Reteaua Corect

Sputnik – inceputul explorarii spatiale

Scris de newsreporter in 25 noiembrie 2014 la 10:03, in ScIT. 66 vizualizari Intra in discutie Taguriexplorarii spatiale, satelit, ziarului Pravda shortlinkhttp://crct.ro/nkCa

Un articol plasat in dreapta primei pagini a ziarului Pravda din 5 octombrie 1957, un text rece si lung de numai cateva paragrafe, anunta sec si oficial ca sovieticii au reusit sa plaseze un satelit pe orbita terestra. Se intamplase deja: intrasem in era spatiala. Dar cei ce decideau asupra continutului principalului cotidian sovietic pareau sa nu isi fi dat seama de asta. In ziua de 4 octombrie 1957, in urma cu mai bine de jumatate de veac, omul a reusit sa deschida larg poarta catre spatiul cosmic, catre Univers…

Sursa imagine: bisbos.ro

Spicuim din articolul dedicat primei Luni artificiale, publicat de Pravda in ziua de 5 octombrie 1957. „De cativa ani oamenii de stiinta din Uniunea Sovietica lucreaza pentru realizarea unui satelit artificial al Pamantului. Asa cum s-a anuntat deja in presa, lansarea primului satelit al URSS a fost planificata pentru a indeplini programul de cercetari stiintifice din cadrul Anului Geofizic International. Ca urmare a muncii sustinute, oamenii de stiinta si birourile de cercetare au reusit sa construiasca primul satelit artificial. In ziua de 4 octombrie 1957 a fost lansat de catre URSS primul satelit artificial al Pamantului. Conform datelor preliminare, racheta purtatoare a imprimat satelitului viteza orbitala necesara, care este de aproximativ 8.000 m/s. In prezent Sputnik descrie o orbita eliptica in jurul Pamantului, iar zborul sau poate fi urmarit intre apusul si rasaritul Soarelui cu instrumente foarte simple (telescoape, binocluri etc.). Conform calculelor, care acum sunt corectate pe baza observatiilor directe, Sputnik calatoreste acum la o inaltime de 900 km deasupra Pamantului, timpul pentru o revolutie completa este de o ora si treizecisicinci de minute, iar unghiul inclinarii orbitei este de 65 de grade. In ziua de 5 octombrie satelitul va trece deasupra Moscovei de doua ori: la 1:46 a.m. si 6:46 a.m., ora Moscovei. [...]
Sputnik are o forma sferica cu un diametru de 58 cm si o greutate de 83,6 kg. El este echipat cu doua radiotransmitatoare care emit continuu semnale pe frecventa de 20,005 si 40,002 MHz (15 si respectiv 7,5 m). Puterea transmitatorului asigura o receptie buna a semnalelor de catre un mare numar de radioamatori. Semnalele sunt sub forma unor pulsuri de telegraf cu durata de 0,3 s, cu o pauza intre ele de aceeasi durata. Semnalul de pe o frecventa este transmis in pauza semnalului de pe cealalta frecventa.
Statii stiintifice amplasate in diferite puncte din Uniunea Sovietica urmaresc satelitul si ii determina elementele traiectoriei. Deoarece densitatea straturilor superioare ale atmosferei nu este foarte bine cunoscuta, nu exista suficiente date pentru a determina cu precizie durata de viata a satelitului si punctul de intrare in straturile dense ale atmosferei. Calculele arata ca, datorita uriasei viteze a satelitului, la sfarsitul existentei sale va arde, atunci cand va atinge straturile dense ale atmosferei, la o altitudine de cateva sute de kilometri.
Catre sfarsitul secolului 19 posibilitatea realizarii zborurilor cosmice cu ajutorul rachetelor a fost demonstrata stiintific pentru prima oara in Rusia, prin lucrarile remarcabilului om de stiinta rus Konstantin E. Tiolkovski.
Succesul lansarii primului satelit construit de mana omului reprezinta cea mai importanta contributie la tezaurul mondial al stiintei si culturii. Experimentele stiintifice efectuate la mari inaltimi sunt extrem de importante pentru a intelege proprietatile spatiului cosmic si pentru studiul Pamantului ca planeta a Sistemului Solar.
Pe toata durata Anului Geofizic International Uniunea Sovietica isi propune sa lanseze mai multi sateliti artificiali. Acestia vor fi mai mari si mai grei si vor fi folositi pentru a desfasura activitati de cercetare stiintifica.
Satelitii artificiali vor pregati drumul catre calatoriile interplanetare, iar contemporanii nostri pot vedea cum libertatea si munca sustinuta a poporului societatii socialiste fac ca cele mai indraznete visuri ale umanitatii sa devina realitate.”

