Thomas Alva Edison, omul care a adus lumina

Sursa imagine: descopera.ro

Copilul avid de cunoastere

Thomas Alva Edison s-a nascut pe 11 februarie 1847 in Milan, un satuc din statul Ohio, fiind al saptelea si ultimul copil al lui Samuel Ogdsen Edison si Nancy Matthews Elliot. Trei dintre fratii sai au murit inainte de a atinge varsta maturitatii, iar micul Thomas a avut si el, la randul sau, probleme de sanatate.

La varsta de sapte ani, intreaga familie s-a mutat in Port Huron (Michigan), unde “Al”, asa cum era poreclit Edison, a inceput sa mearga la scoala.

Desi in spatele copilului bolnavicios se ascundea un geniu, rezultatele sale il recomandau ca un elev mediocru. Dupa numai trei luni, mama sa, o fosta profesoara, l-a retras de la scoala si l-a invatat singura sa scrie si sa citeasca. “Mama a fost cea care m-a format. Avea foarte multa incredere in mine, iar eu simteam ca nu trebuie sub niciun chip sa o dezamagesc”, avea sa isi aminteasca Edison peste ani.

Curios din fire si cu o inclinatie vadita spre cunoastere, Thomas a inceput sa citeasca din ce in ce mai mult, cautand cu preponderenta informatii despre mecanica si chimie. Faptul ca a invatat sa fie autodidact avea sa fie un beneficiu imens in vederea dezvoltarii sale ulterioare.

La varsta de numai  12 ani, Edison a obtinut primul sau job: vindea ziare si dulciuri in trenul care circula pe ruta Port Huron – Detroit.La scurt timp dupa, Edison s-a confruntat cu probleme la nivelul auzului, devenind aproape surd, ceea ce nu l-a oprit totusi din a isi continua treaba.

Cu timpul, abilitatile sale antreprenoriale s-au dezvoltat: Thomas si-a construit in vagonul pentru bagaje o minitipografie in care printa ziarul Grand Trunk Herald, prima publicatie din istorie tiparita intr-un tren.

In paralel, incepuse o serie de experimente chimice, pe care a fost insa nevoit sa le sisteze dupa ce unul dintre ele a provocat un incendiu care a cuprins intregul vagon.

La 15 ani, Thomas invatase deja majoritatea tainelor meseriei de operator de telegraf de la tatal unui copil de trei ani pe care l-a salvat din fata trenului, astfel ca in urmatorii cinci ani a lucrat in diverse orase si companii pe acest post. In tot acest timp, el si-a continuat experimentele, iar electricitatea incepea sa aiba din ce in ce mai putine secrete fata de el.

Prima sa creatie notabila a fost un sistem de printare a mesajelor primite prin telegraf.Aceste aparate existau si inainte de acea vreme, insa majoritatea nu erau foarte practice, avand lacune serioase la diverse capitole.

Inventia lui Edison, care pe atunci avea 22 de ani, i-a impresionat atat de tare pe conducatorii companiei The Gold and Stock Telegrahp Company incat acestia i-au oferit 40.000 de dolari in schimbul drepturilor asupra acesteia.

Avand acesti bani, Thomas a incetat sa mai lucreze ca operator de telegraf, canalizandu-si intreaga energie cercetarilor si experimentelor sale.

Si-a infiintat propria companie in Newark (New Jersey), unde a continuat sa aduca imbunatatiri substantiale unor inventii pe atunci inca proaspete. Spre exemplu, in cazul telefonului lui Alexander Graham Bell, Edison a facut ca vocea sa poata fi transmisa la un volum mai mare si la o calitate mult superioara. In plus, in aceeasi perioada, el a inventat fonograful, un aparat capabil sa inregistreze si sa reproduca mecanic sunete.

Inventarea becului

Incepand cu anul 1878, Edison a inceput sa lucreze intens la conceperea unui sistem de iluminare electric care sa poate fi folosit la scara larga – practic, ceea ce astazi numim bec.

