Reteaua Corect

Navete aero-spatiale (59)

Scris de valentin.vasilescu in 10 Mai 2011 la 12:34, in Stiinta, ScIT. 46 vizualizari Intra in discutie Taguriaparate, navete aero-spatiale, X-37B shortlinkhttp://crct.ro/nfwI

Incepand din al 2-lea razboi mondial, a existat preocuparea realizarii unor vehicule cu echipaj la bord, capabile sa evolueze in statosfera si chiar sa iasa din atmosfera terestra. Majoritatea acestor aparate avand caracter militar, informatiile legate de testarea lor sunt in continuare secrete. In cele ce urmeaza, ne propunem sa urmarim pas cu pas evolutia acestor aparate, pana la naveta autonoma X-37B din zilele noastre si un pic mai departe.

X24b-11 X24b-11

Aparate americane cu fuselaj portant

Conceptul de fuselaj care sa genereze portanta s-a dovedit configuratia optima pentru utilizarea navetelor aero-spatiale nevoite sa parcurga regimurile de reintrare in atmosfera, de zbor in coborare cu viteze hipersonice, supersonice, subsonice si procedura de aterizare. Capsulele de reintrare Vostok, Mercury, Voshod, Gemini, Soyuz si Apollo aveau un punct predeterminat de aterizare, datorita faptului ca aerodinamica lor se reducea la producerea de rezistenta la inaintare si mai putin la portanta. In 1963, cercetatorul Dale Reed de la centrul Dryden al NASA a realizat, impreuna cu firma producatoare de planoare Briegleb, prototipul M2-F1, un planor orbital fara propulsie, bazat pe fuselaj portant. Acesta era poreclit "cada zburatoare" si avea lungimea de 6 m, anvergura de 4,32 m, suprafata portanta de 12.9 m patrati, masa de 536 kg. Pe 16 august 1963 M2-F1 a inceput sa execute zboruri planate, avandu-l la mansa pe pilotul de incercare Milt Thompson, el fiind tractat de un avion bimotor C-47 pana la 3.700 m. De la aceasta inaltime, M2-F1 cobora planat cu o viteza verticala de 1.100 m/minut, viteza lui de evolutie fiind de 190 km/h pana la altitudinea de 300 m. De la aceasta inaltime pilotul il punea in picaj cu 20 de grade si viteza ajungea la 240 km/h. Inceperea rederesarii in vederea aterizarii avea loc la 61 m. Pana in 1966, M2-F1 a executat 477 de zboruri test, demonstrand fezabilitatea utilizarii fuselajului portant la aterizarea normala a vehiculelor de reintrare in atmosfera. Rezultatele obtinute in programul de testare M2-F1 a convins NASA sa continue in paralel cu 2 prototipuri de avion cu fuselaj portant M2-F2 si HL-10, ambele realizate de firma Northrop in baza unui contract de 1,8 milioane USD.