Uff, tare lemnos-oficial mai este acest text. Ati remarcat ca din el lipseste ceva esential? Lipseste numele omului care a facut ca toate aceste lucruri sa devina posibile. Era un mare visator acel om, cel care credea, ca si Tiolkovski, ca „Terra este leaganul omenirii, dar omenirea nu poate ramane vesnic in leagan”. Acel om, al carui nume nu a fost dezvaluit publicului decat peste multi ani, avea sa fie identificat in textele vremii sub sintagma de „constructorul principal”.

Numele lui il stim acum: Serghei Koroliov. S-a nascut in ziua de 30 decembrie 1906 in localitatea Jitomir (acum apartine Ucrainei). Inca din tinerete devine extrem de interesat de calatoriile spatiale. (Intocmai ca si in cazul lui Tiolkovski, von Braun si Oberth, lectura fantasticei carti „De la Pamant la Luna” a lui Jules Verne a lasat urme adanci.) Se pregateste ca inginer aeronautic la Politehnica din Kiev, dupa care, in 1930, infiinteaza, impreuna cu Fridrih Tander, grupul GIRD (Gruppa Izucenia Reaktivnogo Dvijenia – Grupul pentru Studiul Propulsiei Reactive). Grupul studiaza diferite sisteme de propulsie reactiva si reuseste sa lanseze primele rachete alimentate cu combustibil lichid ale Uniunii Sovietice. Este vorba despre GIRD-9 si GIRD-10. Succesele GIRD atrag atentia militarilor, care vad in rachete un mijloc de transport al incarcaturilor explozive catre tinte. GIRD este inlocuit cu RNII (Racketnii Nauchno-Issledovatelkii Institut – Institutul Stiintific de Cercetare al Rachetelor). Koroliov este numit director adjunct al institutului. El ar fi dorit sa studieze posibilitatea realizarii unor vehicule capabile sa poarte omul in spatiul cosmic, dar conducatorul RNII, Ivan Kleimenov, si responsabilii militari, doreau ca institutul sa se ocupe de construirea de rachete care sa poata fi utilizate ca arme. Ca urmare a acestui dezacord, Koroliov este destituit, dar ramane in institut ca simplu inginer. Isi continua munca de cercetare, care culmineaza cu realizarea primului planor sovietic propulsat cu un motor racheta. Este vorba despre RP-318. Intre timp, in 1936, este numit constructor principal – director al departamentului de rachete al RNII.

