De la Aurul Rinului la Wuhan și înapoi

Un lucru sigur pare crearea unui nou vaccin anti-COVID-19 pornind de la planta de tutun[1]; mai exact, de la virusul mozaic al tutunului (în engleză: Tobacco mosaic virus, acronim: TMV)[2]. De ce e atât de captivant să studiem mai îndeaproape acest aspect? Acest virus, care atacă solanaceele, nu este doar primul virus descoperit[3] – în anul 1892 –, ci se numără și printre cei mai studiați agenți patogeni din lumea plantelor. Apogeul fascinației l-a reprezentat dovada adusă de chimistul american Dr. Stanley – căruia i s-a decernat chiar și Premiul Nobel (în 1946) pentru cristalizarea TMV-ului într-un cub cu mărimea de un centimetru cub și pentru readucerea sa la forma inițială.[4] Astfel, a fost demonstrată pentru prima oară calitatea organică și totodată anorganică a unui virus. În medicină, savanții studiază de decenii întregi acțiunea protectoare a anticorpilor umani contra TMV-ului în cazul maladiei Parkinson.[5] În măsura în care aceasta din urmă este o boală autoimună[6] și se numără totodată printre urmările posibile ale sindromului long COVID[7], urma nicotinei oferă o dimensiune aproape mistică, care face legătura între COVID-19 și alchimie, trecând prin opera Aurul Rinului. După izbucnirea pandemiei, cercetătorii de la celebrul institut Pasteur din Franța au formulat ipoteza că fumătorii ar fi mai bine protejați de coronavirus decât nefumătorii.[8] E nevoie, firește, de cercetări mai aprofundate, care să confirme că fumatul sau, potrivit altor studii, plasturii de nicotină protejează într-adevăr de forme grave ale sindromului COVID-19. Printre dovezile științifice se numără și faptul că anticorpii care neutralizează TMV-ul acționează și împotriva bolii Parkinson și, așa cum au dovedit cercetătorii sudcoreeni cu un deceniu înaintea pandemiei[9], că fumul de țigară stăvilește apariția bolilor prionice. Acest proces de transformare structurală a prionilor proprii organismului declanșează numeroase boli neurodegenerative.[10] Noile cercetări vor stabili dacă această evoluție a bolii printre fumători are legătură și în cazul sindromului COVID-19 cu același mecanism molecular descris cu ani în urmă în cazul parkinsonului și al bolilor prionice. Deși contaminarea organismului uman pare improbabilă, anumite studii au arătat că TMV-ul expus mutațiilor poate, într-adevăr, să declanșeze boli prionice.[11] Această demensiune a cercetării și o legătură posibilă cu SARS-CoV-2 pare să fie, așa cum voi explica mai jos, o adevărată „cutie a Pandorei“.

De acest aspect s-a ocupat în detaliu altă legendă a cercetării medicale. Unic prin talentul său în istoria recentă a medicinei și înzestrat cu un neîntrecut dar al observației, Daniel Gajdusek (1923-2008), laureat al Premiului Nobel și condamnat pentru atentat la pudoare în 1997, a luat în considerare încă din anii 1960, în cazul altei boli neurodegenerative rare, denumită „kuru“, posibilitatea ca această maladie să fie declanșată fie de o entitate ce ține de domeniul chimiei anorganice, fie de TMV.[12] Această boală, cunoscută în istoria medicinei sub numele de „boală a canibalilor“, nu avea, potrivit descoperitorului ei, nicio legătură cu antropofagia.[13] Idee a fost propagată mai degrabă de numeroși antropologi, care au împins în față această narațiuni; dar asupra acestui aspect voi reveni mai jos. Până în 2008, când a încetat din viață, Gajdusek, care, deși scria într-un stil accesibil, nu făcea câtuși de puțin rabat de la complexitate, le-a reproșat „amiloidologilor“[14] că lucrează la propagarea a ceea ce el a denumit, generic, „demența contagioasă“ [15]. Dar cine sunt acești „amiloidologi“? „Amiloidele“, aceste formațiuni cristaline, au fost descoperite de juristul și biologul german Matthias Schleiden (1804–1881).[16] Observațiile sale, împreună cu cercetarea cartofului – altă solanacee care conține nicotină[17] – au dus la descoperirea amidonului vegetal și au pus bazele amiloidului sintetic, descoperit mai târziu – așa cum explică prof. Maarit Tanskanen.[18]

