Navete aero-spatiale (31)

Mercury-Atlas 9

Programul spatial american Mercury
 
Ca si sovieticii, americanii si-au creat o retea de statii de observare a casulei Mercury pe orbita MSFN  (Manned Space Flight Network): in sudul statului Texas, in poligonul White Sands din statul New Mexico, la baza aeriana Eglin din Florida, pe insula Merritt din apropierea peninsulei Florida (MILA), la Guaymas in Mexic (GYM), in arhipelagul Canarelor Idin oceanul Atlantic (CAN), la Kano in Nigeria (KAN), la Zanzibar pe coasta estica a Africii (ZAN), la Woomera si Muchea in Australia, pe insula Canton (din sudul oceanului Pacific Ocean, la jumatatea distantei dintre Hawaii si Fiji), la Kauai in insulele Hawaii (HAW). In plus, nave special destinate ale marinei militare ale SUA patrulau in oceanul Indian (IOS) si in oceanul Pacific.

Primul zbor cu astronaut la bord era planificat sa aiba loc in octombrie 1960, numai ca in ultima clipa a fost depistata corodarea conductelor de peroxid la sistemul RCS (reaction control system) care facea corectiile pozitiei capsulei Mercury in zborul cosmic si lansarea a fost amanata. In ianuarie 1961, NASA l-a nominalizat pe Alan Shepard sa fie primul american care zbura in spatiul cosmic, misiunea sa fiind codificata Freedom 7 sau MR-3 (Mercury-Redstone 3 de la capsula Mercury si racheta purtatoare Redstone nr. 3 utilizata in acest program). Pregatirile pentru lansare au inceput pe 3 mai 1961, lansarea lui MR-3 avand loc pe 5 mai la 9:34, ora oficiala a Floridei de la complexul de lansare nr. 5 Cap canaveral. Dupa manevra de coborarea a botului rachetei la 45 de grade, efectuata intre secundele 16 si 40 de la lansare, la minutul 1 si 24 de secunde a fost inregistrat max Q (presiunea dinamica maxima asupra structurii rachetei), suprasarcina exercitata asupra lui Shepard crescand la minutul 2 spre 6 G. In acel moment, invelisul aerodinamic al rachetei indica o temperatura de 104 grade C. La 2 minute si 21 de secunde motorul rachetei Redstone s-a oprit, 1 secunda mai tarziu avand loc separarea de turnul de salvare, urmata de largarea rachetei Redstone. La 3 minute de la lansare, Shepard simtea efectul imponderabilitatii si AACS (automatic attitude control system) a comandat rotirea capsulei Freedom 7 cu 180 de grade pentru a fi pozitionata cu scutul termic inainte. Shepard a preluat controlul manual al capsulei, rotind-o in jurul axului longitudinal si ulterior in jurul axului de tangaj si celui de giratie. Privind pe hubloul capsulei, Shepard a recunoscut coasta de vest a Floridei si insulele Bahamas. La 5 minute de la lansare capsula Mercury atingea apogeul traiectoriei balistice la altitudinea de 185 km si distanta de 240 km fata de Cape Canaveral. 15 secunde mai tarziu, retro-rachetele de franare intrau in functiune, pentru ca dupa alte 55 de secunde sa se separe de capsula Freedom 7 , lasand scutul termic liber. La 6 minute si 20 de secunde de la lansare, ASCS (Automatic Stabilization & Control System) a orientat capsula la un unghi de picaj de -34 de grade. Shepard a incercat sa aplice teoria invatata la cursul de astonauti, observand fara niciun rezultat stelele prin hublou. N-a reusit sa vada nici macar orizontul natural. La 7 minute si 15 secunde de la lansare ASCS a detectat cresterea suprasarcinii la 0,5 G si a imprimat o usoara miscarea de rotire a capsulei Freedom 7 cu 10 grade/secunda pentru stabilizarea pe traiectoria de reintrare. 30 de secunde mai tarziu, suprasarcina a inceput sa creasca progresiv ajungand la 11 G, viteza capsulei Freedom 7 fiind de 8.340 km/h. La 9 minute si 38 de secunde de la lansare, capsula Freedom 7 a coborat la altitudinea de 6.400 m, automatul barmetric deschizand parasutele de stabilizare ale capsulei. La 10 minute si 14 secunde de la lansare, nava spatiala Freedom 7 a ajuns la 4.600 m, supapa de egalizare a presiunii a permis aerisirea capsulei cu aer atmosferic, parasuta principala deschizandu-se la inaltimea de 3.000 m. 5 secunde mai tarziu scutul termic cu insertie de beriliu a fost largat, permitand umflarea pernei de flotabilitate a capsulei Freedom 7. Capsula Freedom 7 a luat contact cu apele Oceanului Atlantic la 486 km de Cape Canaveral si la 15 minute si 22 de secunde de la lansare, inclinata la un unghi de 60 de grade. Alan Bartlett Shepard (1923 - 1998) si-a inceput cariera ca ofiter de marina in 1944, pe distrugatorul Cogswell, dupa absolvirea academiei navale. A terminat cursurile de pilotaj de la baza Pensacola din Florida in 1947, pentru ca in 1950 sa se certifice pilot de incercare la baza Patuxent River din Maryland. A testat posibilitatile de apuntare pe portavion ale avioanelor F2H-3 Banshee, F3H Demon, F8U Crusader, F4D Skyray, F11F Tiger si F5D Skylancer, acumuland 3.700 de ore de zbor. In 1958 a absolvit cursurile academiei de comanda si stat major de la Newport, statul Rhode Island, dupa care a fost selectionat astronaut. In 1964 s-a imbolnavit, fiind tinut la sol pana in 1971 cand a comandat echipajul Apollo 14, devenind al 5-lea om care a ajuns pe Luna. Shepard a fost primul astronaut care a devenit milionar dupa programul Mercury. 