In 1937 il ajunge marea epurare stalinista. Activitatea de cercetare a lui Koroliov era antisovietica! Detinutul Koroliov lucreaza timp de un an la mina de aur din Kolima, unul dintre cele mai ucigatoare locuri din Gulagul sovietic. Este greu de inteles cum de s-a ajuns aici, dar si mai greu de inteles este cum a fost posibil ca dura experienta a Gulagului sa nu ucida visele lui Koroliov… Am incercat sa ma documentez asupra acelei perioade, dar din pacate, pana acum nu am gasit decat o uriasa pata alba din care nu a razbatut nici cea mai mica informatie… Dar, privind la cele ce au urmat, am inteles ca visatorul Koroliov era dublat de un caracter extrem de puternic. Spre norocul lui Koroliov, Stalin a inteles destul de repede ca Uniunea Sovietica se afla in pragul razboiului cu Germania si ca este nevoie de toate fortele disponibile pentru a moderniza dotarea tehnica a armatei rosii. Cum talentul ingineresc al lui Koroliov era binecunoscut, la interventia lui Serghei Tupolev, el insusi prizonier in Gulag (!), se decide eliberarea lui din mina Kolima. Dar nu isi va gasi libertatea, pentru ca va intra in sarasca TsKB-39, un institut de proiectare ce apartinea de Gulag! Ciudate sunt aceste institute de proiectare in care lucrau puscariasii… si poate ca ne vom ocupa candva de ele. Deocamdata stim ca in sarasca TsKb-39 Serghei Koroliov nu a mai lucrat la dezvoltarea rachetelor, ci la proiectarea lui Samaliot 103, viitorul avion de atac la sol Tu-2. Dar noaptea, atunci cand avea un pic de timp liber, se dedica studiului zborului cosmic.

In 1944, cand se contura clar infrangerea Germaniei, fiind informat de uriasul progres al lui von Braun in domeniul rachetelor, Stalin decide sa dezvolte propriul program de rachete balistice. Cum Koroliov era recunoscut ca cel mai mare specialist sovietic in domeniul rachetelor, acesta este eliberat si trimis, in octombrie 1945, impreuna cu o echipa de specialisti, in Germania ocupata de rusi, pentru a evalua progresele germane. Aici viziteaza fabricile germane din Peenmunde si Norhausen. (Din pacate pentru rusi, care in primavara amanasera asaltul asupra Berlinului pentru a captura aceste fabrici, le gasesc goale. Trecusera pe acolo americanii.) In ciuda faptului ca multe rachete V2 se aflau deja in drum spre America, in fabricile vizitate de Koroliov se mai gasesc masinile-unelte, echipamentele electrice si circa 300 de rachete V2 aflate in diferite faze de executie. Totul este incarcat in trenuri si trimis catre Rusia. Odata cu ele sunt duse la munca fortata in Rusia cateva sute de ingineri si tehnicieni care lucrasera la productia rachetelor… (Si aici se ascunde o intamplare neobisnuita, in care votca ruseasca a jucat un rol important, despre care voi povesti altadata.)

In 13 mai 1946, Stalin semneaza un decret prin care se initia dezvoltarea rachetelor balistice in Uniunea Sovietica. In august 1946 este infiintat NII-88, un institut de cercetare pentru dezvoltarea rachetelor balistice. Koroliov este numit constructor-sef, de insusi ministrul insarcinat cu inzestrarea armatei, Dimitri Ustinov. Urmandu-se instructiunile lui Koroliov, circa 200 de fosti angajati ai fabricilor care produsesera rachetele V-2 sunt adusi la NII-88. Fostul detinut devenise acum paznic de detinuti… Specialistii germani nu au intrat in contact direct cu Koroliov si inginerii sai, dar vor primi liste lungi cu intrebari la care au trebuit sa raspunda in scris. Intre 1946 si 1953 de la baza Kapustin Yar, situata la est de Stalingrad, au fost lansate, in parte cu asistenta germana, circa 100 de rachete V-2. Incepand cu 1951 inginerii rusi vor inlocui treptat specialistii germani, care de altfel vor fi eliberati si retrimisi in Germania intre 1951 si 1954.

