Reteaua Corect

Navete aero-spatiale (41)

Scris de valentin.vasilescu in 19 aprilie 2011 la 11:58, in Stiinta, ScIT. 31 vizualizari Intra in discutie Tagurinavete aero-spatiale, spatiu, X-37B shortlinkhttp://crct.ro/nf45

Incepand din al 2-lea razboi mondial, a existat preocuparea realizarii unor vehicule cu echipaj la bord, capabile sa evolueze in statosfera si chiar sa iasa din atmosfera terestra. Majoritatea acestor aparate avand caracter militar, informatiile legate de testarea lor sunt in continuare secrete. In cele ce urmeaza, ne propunem sa urmarim pas cu pas evolutia acestor aparate, pana la naveta autonoma X-37B din zilele noastre si un pic mai departe.

White in spatiu White in spatiu

Debutul programului american Gemini. Misiunile Gemini 1 - Gemini 5 

Pe 3 ianuarie 1962, NASA a decis ca etapa a 2-a a programului Mercury sa devina programul Gemini, utilizand capsule modificate pentru a gazdui 2 astronauti. Astfel proiectul Gemini a devenit cel de-al 2-lea program spatial pilotat al NASA, derulat in perioada aprilie 1964 - noiembrie 1966 prin 10 misiuni extrem de complexe si interesante, scopul sau fiind acela de a dezvolta si testa tehnologia si procedurile necesare zborului spre Luna. In acest scop, tot in 1962, NASA a comandat construirea a 15 rachete Titan 2, modificate pentru a transporta capsula Gemini, dintre care la 3 s-a renuntat in iulie 1964. Racheta Titan 2 era verisiunea modernizata a principalei rachete balistice intercontinentale americane Titan 1, avand lungimea de 31 m, diametrul de 3 m si masa 154 t. Treapta 1 era compusa din 2 motoare de tip Rocketdyne's LR-87 (E-1 proiectate de germanul Heinz-Hermann Koelle), care functionau 156 de secunde, dezvoltand o tractiune de 190.740 kgf. Treapta a 2-a era compusa dintr-un motor LR-91 care functiona 180 de secunde si dezvolta 45.300 kgf. Toate cele 3 motoare ale rachete Titan 2 erau alimentate cu amestec hipergolic de peroxid de azot (N2O4) si dimetil hidrazina. Programul Gemini a fost controlat si dirijat de la nou infiintatul Centru al zborurilor spatiale pilotate de la Houston, Texas, condus de dr. George E. Mueller. Toate zborurile  Gemini (10 misiuni cu astronauti la bord si 2 nepilotate) au fost lansate de la Cape Canaveral, activitatea in sectorul rampelor de lansare Gemini a fost coordonata de expertul german dr. Guenther Wendt, cel care a raspuns si de lansarile programului Mercury. 

Capsula Gemini a fost proiectata de un grup de specialisti canadieni condusi de Jim Chamberlin, sub coordonarea astronautului Gus Grissom. Jim Chamberlin realizase anterior prototipul avionul supersonic Avro Arrow si dupa sistarea acestuia, a fost angajat de NASA impreuna cu 25 dintre colaboratori.

