dacă Augustin Lazăr şi colegii săi aprobau liberarea lui Iulius Filip, nu şi dacă, aşa cum s-a întîmplat în 1985 şi 1986, torţionarii amînau cu cîte un an „reexaminarea” cazului!

Cînd Augustin Lazăr spune că Iulius Filip se putea adresa instanţei, practic, el nu face altceva decît să-l batjocorească încă o dată, ştiind bine ce tratament avea disidentul în penitenciar, la ce torturi era supus, căci chiar în acel Proces-verbal scria că Iulius Filip „a fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizînd 42 de zile de izolare pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid şi de stat”:

De acolo, măi, torţionar nenorocit, putea Iulius Filip să se adreseze instanţei? Cum era să scrie cererea, din moment ce avea mîinile puse în lanţuri, iar acestea erau prinse în „belciug”, fiind obligat să stea zile întregi chircit, ţinut în propriile fecale pînă cînd i se atrofiaseră muşchii şi tendoanele?

A CINCEA OBSERVAŢIE. După valul acesta de minciuni, Augustin Lazăr joacă şi cartea amneziei: „Având în vedere perioada lungă de timp care a trecut, precum și imposibilitatea consultării unor documente originale (în special a hotărârii judecătorești emise în cauza respectivă) care să probeze situația evocată, precizez că nu pot confirma aspecte concrete referitoare la persoana despre care se face referire în articolele de presă”!

Nu-şi aduce aminte, săracul, deci nu poate confirma ce vede toată lumea în Procesele-verbale pe care le-a semnat! Şi, la fel de batjocoritor, nici măcar nu pomeneşte numele lui Iulius Filip, ci îl numeşte „persoana despre care se face referire”! Nici în ceasul al 13-lea, torţionarul Augustin Lazăr nu înţelege să-i ceară iertare disidentului Iulius Filip, ci continuă umilirea la adresa acestuia.

A ŞASEA OBSERVAŢIE. Finalul Comunicatului lui Lazăr este de-a dreptul apoteotic, dovedind fie necunoaşterea legii, fie intenţia de a minţi cu neruşinare: „Instituția liberării condiționate este reglementată SIMILAR și în prezent (art. 99 și următoarele din Codul penal și, respectiv, art. 587 din Codul de procedură penală)”.

Cum e posibil ca ditamai Procurorul general să spună că reglementările de azi ale liberării condiţionate sînt „similare” cu cele din legile din vremea cînd el îl trimitea la izolator pe Iulius Filip? Pentru ştiinţa torţionarului şi pentru a-i demonta şi această minciună, să analizăm textele invocate de cel ajuns mare Procuror general:

– art. 99 din Codul penal actual are titlul „Condiţiile liberării condiţionate în cazul detenţiunii pe viaţă”! Ce legătură are acest articol cu dosarul lui Iulius Filip, care a fost condamnat la 5 ani şi 4 luni de închisoare? Sau aşa ar fi fi dorit Lazăr să-l vadă pe Iulius Filip, condamnat pe viaţă?

– art. 587 din Codul de procedură penală actual se referă la rolul instanţei de judecată în privinţa cererii de liberare condiţionată, nu la Comisia din penitenciar, care, spre deosebire de vremurile în care Augustin Lazăr era mare jupîn, acum este condusă de un judecător, nu de un procuror!

– de fapt, ceea ce se pare că nu ştie Augustin Lazăr, felul în care acţionează astăzi Comisia de liberare condiţionată este reglementat de Legea 254/2013privind executarea pedepselor! Această lege, prin titlul II, defineşte rolul şi atribuţiile „Judecătorului de supraveghere a privării de libertate”, desemnat de preşedintele Curţii de Apel din raza teritorială a penitenciarului. Deci, un judecător, nu un procuror, cum crede Augustin Lazăr că ar fi astăzi! Iar acel judecător are ca responsabilitate, potrivit art. 9, şi „soluționarea plîngerile deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege” (lit. a) sau „soluționarea plîngerile deținuților privind aplicarea sancțiunilor disciplinare”, ceea ce, pe vremea lui Lazăr era de neimaginat, căci procurorul din acea Comisie era „partenerul” Securităţii în acţiunile de reprimare a deţinuţilor politici!

– art. 97 din Legea 254/2013 reglementează „Liberarea condiţionată” total diferit faţă de Legea 23/1969 din vremea lui Augustin Lazăr, nicidecum „similar”, cum crede fostul torţionar! Astfel, potrivit art. 97, al. 5: „persoana condamnată este adusă în fața comisiei pentru liberare condiționată”, potrivit art. 97, al. 9: „persoana condamnată poate prezenta, în fața comisiei pentru liberare condiționată”, iar potrivit art. 97, al. 10: „procesul-verbal prevăzut la alin. (6), împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate”. Unde sînt similitudinile, domnule torţionar? L-aţi audiat cumva pe Iulius Filip în 1985 şi 1986 înainte de a-l trimite pentru încă doi ani la tortură! V-a spus disidentul prin ce a trecut în timpul detenţiei? Aţi trecut cumva în acele Procese-verbale şi punctul de vedere al lui Iulius Filip?

Dacă este, totuşi, vorba despre similitudini, atunci ele vizează atitudinea lui Augustin Lazăr, care este similară cu aceea a lui Alexandru Vişinescu, comandant de penitenciar, cunoscut torţionar al foştilor deţinuţi politici! Nici acesta nu şi-a recunoscut vina, nici acesta nu a cerut iertare victimelor sale. Chiar în faţa instanţei, Vişinescu a preferat să ceară mila judecătorilor, în loc să-şi regrete faptele abominabile. Iată ce declara Anca Cernea, fiica lui Ioan Bărbuş, deţinut decedat la Râmnicu Sărat, despre atitudinea lui Vişinescu: „În sala de judecată a apelat la mila judecătorului, dar el niciodată nu şi-a recunoscut faptele şi niciodată nu a arătat nici cea mai mică urmă de regret. Felul în care argumentează doamna avocat este chiar jignitor pentru victimele lui Vişinescu. Şi victimele lui Vişinesu nu sunt doar victime. Sunt eroi ai neamului românesc. Gândiţi-vă la Ion Mihalache. Adică îl compară pe Vişinescu cu Ion Mihalache”!

La fel ca Augustin Lazăr astăzi, nici Vişinescu nu înţelegea de ce este acuzat. În faţa instanţei, el spunea: „Nu pot să înţeleg, nu e nimic real. Eu sunt uimit de ce am văzut aici, de aceşti oameni în toată firea care să vorbească în felul acesta”! Dacă ar fi avut vocabularul lui Augustin Lazăr, probabil că şi Vişinescu ar fi spus la fel ca Procurorul general: „Vorbiţi de manipulările unui site? Sînt manipulările unui site”!

Augustine, Augustine, de ce vrei tu, taică, încă un mandat de Procuror general, cînd vezi că te ajunge biografia din urmă?

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.