Explozia din Tunguska, explicată printr-o nouă teorie

Foto: Expediția Leon Kulik, 1938

Fondate pe sărace date solide (ca prezența unui crater sau un meteorit) și pe mărturii contradictorii, multe teorii de credibilitate diversă au fost propuse de-a lungul timpului.

La vremea aceea, ziarele internaționale au speculat pe marginea unei erupții vulcanice. Savanți ruși, ca dr. Arkadi Vosnesenski, directorul Obesrvatorului Magnetografic și Meteorologic din Irkutsk, au speculat despre un impact cosmic. În 1927, mineralogul Leonid Alexeievici Kulik de la Institutul Meteorologic al Rusiei a explicat evenimentul ca fiind explozia în aer a unui meteorit, datorită absenței unui crater la sol și descoperirii de praf interplanetar în turful din zonă. În 1934, astronomi sovietici au propus varianta unei comete care a explodat în Tunguska, pornind de la studiul lui Kulik. Un asemenea corp din gheață s-ar încălzi rapid și s-ar evapora exploziv în aer, fără a lovi solul. Exploziile consecutive ar fi fost suficient de puternice pentru a culca arborii fără a forma un crater și a lăsa multe dovezi.

Un nou studiu efectuat de Daniil Hrennikov și colegii de la Universitatea Federală Siberiană din Rusia încearcă să răspundă la întrebarea privind natura impactului folosind simulări computerizate. Au simulat efectele unui asteroid – compus din stâncă și aliaje metalice - și ale unei comete – compuse mai ales din gheață și urme de praf interplanetar – de dimensiuni variind între 50 și 200 m și intrând în atmosfera Pământului cu o viteză de 20 km/s. Simulările arată cum frecarea cu aerul încălzește acele obiecte, dar în timp ce piatra și metalul se vaporizează la 3.000 de grade Celsius, apa se evaporă la 100 de grade. Calculele autorilor arată că un corp din gheață suficient de mare ca să explice devastarea din Tunguska nu ar fi parcurs mai mult de 300 km prin atmosferă fără să se vaporizeze complet. Unele rapoarte asupra Evenimentului Tunguska descriu o serie de explozii pe cer care sugerează o traiectorie de 700 km prin atmosferă. Conform autorilor, această observație exclude posibilitatea ca Evenimentul Tunguska să fi fost provocat de un corp din gheață. Numai un asteroid de 200 m din piatră și metal ar fi putut parcurge atât de mult.

Pentru a explica absența unui crater la sol, cercetătorii presupun că asteroidul nu a lovit de fapt Pământul, dar a intrat în atmosferă deasupra Siberiei și a zburat spre vest părăsind atmosfera deasupra Europei, provocând o serie de explozii la altitudine medie – explicând seria observată și culcarea arborilor în Siberia - și lăsând în urmă praf în atmosfera superioară – explicând norii ciudați de deasupra Europei.

Calculele arată că un impact direct cu asteroidul tungus ar fi creat un crater larg de 3 km (Forbes)