Windows 11: Îl instalezi sau mai aștepți?

Microsoft a șocat puțin acum câteva luni când a anunțat că Windows 10 nu va fi, așa cum susținea atunci când l-a lansat, ultima versiune a sistemului de operare care a monopolizat piața PC-urilor.

Anunțul a fost așa de brusc încât au apărut opinii care sugerau că este doar o manevră de marketing și că, de fapt, gigantul tech va lansa doar un Windows 10 updatat și numerotat altfel. Sau că vrea să grăbească obsolescența forțată a milioane de PC-uri care sunt încă relativ performante.

Ei bine, acum Windows 11 s-a lansat (relativ) oficial, adică Microsoft îl pune la dispoziție tuturor celor interesați pe site-ul companiei și începe să-i „amenințe” pe restul utilizatorilor, din Windows Update. Deci, ce primești dacă instalezi noul Windows?

O mare de procesoare sunt lăsate pe dinafară

Mai întâi, trebuie să știi că Microsoft a setat o barieră de intrare mult mai ridicată decât pentru sistemele de operare noi din trecut. Aceasta este legată în special de procesor; gigantul tech a decis să susțină oficial doar PC-urile cu procesoare mai noi, care au un chip fizic adițional numit TPM 2.0 (Trusted Platform Module) precum și capacitatea de Secure Boot.

Cea din urmă cerință nu e neapărat o problemă, fiind răspândită de pe vremea lui Windows 8, dar cu TPM-ul este o altă discuție.

Practic, TPM este un chip adițional pentru securitate, fie instalat direct în CPU, fie separat pe placa de bază, care ajută la executarea în siguranță a acțiunilor de protejare a dispozitivului tău. De exemplu, chip-ul stochează fizic părți din cheile de decriptare necesare pentru a-ți accesa PC-ul (precum datele biometrice folosite pentru logarea cu Windows Hello sau parolele).

Sistemul de operare poate folosi chip-ul TPM în procesul de bootare, pentru a-și verifica integritatea, iar antivirusurile îl pot folosi pentru a detecta atacuri cibernetice sofisticate, precum rootkit-urile. Față de sistemele de securitate software, TPM este, în teorie, mai sigur, datorită stocării fizice și locale a datelor, precum și a faptului că nu trebuie să comunice cu un server sau să fie înregistrat într-o rețea.

Problema, pentru utilizatorii de PC-uri mai vechi, este că varianta 2.0 a TPM a început să fie implementată în desktopuri sau în CPU-uri de-abia în ultimii ani, iar Windows 11 va putea fi instalat doar pe calculatoarele care îl au. Nu toate, pentru că Microsoft a decis că unele procesoarele mai vechi, de exemplu, de generația a 8-a de la Intel nu vor fi compatibile cu Windows 11, nici măcar dacă au TPM-ul instalat.

Explicația, conform unor experți în securitate consultați de The Verge, ar putea să fie legată de  Spectre și Meltdown, două tipuri de vulnerabilități hardware descoperite în CPU-uri moderne de-abia în 2018, împotriva cărora Intel a apucat să implementeze măsuri doar începând cu generația a 8-a. Microsoft încă nu a explicat de ce a luat această măsură și a lăsat o portiță deschisă pentru a adăuga, în timp, procesoare mai vechi la lista celor acceptate oficial.

Între timp, ca să te asiguri că PC-ul tău îndeplinește cerințele necesare pentru instalarea Windows 11, poți folosi aplicația PC Health Check, oferită chiar de Microsoft.

Instalarea se face pe rând sau la cerere

Chiar dacă sistemul de operare a fost lansat oficial, Microsoft a anunțat că acesta va fi oferit ca update în mod gradual. Toți utilizatorii care au configurațiile necesare vor primi acces la noul sistem până spre mijlocul lui 2022.

Totuși, indiferent dacă PC-ul este declarat eligibil de aplicația Health Check sau nu, aproape orice utilizator de desktop l-ar putea instala încă de acum. Programul de instalare este deja disponibil pe site-ul Microsoft, precum și instrumentele necesare pentru a crea un stick USB sau DVD de instalare.

Procesul de instalare nu a decurs, însă, fără probleme pe un device care a trecut cu brio de recomandări. În mod normal, programul ar trebui să se ocupe de tot, de la descărcare la instalare și validarea licenței, în timp ce tu poți continua să folosești PC-ul, fiind anunțat doar atunci când trebuie să-l restartezi. Doar că, în cazul meu, procesul a eșuat repetat, dând un cod de eroare general atunci când ajungea la 71% din instalare.

Se pare că ar fi fost vorba de o eroare dată de permisiunile de utilizator, pe care am rezolvat- cu un restart și repornirea programului cu executare ca administrator („run as administrator”, dacă preferi meniul în engleză). Restul procesului de instalare a funcționat normal.

Dacă PC-ul tău nu îndeplinește specificațiile cerute de Microsoft, instalarea devine mai dificilă, în funcție de capabilitățile care îi lipsesc. În primul rând, dacă ai Secure Boot și o versiune mai veche de TPM decât 2.0, poți folosi programul de instalare doar dacă faci o serie de modificări în regiștri (acest bypass a fost făcut oficial chiar de Microsoft). Alternativ, poți instala OS-ul pe un USB/disc de instalare, caz în care nu mai trebuie să faci acele modificări.

În schimb, dacă PC-ul tău nu are vreuna din cele două capabilități (sau dacă ai decis să dezactivezi SecureBoot și nu vrei să-l activezi la loc), lucrurile devin și mai complicate. Nu ai cum să folosești programul de instalare și va trebui să faci schimbări în regiștri direct de pe stick-ul sau DVD-ul de instalare, prin intermediul Command Prompt.

În ambele cazuri, vei fi avertizat că device-ul tău nu este susținut oficial și ar putea avea probleme de stabilitate și vulnerabilități, iar Microsoft ar putea nu-i aplice update-uri de securitate viitoare. Trebuie notat și că, după instalare, va fi păstrat un back-up de Windows 10 la care vei putea reveni în următoarele zece zile, dar care va fi șters ulterior.

Continuarea pe Mindcraftstories.ro