"Forma geometrică a Isomax-ului este incredibil de rezistentă pe toate părţile'', explică Jonathan Berger, din cadrul UC Santa Barbare.
Berger a realizat proiectul Isomax în 2015, atunci când încerca să descopere un material cu cea mai posibilă duritate şi cea mai mică greutate. El a realizat o structură 3D celulară asemănătoare fagurelui de miere, cu o densitatea foarte mică, dar foare rezistentă la lovituri.
În prezent, Isomax-ul a atins limita rigidităţii elastice formulată în teoria limita Hashin-Shtrikman. RIgiditatea materialului este conferită de combinaţia celor două forme de bază: un triunghi şi o cruce, astfel Isomax-ul este realizat dintr-un număr de piramide care se repetă întărite de pereţi interiori. Datorită modelului, Isomax-ul este realizat în mare parte din spaţii goale, ceea ce îl face extrem de uşor, în ciuda rezistenţei sale.
Următorul pas este reprezentat de descoperirea unor potenţiale întrebuinţări pentru material în lume.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.