La 1 aprilie 1953, in timp ce Koroliov era gata sa lanseze prima racheta de conceptie suta la suta sovietica (este vorba de racheta R-11), Consiliul de Ministri ii comanda realizarea unei rachete balistice intercontinentale, care va purta indicativul R-7. Acest din urma lansator avea sa fie o masina monstruoasa, daca este sa o comparam cu rachetele vremii. R-7 era capabila, teoretic, sa parcurga 7.000 de km, avea o masa de 300 t si o inaltime de 30 m. Cele doua lansatoare, R-11 si R-7, erau identice din punct de vedere tehnic. Ambele se bazau pe utilizarea a patru motoare cu propergoli lichizi (kerosen si oxigen) dezvoltate pe baza motoarelor utilizate la rachetele V-2. Fiecare dintre aceste motoare avea o tractiune de 25 tf. In jurul acestui grup de motoare erau plasate patru boostere echipate tot cu patru motoare de acelasi tip. In total 20 de motoare! Pentru a testa noul model de racheta balistica, Uniunea Sovietica a construit doua centre spatiale, unul la Baikonur si altul la Tuiratam, in Kazahstan. Primele incercari ale rachetei R-7 au inceput in primavara anului 1957. Primul tir, in 15 mai 1957, a fost un esec. Al doilea, in 12 iulie 1957, de asemenea. Militarii deja priveau cu neincredere catre Koroliov, omul caruia ii explodau rachetele… Dar lansarea din 21 august 1957 s-a soldat cu un succes total. R-7, racheta balistica intercontinentala, putea deveni operationala. Dar, din punct de vedere militar, racheta R-7 nu reprezenta un succes real. Functionand pe baza de combustibil lichid, nu putea fi lansata decat dupa alimentarea cu oxigen lichid, ceea ce o facea ineficienta in cazul unui atac surpriza. In schimb Koroliov si-a urmat visul. A luat legatura cu conducerea superioara de partid si de stat si a propus utilizarea ei pentru a plasa pe orbita un satelit, un Sputnik.

Se pare ca Hrusciov, conducatorul URSS din acea vreme, nu a inteles prea bine semnificatia sintagmei „satelit artificial”, dar si-a dat acordul pentru demararea aplicatiilor civile ale rachetei R-7. Drept consecinta, in 4 octombrie 1957, de la cosmodromul din Tiuratam decola spre cosmos primul Sputnik… Ne oprim aici cu biografia lui Koroliov, omul care a visat la explorarea spatiului, voi avea ocazia sa mai reven asupra lui cu un alt prilej.

Mai este ceva de remarcat in legatura cu textul din Pravda cu care am inceput acest articol. Am spus si eu, ati remarcat si dumneavoastra, daca s-ar fi inaugurat o noua fabrica de pioneze probabil ca textul ar fi fost mai inflacarat. Deschiderea erei spatiale era privita cu raceala de catre sovietici. Conducerea superioara de partid si de stat nu a inteles decat tarziu ce efecte poate avea lansarea primului satelit artificial al Pamantului. Propaganda sovietica nu intelesese ce buna reclama putea fi un „bip-bip” care putea fi receptionat pe tot globul.

Americanii in schimb au privit cu teama la primul Sputnik. Desi sovieticii nu se gandisera ca Sputnikul va avea un asemenea efect, americanii au vazut in Sputnik o amenintare. Obiectul acela, care trecea pe deasupra capetelor lor, putea purta arme nucleare… Era pentru prima oara in istoria Americii cand teritoriul lor era direct amenintat de arme lansate de pe un alt continent. Si asta se intampla tocmai intr-o perioada in care America era mai puternica si mai increzatoare decat oricand. SUA pareau a fi o superputere intangibila. Si iata ca o mica sfera, cu diametrul de numai 58 de cm, demonstra lumii intregi fragilitatea puterii Americii… Presedintele american, Dwight David Eisenhower, a avut initial o reactie similara cu cea a conducerii sovietice. I se parea lipsita de importanta lansarea primului satelit artificial al Pamantului. In schimb, presa americana a inteles rapid importanta Sputnikului. In timp ce Pravda relata evenimentul cu raceala, New York Times publica un articol pe prima pagina sub un titlu scris pe trei randuri (lucru rar in acea vreme pentru presa de peste ocean).

