Reteaua Corect
Ioan Spanu

Anchetarea lui Vâlcov – îngrădirea dreptului la informaţia de interes public

Observ cu stupoare că anchetarea lui Darius Vâlcov pentru că a dezvăluit existenţa unui Protocol secret între SRI şi Parchetul General nu a trezit nici măcar interesul jurnaliştilor, ca să nu spun al întregii societăţii! Ca şi cum chestiunea în sine nu ne-ar privi pe toţi, ci l-ar privi strict personal doar pe Darius Vâlcov, ceea ce nu este deloc adevărat.

CE „CRIMĂ” A COMIS DARIUS VÂLCOV?

Să recapitulăm povestea pentru care Darius Vâlcov este acum pus sub control judiciar de către DIICOT. Ne povesteşte chiar Comunicatul DIICOT despre ce este vorba:

În fapt s-a reţinut că, la data de 23.08.2018, inculpatul a publicat pe pagina personală a unei reţele de socializare, o copie a unui document clasificat intitulat „Protocol privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru indeplinirea obligatiilor ce le revin potrivit legii”.

Postarea în cauză a inclus şase pagini din documentul mai sus menţionat, pe care erau înscrise numerele de înregistrare 09472/08.12.2016 (PICCJ) şi respectiv 03656/07.12.2016 (SRI), documentul fiind încadrat în clasa „secrete de stat”, nivel „secret”, conform art. 4 al.2 lit.c din H.G.585/2002”.

Postarea pe Facebook la care se referă DIICOT este aceasta:

Desigur, mulţi dintre #rezistenţi vor spune că îi iau apărarea lui Vâlcov, că apăr penalii sau că sînt pesedist, căci neuronul lor siguratic nu poate gîndi decît în lozinci simple, mintea lor neputînd să priceapă că interesul major pentru acest subiect nu este Darius Vâlcov, ci chiar cetăţeanul, adică şi cei din #rezist!

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”

Ce a făcut, în fond, Darius Vâlcov? A primit un document, fie el „secret de stat”, despre care a constatat că este un nou Protocol între SRI şi Parchetul General, pe care l-a făcut public, ştiind deja că un protocol precedent între aceste instituţii fusese desecretizat la presiunea venită din spaţiul public.

Mai mult, chiar, Darius Vâlcov auzise ce se întîmplase în şedinţa CSM, cînd însuşi Procurorul General Augustin Lazăr declara că, „Doamne, Dumnezeule”, este absurd ca procurorii să colaboreze cu ofiţerii SRI în anchetele penale. Or, acum Vâlcov avea în faţă un nou Protocol secret cu SRI, semnat chiar de Augustin Lazăr!

Şi, atunci, ce era să facă Darius Vâlcov? Să-l predea la SRI? Adică să ascundă opiniei publice existenţa unui document care era aproape indentic cu Protocolul desecretizat anterior de SRI şi Parchetul General, care a fost declarat neconstituţional de către CCR şi despre care toată lumea (desigur, cu excepţia susţinătorilor #rezist) spunea că acesta era cauza marilor abuzuri din Justiţie?

Ei, bine, nu aşa stau lucrurile. Oricît ar fi de „secret” un document, el nu trebuie, în mod obligatoriu, să fie ascuns opiniei publice, căci există cadrul legal care limitează dreptul instituţiilor de a pune ştampila „STRICT SECRET” pe orice document! Din fericire, legislaţia din România şi Constituţia protejează „dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public”, un drept despre care Constituţia spune că „NU POATE FI ÎNGRĂDIT”:

Din acest articol 31 din Constituţie derivă şi art. 24, al. 5 din Legea 182/2002, care INTERZICE SECRETIZAREA „în scopul ascunderii încălcărilor legii” sau „limitării accesului la informaţiile de interes public”:

După cum se vede, nu orice document secretizat de instituţiile statului devine o bombă în mîna unui cetăţean, ci doar acelea care afectează măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională, pe care nimeni nu are dreptul să le facă publice, indiferent de modul în care a intrat în posesia lor. Asta precizează şi art. 407 din Codul penal în primele două aliniate, lăsînd loc arbitrariului în al. 3, invocat de DIICOT în cercetarea lui Darius Vâlcov, în care pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani orice divulgare a unor documente secretizate, fără altă pecizare:

Tocmai pentru a se evita arbitrariul unei cercetări abuzive, au fost elaborate „PRINCIPIILE DE LA JOHANNESBURG privind siguranţa naţională, libertatea de exprimare şi accesul la informaţie”, în care se vorbeşte despre încercarea autorităţilor de a restrînge cît de mult dreptul cetăţenilor la informaţii publice, pe care le secretizează abuziv pentru a-şi ascunde interese ce nu au nici o legătură cu siguranţa naţională! Iată ce spune PRINCIPIUL 2 al acestui document la care a aderat şi România încă din 1995:

Principiul 2” din acest document internaţional, adoptat de toate statele democratice, are titlul „Interes legitim privitor la siguranţa naţională” şi vizează tocmai împiedicarea autorităţilor statului de a secretiza documente cu sintagma „interes naţional”, prin care, în realitate, ascund opiniei publice intenţii abuzive care-i pot afecta pe cetăţeni, despre care ei nu trebuie să afle!

PROTOCOALELE SECRETE ALE SRI CU PÎCCJ NU ŢIN DE SECURITATEA NAŢIONALĂ

Punerea sub acuzare a lui Darius Vâlcov şi luarea măsurii preventive de a nu părăsi domiciliul este un abuz grosolan al DIICOT! A fost de înţeles deschiderea dosarului, căci infracţiunea prevăzută de art. 407 din Codul penal impunea acest lucru, urmînd însă ca procurorii DIICOT să constate dacă documentul secret pe care l-a postat Darius Vâlcov ţine sau nu de siguranţa naţională!

În mod ciudat, însă, procurorii au mers mai departe şi l-au pus sub acuzare pe Vâlcov, deşi Protocolul dintre SRI şi PÎCCJ a fost ulterior desecretizat şi declarat parţial neconstituţional de către CCR! Culmea culmilor este că nici măcar după ce acest Protocol dintre SRI şi PÎCCJ a fost invocat de ministrul Justiţiei în documentul prin care a cerut revocarea Procurorului general Augustin Lazăr tocmai pentru că l-a semnat, procurorii n-au constatat că documentul nu avea de ce să fie secretizat, căci nu avea nici o legătură cu siguranţa naţională, iar secretizarea lui nu făcea altceva decît să ascundă existenţa unei colaborări între magistraţi şi ofiţerii unui serviciu secret, lucru interzis de Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor! Să citim cu atenţie prevederile articolului 7 din Legea 303/2004:

Dacă ar fi citit doar acest articol din legea care le defineşte statutul, procurorii DIICOT ar fi înţeles că Protocolul dintre SRI şi PÎCCJ nu are absolut nici o legătură cu siguranţa naţională, ci, din contră, dacă trebuiau să ancheteze pe cineva, aceştia erau chiar semnatarii Protocolului secret, căci Legea 303/2004 spune clar:

– magistraţii nu pot fi colaboratori ai serviciilor secrete, or Protocolul acesta era unul de COLABORARE dintre procurori şi ofiţerii SRI

– orice COLABORARE a procurorilor cu SRI conduce la excluderea din magistratură

– serviciilor secrete le este interzis să racoleze magistraţii, fie ca ofiţeri acoperiţi, fie în calitate de COLABORATORI

– încălcarea acestei interdicţii din partea serviciilor secrete este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani sau chiar mai mult.

Şi, atunci, din moment ce este cît se poate de clar că Protocolul dintre SRI şi PÎCCJ nu ţine nici pe departe de siguranţa naţională, iar secretizarea lui constituie intenţia semnatarilor de a ascunde o operaţiune ilegală, DE CE TREBUIE SĂ FIE PUS SUB URMĂRIRE CINEVA CARE DEZVĂLUIE ACESTE ILEGALITĂŢI?