Considerand ca firma McDonnell castigase destula experienta cu capsula Mercury, NASA a apelat in 1962 tot la ea pentru realizarea capsulelor Gemini. Prima capsula Gemini, livrata in 1963, avea diametrul de 3 m, lungimea de 5,79 m, volumul de 2,55 m cubi si greutatea de 3.850 kg. Revenirea pe Pamant avea loc cu acelasi sistem de parasute si tot in Oceanul Atlantic, ca si in cazul misiunilor Mercury. Spre deosebire de Mercury, capsula Gemini adoptase solutia sovietica Vostok, prin montarea unui modul de serviciu EM (Equipment Module) inapoia modulului de reintrare RM, in care erau dispuse sursa de alimentare, propulsia, sistemul de asigurare a vietii la bord. O alta modificare consta in capacitatea navei Gemini de a executa manevre de precizie pe orbita si de a schimba parametrii orbitei. Principalul obiectiv al programului fiind testarea de noi manevre orbitale, concretizate prin interceptarea, cuplarea cu treapta superioara de racheta Agena si utilizarea motorului acesteia pentru a executa diferite exolutii, capsula Gemini a fost prevazuta cu o interfata pentru andocare. Complexitatea acestor manevre a facut ca la bordul capsulei Gemini sa fie montat primul calculator denumit GGC (Gemini Guidance Computer), de la jumatatea programului existand in plus un radar si un giro-orizont, similare celor de la bordul avioanelor supersonice de vanatoare. Debutul noului program spatial a avut loc prin lansarea misiunii Gemini 1, care a decolat pe 8 aprilie 1964, la ora 12:01 si a efectuat 64 orbite circumterestre. Scopul acestui zbor a fost acela de a testa comportarea structurii noii capsule Gemini fara echipaj la bord si a rachetei Titan 2, adaptata pentru acest program. In locul sistemelor de asigurare a vietii, la bordul capsulei Gemini au fost montati senzori de masurare a presiunii, vibratiilor, acceleratiei, temperatirii, etc. Dupa 2 minute si 30 de secunde de la lansare, la altitudinea de 64 km si 91 km departare de Cape Canaveral, prima treapta a rachetei Titan 2 a fost largata. Au urmat cateva secunde in care comunicatiile cu nava spatiala s-au intrerupt, exact ca la reintrarea in atmosfera. Ulterior, situatia avea sa se repete, fiind cauzata de ionizarea aerului din jurul navei spatiale aparuta la pornirea celei de-a 2-a trepte a rachetei Titan 2. La 5 minute si 30 de secunde de la lansare, Gemini 1 s-a inscris pe o orbita cu parametrii 160/320 km. Dupa parcurgerea a 3 orbite, obiectivele propuse au fost indeplinite, nefiind planificata aprinderea retro-rachetelor si recuperarea capsulei dupa reintrarea in atmosfera. Pe 19 ianuarie 1965 orele 10:03, a fost lansata misiunea Gemini 2, fara echipaj la bord, pe o traiectorie suborbitala la 171 km altitudine. La 6 minute si 54 secunde de la decolare, au fost actionate retro-rachetele, scutul termic a functionat normal si capsula Gemini a amerizat cu bine la 3.422 km de Cape Canaveral, dupa un zbor de 18 minute. Prima misiune cu echipaj la bord a fost Gemini 3 lansata pe 23 martie 1965, orele 10:24, avandu-l comandant pe Virgil Grissom, aflat la al 2-lea zbor spatial si ca pilot pe John Young, in primul sau zbor cosmic.

Misiunea a avut ca obiectiv principal testarea maniabilitatii navei Gemini, asfel ca la terminarea primei orbite in jurul Pamantului, deasupra localitatii Corpus Christi din Texas, au fost pornite timp de 75 secunde motoarele OAMS (Orbit attitude and maneuvering system). Consecinta a fost obtinerea unei delta-V de 15.5 m/s, parametrii orbitei modificandu-se de la 161x224 km, cu perioada de 88 minute la 158x169 km, cu perioada de 87 minute. A doua pornire a OAMS a avut loc 45 minute mai tarziu cand inclinatia orbitei a fost modificata cu 0,2 grade. Ultima pornire a OAMS a avut loc pe timpul celei de-a 3-a orbite, cand perigeul a fost micsorat la 72 km. Daca retro-rachetele s-ar fi defectat, prin aceasta manevra, Gemini 3 s-a plasat astfel incat sa reintre normal in atmosfera. A doua misiune cu echipaj la bord, din cadrul acestui program, a fost Gemini 4. Astronautii debutanti James McDivitt si Edward White au plecat in spatiu pe 3 iunie 1965, la ora 11:15 intr-o misiune de 87 de minute, pe o orbita de 161x283 km. Acesta a fost primul zbor controlat in totalitate de la MCC (Mission Control Center) Houston. Totodata, a fost si prima lansare transmisa in direct la tv si in 12 state europene, prin intermediul satelitului de teleconunicatii Early Bird. Gemini 4 a efectuat 66 de orbite circumterestre in 4 zile, 1 ora si 56 de minute, apropiindu-se de recordul de 5 zile inregistrat de Vostok 5 in iunie 1963. Incercarea lui McDivitt de a aduce capsula Gemini 4 in formatie stransa cu treapta a 2-a a rachetei Titan 2, cu care a fost lansat pe orbita, n-a reusit, intrucat inginerii de la NASA nu montasera inca mecanismul sistemului orbital pentru interceptarea si apropierea de precizie de un alt obiect spatial. Nu fusese montat inca radarul pe capsula Gemini si apropierea s-a facut vizual. Pilotul McDivitt n-a reusit decat sa coboare de pe orbita initiala, sa se apropie de racheta, trecand pe sub ea, datorita maririi vitezei. Programul initial al misiunii prevedea ca pe timpul celei de-a 2-a orbite sa aiba loc iesirea primului astronaut american in spatiul cosmic EVA (Extra-Vehicular Activity), insa acest eveniment a avut loc in ce-a de-a 3-a orbita. Deasupra Australiei, McDivitt a depresurizat cabina si White a iesit in afara capsulei Gemini timp de 20 de minute. Echipamentul de comunicatii al costumului spatial al lui White a functionat defectuos, temperatura interna crescand si obligandu-l pe McDivitt sa faca retransalatia mesajelor CAPCOM catre colegul sau.