Primele becuri incepusera sa apara inca de la inceputul secolului 19; unii dintre cei mai de seama oameni de stiinta ai lumii au creat cate o varianta, insa ficare dintre acestea avea carente serioase: fie durata de “viata” era mult prea scurta, fie producerea lor necesita cheltuieli exagerate, fie aveau un consum de curent electric mult prea mare.

Printre cei care incercasera sa inventeze un bec de larg consum inaintea lui Edison se numara si Alessandro Volta (inventatorul bateriei, cel care a dat numele unitatii de masura a tensiunii electrice, voltul).

Daca forma pe care avea sa o aiba becul si materialul din care era construit balonul (sticla) erau certe, Edison avea o singura incertitudine: care este cea mai buna optiune pentru materialul din care va crea filamentul. Dupa o serie lunga de experimente, cel mai potrivit s-a dovedit a fi carbonul.

Primul test al utilitatii si al modului de functionare al unui bec a avut loc pe 22 octombrie 1879 – acesta a luminat timp de 13.5 ore, durata de timp care poate parea foarte mica in contextul actual, insa insemna enorm la acea vreme. Peste doar cateva luni, tot Edison a fost cel care a venit cu o noua idee geniala.

El a folosit pentru fabricarea filamentului bambus carbonizat, iar noile sale becuri puteau deja atinge durate de viata de peste 1.200 de ore. Prima demonstratie publica a avut loc in ultima zi a anului 1879 si s-a bucurat de un real succes.

Inventatorul le-a promis tuturor celor prezenti ca va continua sa lucreze in domeniul iluminarii electrice si sa aduca imbunatatiri substantiale: “Vom face electricitatea atat de ieftina incat numai cei bogati vor mai aprinde lumanari!”.

Pentru a isi materializa inventia, Edison infiintase deja The Edison Electric Light Co. In 1882, el s-a mutat la New York, acolo unde a creat un sistem prin care publicul larg sa poata beneficia de iluminare electrica. Succesul sau a fost rasunator, astfel ca peste numai un an a ajuns sa asigure curentul necesar pentru peste 10.000 de lampi.

Pe langa calitatile sale incontestabile care il recomanda drept unul dintre cei maimari inventatori ai istoriei, Edison era si un bun antreprenor. El si-a dezvoltat un adevarat imperiu comercial in domeniul electricitatii, care cuprindea o suita de companii care produceau si operau toate aparaturile necesare iluminarii.

Unul dintre oamenii care au lucrat pentru el a fost chiar Nikola Tesla. Cel mai mare inventator al mileniului, asa cum este considerat acesta, a renuntat insa la colaborarea cu Edison dupa ce acesta si-a incalcat in repetate randuri promisiunile de ordin financiar pe care i le facuse.

Revenirea la fonograf si trecerea la kinetoscop

In 1887, Edison s-a reorientat catre fonografe, canalizandu-si energia in scopul imbunatatirii aparatului pe care tot el il inventase cu zece ani inainte si care, fara aportul sau, inregistrase intre timp progrese semnificative.

In 1896 a infiintat National Phnograph Co., o companie care isi propunea sa vanda fonografe pentru a asigura divertismentul publicului. Afacerea a stat in picioare timp de mai bine de 30 ani, pana cand popularitatea din ce in ce mai mare a radioului a facut ca aparatele pe care le vindea Edison sa devina aproape inutile.

In paralel cu munca depusa in scopul imbunatatirii fonografului, el a lucrat, dupa propriile sale cuvinte, “la un instrument care face pentru ochi ceea ce face fonograful pentru ureche”.

Cu un ajutor substantial din partea unuia dintre angajatii sai, William Dickson, compania lui Edison a scos pe piata un kinetoscop care permitea derularea rapida a fotografiilor in asa fel incat sa se creeze impresia de miscare. Ulterior, prin adaugarea peste imagini a sunetului, acesta s-a transformat in kinetofon.

Pe durata ultimilor zece ani din viata a inceput sa reduca timpul petrecut la serviciu si l-a numit presedinte al Thomas A. Edison, Inc pe fiul sau mijlociu, Charles. Totusi, Edison a fost activ in cadrul companiei pana cu cateva luni inainte de ziua mortii sale, 18 octombrie 1931.

SURSA: Descopera.ro