Sputnik – inceputul explorarii spatiale

Sputnik – inceputul explorarii spatiale

1 imagini in galerie

Si alte ziare au subliniat in mod similar importanta evenimentului. Apoi au inceput interpretarile. Ziarul Manchester Guardian a avut nevoie de numai doua zile pentru a specula asupra implicatiilor apocaliptice ale succesului sovietic. Intr-un editorial intitulat „Next Stop MARS?”, din 7 octombrie 1957, se putea citi: „Realizarea este imensa. Trebuie acum sa privim altfel societatea sovietica si capacitatile ei militare. [...] Sovieticii pot construi acum rachete balistice capabile sa atinga orice punct de pe glob. [...] Este evident ca ei au un avans urias in domeniul tehnologiei rachetelor.” Cum acest avans era inacceptabil pentru americani, presedintele Eisenhower decide relansarea programului spatial american sub conducerea lui von Braun (a carui viata fascinanta o vom povesti candva) si decide infiintarea NASA. Incepea cursa spatiala! Americanii vor lansa primul lor satelit abia la 31 ianuarie 1958. Este vorba despre Explorer 1, un satelit micut, care cantarea numai 13,97 kg…

Intre timp rusii lansasera in spatiu, cu Sputnik 2, prima fiinta vie. Este vorba despre catelusa Laika. Aici se cuvine sa va spunem pe scurt si povestea acestui satelit. Hrusciov a fost foarte surprins de reactia internationala care a urmat lansarii lui Sputnik 1 si a primit cu incantare valul de reactii care venea din toata lumea. Asa ca s-a gandit ca mai este nevoie de o nimicitoare lovitura propagandistica. Pe 7 noiembrie 1957 urma sa se aniverseze 40 de ani de la Revolutia din octombrie. Era nevoie de un mesaj clar, care sa sublinieze maretele realizari ale patriei sovietelor, in care clasa muncitoare, libera de asuprire, poate sa isi materializeze orice vis… Asa ca l-a chemat la el pe Koroliov, cel ce isi pierduse ani din viata in Gulagul „libertatii sovietice”, si i-a spus asa: „Nu am crezut niciodata ca vei reusi sa lansezi un Sputnik inaintea americanilor. Dar ai reusit. Acum te rog sa lansezi ceva in spatiu pentru urmatoarea aniversare a revolutiei noastre.” Credea Hrusciov ca satelitii sunt asemenea tractoarelor care pot fi facute oricum si oricand… Koroliov a acceptat provocarea, desi asta a insemnat zile si nopti de munca asidua. In ziua de 3 noiembrie 1957 pleca spre cosmos Sputnik 2, un satelit cu masa de 508 kg, care purta cu sine prima fiinta vie de pe Terra: catelusa Laika. Totul a fost pregatit, subliniem asta, in numai o luna! Ganditi-va ca era vorba de un sistem complicat, care trebuia sa asigure conditii de supravietuire pe orbita. De aceasta data, conducatorii sovietici au inteles importanta evenimentului. Hrusciov, la cea de-a 40-a aniversare a Revolutiei din octombrie: „Se pare ca numele de Vanguard [proiectul american pentru sateliti artificiali] arata increderea pe care o aveau americanii ca satelitul lor va fi primul pe orbita. Dar satelitii sovietici s-au dovedit a fi in frunte. Inconjurand Pamantul, Sputnicii sovietici demonstreaza avansul stiintei si tehnologiei si intregii economii a Uniunii Sovietice, al carei popor construieste o noua viata pe baza invataturilor marxist-leniniste.” De aceasta data Hrusciov a inteles valoarea propagandistica a succeselor spatiale…

Deocamdata nu am nimic de adaugat. Voi spune doar ca niciodata in istoria omenirii un obiect atat de mic si nevinovat nu a produs atata surprindere in lumea intreaga, cum a produs aceasta sfera de 58 de centimetri, care purta numele de Sputnik.

SURSA: Descopera.ro     

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.