Procedura in misiunile Gemini stabilea o singura persoana din centrul de conducere a zborurilor de la Huston care sa comunice permanent cu astronautii, persoana care la randul sau era stabilit tot din randul astronautilor si avea indicativul CAPCOM (Capsule Communicator). NASA a creat special pentru aceasta misiune dispozitivul HHMU (Hand-Held Maneuvering Unit), de forma unui pistol prevazut cu 2 butelii de oxigen, care crea propulsie folosind un ajutaj de evacuare. White imprima directia de deplasare prin rotirea mainii si actionarea butonului de pornire a HHMU. Astfel astronautul s-a departat la 5 m de nava Gemini 4, invartindu-se in jurul acesteia, in timp ce McDivitt il fotografia. Pe timpul celei de-a 48-a orbite, computerul IBM de la bord s-a defectat, nemaifiind utilizabil pentru procedura automata de reintrare in atmosfera. La 120 km altitudine, McDivitt a comandat manual rotirea capsule in jurul axului longitudinal pentru stabilizarea pe traiectorie. La 27 km altitudine, rotatia a fost diminuata si la 12 km s-a oprit, amerizarea capsulei avand loc la 80 km distanta de locul prestabilit. A treia misiune pilotata a programului a fost Gemini 5 decolata pe 21 august 1965, la orele 9:59, avandu-l pe veteranul Gordon Cooper, pe post de comandant si pe debutantul Charles Conrad, pe postul de pilot. Misiunea a durat 8 zile, timp in care Gemini 5 a efectuat 120 de orbite circumterestre cu parametrii: 163x349 km. Cel mai important eveniment a avut loc la 2 ore si 13 minute de la lansare, cand Gemini 5 a interceptat un container special, plasat pe orbita tot de racheta Titan 2. Radarul de la bordul navei Gemini 5 a indicat echipajului deplasarea containerului cu viteza de 2 m/s si echipajul a utilizat OAMS pentru a efectuat 4 manevre complexe de ajustare a apogeului orbitei, de schimbare a planului fata de container, ajungand sa zboare in paralel cu acesta. Retro-rachetele au fost pornite la 190 de ore si 27 de minute de la lansare, revenirea pe Pamant avand loc in bune conditii. 

 

Racheta Titan 2

Misiunea Gemini 3

Misiunea Gemini 4

1.

Navete aero-spatiale (40)

Publicat in 18 aprilie 2011 la 09:44

Incepand din al 2-lea razboi mondial, a existat preocuparea realizarii unor vehicule cu echipaj la bord, capabile sa evolueze in statosfera si chiar sa iasa din atmosfera terestra. Majoritatea acestor aparate avand caracter militar, informatiile legate de testarea lor sunt in continuare secrete. In cele ce urmeaza, ne propunem sa urmarim pas cu pas evolutia acestor aparate, pana la naveta autonoma X-37B din zilele noastre si un pic mai departe.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.