Cu atît mai mult, cu cît acelaşi articol 7 din Legea 303/2004 spune explicit că toate informaţiile despre statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi actele administrative încheiate între autorităţile publice CONSTITUIE INFORMAŢII DE INTERES PUBLIC, şi, deci, sînt protejate de Constituţie şi nu pot fi ascunse de ochii opiniei publice prin secretizare! Nu cunosc procurorii DIICOT acest art. 7, al. 9 din Legea 303/2004, care este chiar legea ce le defineşte statutul? Iată-l:

Dacă ar fi citit cu atenţie toate aceste prevederi ale Legii 303/2044, ale Principiilor de la Johannesburg şi ale Constituţiei României, procurorii DIICOT ar fi trebuit să constate că Darius Vâlcov nu a comis nici o infracţiune, ci din contră, a devoalat o infracţiune pe care au comis-o cei care au secretizat acel Protocol dintre SRI şi PÎCCJ!

APEL CĂTRE TOŢI JURNALIŞTII

Cazul lui Darius Vâlcov, anchetat pentru că a făcut public un document secretizat abuziv de SRI şi PÎCCJ, nu trebuie tratat cu superficialitate de către jurnalişti, căci nu este vorba doar despre un caz particular care-l priveşte pe un politician.

Consecinţele acestui caz ne privesc şi pe noi, jurnaliştii, în aceeaşi măsură în care-i privesc pe toţi cetăţenii, căci este vorba despre un drept garantat de Constituţie, protejat şi de legile interne şi de legile internaţionale la care România este parte! Pe diverse căi, oricine poate intra în posesia unui document pe care scrie „STRICT SECRET”. Dacă va observa că este vorba despre ceva ilegal, despre o operaţiune care poate afecta drepturile legale ale opiniei publice, nu este obligat să-l predea organelor statului, ci, asumîndu-şi toate riscurile, îl poate face public!

Aşa s-a întîmplat în celebrul caz „Watergate”, cînd cei doi jurnalişti americani Bob Woodward și Carl Bernstein de la „Washington Post” au devoalat operaţiunile ilegale ale CIA, prin care erau spionaţi adversarii politici ai preşedintelui Richard Nixon. Şi în SUA, s-a încercat anchetarea jurnaliştilor, dar atunci cînd s-a constatat că dezvăluirile lor au fost făcute în intersul public, nu numai că nu au fost condamnaţi, ci chiar au primit „Premiul Pulitzer”, cel mai mare premiu care se acordă jurnaliştilor din întreaga lume! În schimb, preşedintele SUA a fost obligat să-şi dea demisia!

CONCLUZIE

Cazul lui Darius Vâlcov, urmărit penal pentru publicarea Protocolului dintre SRI şi PÎCCJ, trebuie să fie de interes pentru toţi românii, fie ei politicieni, jurnalişti sau oameni simpli, căci poate fi începutul lămuririi definitive a raportului dintre cetăţean şi autorităţile statului! Oricît de puternic ar fi statul, prin instituţiile lui de forţă, el nu poate încălca drepturile cetăţeanului! Sînt lucruri pe care nici o lege abuzivă nu le încălca sub argumentul că am fi în faţa unui document „STRICT SECRET”, căci însăşi Legea 182 privind protecţia informaţiilor clasificate conţine articolul 24, al. 5, care interzice secretizarea documentelor de interes public (v. mai sus).

Totdeauna, cînd te lupţi cu instituţiile statului pentru apărarea unui drept legitim, există şi riscuri pe care orice cetăţean conştient de drepturile sale trebuie să şi le asume. Altfel, mai ales instituţiile de forţă ale oricărui stat vor fi tentate să-şi secretizeze toate acţiunile pentru a-şi spori puterea chiar şi peste limitele prevăzute de lege!

Ceea ce se întîmplă şi în „Cazul Darius Vâlcov”, cînd devoalarea unei operaţiuni „secrete” este interpretată ca fiind încălcarea legii, deşi, în realitate, este vorba despre dezvăluirea unui abuz comis de două dintre instituţiile de forţă ale statului român: încheierea unui Protocol secret între SRI şi PÎCCJ!

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.