Cel de-al 2-lea zbor suborbital american a fost efectuat de racheta Mercury-Redstone 4 (MR-4), lansata pe 21 iulie 1961, la 9:20 ora Floridei. Capsula Liberty Bell 7 avandu-l la bord pe Virgil Ivan Grissom a urcat la altitudinea de 190 km, revenind pe Pamant dupa 15 minute si 37 de secunde de la lansare la 480 km de Cape Canaveral. Din motive neelucidate, la amerizare, capsula s-a scufundat. Virgil Ivan Grissom (1926 – 1967), a absolvit cursurile universitatii Purdue in 1950, urmand scoala de pilotaj de la baza aeriana texana Randolph in 1951 si a fost incadrat la escadrila 334 vanatoare stationata la baza aeriana Kimpo. Pe timpul razboiului coreean, Grissom a executat 100 de misiuni de lupta la mansa avionului F-86 Sabre. In 1956, Grissom a urmat cursurile pentru piloti de incercare la baza aeriana Edwards, fiind repartizat la centrul Wright-Patterson in 1957, de unde a fost selectionat in primul lot de astronauti. Dupa zborul suborbital cu Liberty Bell 7, Grissom a fost comandantul misiunii Gemini 3, primul zbor pilotat din cadrul acestui program. Grissom impreuna cu Ed White si Roger Chaffee au murit in 1967, ca urmare a producerii unui incendiu pe timpul testarii pe rampa a navei spatiale Apollo 1.  Primul zbor orbital al unui astronaut american a inceput pe 20 februarie 1962, la 9:03 ora Floridei, cand racheta Mercury-Atlas 6 (MA-6) a decolat, avand la bordul capsulei Friendship 7 pe John Glenn. Friendship 7 a atins viteza de 7,843 km/s, executand timp de 4 ore si 56 de minute, cele 3 orbite circumterestre planificate, cu parametrii: 159/265 km, inclinatie 32 de grade, perioada 88 de minute. Pe timpul fiecarei orbite, Glenn a prins 45 de minute de intuneric, zburand deasupra unei parti a globului in care era noapte. Inceperea franarii capsulei Friendship 7 a avut loc deasupra Californiei, reintrarea propriu-zisa in atmosfera avand loc deasupra statului Texas. Revenirea pe Pamant a avut loc la 800 km de Cape Canaveral. 

Al doilea zbor orbital (Mercury-Atlas 7)  a fost lansat pe 24 mai 1962, la 8:45 cand capsula Aurora 7 l-a avut la bord pe astronautul Sott Carpenter. Acesta a executat tot 3 orbite in jurul Pamantului, ca si Glenn. Mercury-Atlas 8 (MA-8) si Mercury-Atlas 9 decolate pe 3 octombrie 1962 si 15 mai 1963 au fost ultimele 2 misiuni ale programului Mercury. La bordul capsulelor Sigma 7 si Faith 7 s-au aflat astronautii Walter M. Schirra si Gordon Cooper, care au efectuat 6 respectiv 22 de orbite circumterestre. Programul Mercury a demonstrat ca nava spatiala poate fi pilotata manual la fel de bine ca si in regim automat, ca organismul uman suporta starea de imponderabilitate pe o perioada de timp indelungat si ca in spatiul cosmic omul se poate hrani la fel ca si pe Pamant.

1.	Navete aero-spatiale (30) Publicat in 08 aprilie 2011 la 11:56 Incepand din al 2-lea razboi mondial, a existat preocuparea realizarii unor vehicule cu echipaj la bord, capabile sa evolueze in statosfera si chiar sa iasa din atmosfera terestra. Majoritatea acestor aparate avand caracter militar, informatiile legate de testarea lor sunt in continuare secrete. In cele ce urmeaza, ne propunem sa urmarim pas cu pas evolutia acestor aparate, pana la naveta autonoma X-37B din zilele noastre si un pic mai departe.