Intre 23 martie 1966 si 10 mai 1967 primul prototip M2-F2 a executat 16 zboruri planate cu viteza medie de 720 km/h, fiind urcat pana la 13.700 m de un bombardier B-52. Cel de-al doilea prototip, M2-F3, a fost echipat cu motorul racheta XLR-11, utilizat pe faimosul avion experimental Bell X-1 si cu sistemul de corectie al traiectoriei RCT, imprumutat de la navele spatiale Gemini. In perioada 25 noiembrie 1970 - 20 decembrie 1972, M2-F3 a executat 27 de zboruri, cu durata de 3-7 minute, fiind propulsat de motrorul racheta si atingand viteza de Mach 1.6 si altitudinea de 20.790 m. Northrop HL-10 a zburat de 37 de ori in perioada iulie 1966 - noiembrie 1975, de la centrul de incercari Dryden (baza aeriana Edwards) pentru a testa conceptul de maneabilitate si aterizare in siguranta in ceea ce priveste vehiculele cosmice cu fuselaj portant destinate reintrarii in atmosfera. Aeronava avea lungimea si anvergua lui M2-F3, incarcarea alara era de 304,7 kg/m patrat, raportul tractiune/greutate era de 1/0,99, fiind propulsat de acelasi motor cu 4 camere de ardere XLR-11 si cantarind 4.540 kg, din care 1.604 kg era combustibil. Viteza maxima atinsa a fost 1.976 km/h, plafonul practic de 27.524 m si distanta maxima obtinuta de 72 km. Ca si M2-F3, avionul HL-10 era urcat de un bombardier B-52 la inaltimea de 14.000 m si largat la viteza de 720 km/h. Motorul racheta functiona 100 de secunde si atunci cand acesta se oprea, pilotul se gasea in etapa in care HL-10 incheiase franarea pe coridorul de revenire pe Pamant si se inscria in procedura de apropiere pentru aterizarea pe fundul lacului sarat secat Rogers de la baza aeriana Edwards. Apropierea consta in viraje de 360 de grade cu scopul pierderii inaltimii. La 30 de m de sol, avea loc manevra de franare pana la viteza de 320 km/h, realizata cu ajutorul a 4 jeturi de peroxid de hidrogen cu tractiunea de 180 kgf. Dale Reed, sustinut de Werner von Braun a prezentat NASA, un HL-10 acoperit cu scut termic ablativ, sisteme de control si orientare pe orbita si subsisteme de asigurare a vietii la bord. Potrivit lui Reed, HL-10 putea fi lansata cu  racheta Saturn V in cadrul programului Apollo in locul modulului lunar. El planificase si 2 zboruri ale planorului orbital, in primul echipajul aterizand cu capsula Apollo si HL-10 revenea autonom la baza Edwards, in al doilea HL-10 urma sa aiba un astronaut la bord. NASA a resprins aceasta propunere. In paralel cu testele NASA, fortele aeriene a oferit firmei Martin Marietta un contract pentru realizarea unui avion experimental construit dupa planurile M2-F1, care s-a numit X-24A si care a fost testat in perioada 1963–1975 in cadrul programului secret PILOT. O varianta complet modificata a acestuia, care avea forma unui fier de calcat, a fost X-24B si a efectuat 36 de testari, incepand din 1 august 1973. X-24B avea lungimea de 11,43 m, anvergura de 5,79 m, suprafata portanta de 30,7 m patrati, incarcarea alara de 205 kg/m patrat, raportul tractiune/greutate 0,71, masa maxima la decolare de 6.260 kg. Dupa largarea de la bordul bombardierului B-52, avionul X-24B era propulsat tot de motorul racheta XLR-11, atingand o viteza maxima de 1.873 km/h, un plafon practic de 22.600 m si o raza de actiune de 72 km. 

Tot firma Martin a realizat la cererea fortelor aeriene ale SUA un numar de  machete la scara 1: 5 ale aparatului X-24B, pe care le-a denumit X-23 si care au fost testate in cadrul programului PRIME (Precision Reentry Including Maneuvering reEntry). Spre deosebire de X-24B, planoarele orbitale X-23 aveau o structura din otel inoxidabil, titan, beriliu si aluminiu, invelisul aerodinamic fiind acoperit cu un scut termic ablativ cu grosimea de 20-70 mm, iar botul avand in compozitie carbon fenolic. In spatiul cosmic si in atmosfera inalta, sistemul de control folosea azot lichefiat, in timp de sub 60 km, deveneau eficace suprafetele aerodinamice de comanda. La viteza de Mach 2 si inaltimea de 30.430 m, se declansau parasutele de franare cu suprafata de 16 m patrati, recuperarea lui X-23 fiind realizata in aer de catre un avion de transport C-130 Hercules. Prima lansare a lui X-23 a fost realizata pe 21 decembrie 1966, cu ajutorul rachetei Atlas. Programul s-a incheiat pe 19 aprilie 1967 cand X-23 a parcurs 1.143 km pe timpul reintrarii in atmosfera si efectuarii manevrelor de franare, similare cu cele pe care naveta spatiala le executa in prezent. 

Avioanele experimentale HL-10, M2-F2, M2-F3

Avionul X-23B

1.

Navete aero-spatiale (58)

Publicat in 09 Mai 2011 la 12:36

Incepand din al 2-lea razboi mondial, a existat preocuparea realizarii unor vehicule cu echipaj la bord, capabile sa evolueze in statosfera si chiar sa iasa din atmosfera terestra. Majoritatea acestor aparate avand caracter militar, informatiile legate de testarea lor sunt in continuare secrete. In cele ce urmeaza, ne propunem sa urmarim pas cu pas evolutia acestor aparate, pana la naveta autonoma X-37B din zilele noastre si un pic mai departe.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.