Fibrilele de amiloid[19] sunt structuri cristaline pe care specialiștii în medicină le-au observat nu numai în cazul bolilor prionice, ci și în cazul sindromului COVID-19.[20] Savanții nu au stabilit încă dacă „modelul mozaicat“[21], observat de radiologi în plămânii bolnavilor de COVID-19 și diagnosticat și în cazul fibrilelor de amiloid, se explică printr-o ingenioasă analogie datorată înșiruirii geometrice de modele sau are legătură cu TMV-ul, care prezintă, în cazul plantelor, o structură mozaicată similară.[22] E incontestabil că TMV-ul[23] se constituie singur în contact cu apa sau cu uleiul, în funcție de mediu. În măsura în care admitem că Premiul Nobel garantează validitatea unui rezultat științific în cazul acestui obiect al cercetării, concluzia lui Gajdusek, potrivit căruia nu există o asemenea boală în natură, se dovedește deosebit de utilă în căutarea virusului SARS-CoV-2. Discursul rostit de el la Stockholm cu ocazia decernării Premiului Nobel[24] ar trece astăzi drept un exemplu flagrant de teorie a conspirației. Atribuirea falsă a unui agent patogen este caracteristică și în cazul bolii „kuru“, acest agent patogen fiind pus de posteritate, pe baza unor cunoștințe superficiale, în relație de cauzalitate cu boala. Majioritatea specialiștilor în medicină, în măsura în care au auzit de „kuru“ – această boală rară, apărută în Papua Noua Guinee și devenită faimoasă datorită lui Gajdusek –, își dovedesc nivelul cunoștințelor redând ce au citit superficial sau ce le-a trecut pe la urechi: ei spun că ar fi vorba de o „boală a canibalilor“. E greu de aproximat câți prieteni și-a făcut Gajdusek subliniind, pe de o parte, că o asemenea boală nu există în natură și, pe de altă parte, că responsabile de transmiterea „virusului“ – în special prin mucoasa nazală – ar fi condițiile de igienă în care erau înmormântate persoanele decedate din cauza bolii. Gajdusek a exclus canibalismul drept factor declanșator al bolii încă din 1957.[25] „Kuru“, care în limba vernaculară înseamnă „tremur“ sau „frison“[26], este o boală neurodegenerativă incurabilă, fiind urmarea unei boli autoimune contagioase, în cazul căreia anticorpii dezvoltați de organism atacă organele acestuia din urmă, producând leziuni ireparabile.[27] Această epidemie, care a început sub forma unei afecțiuni respiratorii, fie provoacă rapid decesul, fie produce simptome neurologice grave – care înseamnă o suferință enormă pentru cei infectacți –, ducând pe termen lung la demență, și are legătură cu TMV-ul; aceeași evoluție pare să existe și în cazul sindromului COVID-19, în ce privește interacțiunea cu un virus al plantei de tutun.

Alt argument științific este asocierea a numeroase simptome COVID-19 cu encefalita letargică (denumită și boala somnului, al cărei acronim în engleză este EL), altă boală „misterioasă“.^[28] Încă se fac speculații cu privire la originea acestei boli. Encefalita letargică (EL) a fost una dintre cele mai enigmatice boli ale secolului XX. Narațiunea, adică forma de comunicare publică despre această boală, joacă și aici un rol interesant. EL este prezentată în istoria medicinei drept consecință a gripei spaniole. Acestă convingere este împărtășită și de ministrul german al sănătății, prof. dr. Karl Lauterbach, care susține că EL ar fi rezultatul gripei spaniole din 1918 și că nici în cazul COVID-19 nu sunt excluse astfel de leziuni cerebrale.^[29] O analiză a numeroaselor studii care stabilesc o legătură între cele două pandemii ale secolului XX ar depăși cadrul acestui articol.^[30] Cercetătorii din acea perioadă nu erau convinși de existența unei epidemii de gripă; în plus, ei au demonstrat că EL izbucnise cu un an înaintea gripei spaniole. Cu toate acestea, dogma potrivit căreia gripa ar fi declanșat EL s-a impus și în acest caz. Ne vom ocupa în alt articol de chestiunea avantajului social pe care îl are escamotarea nucleului dur al acestei problematici – fie prin negarea existenței sale, fie prin propagarea unor explicații alternative. Leziuni selective ale trunchiului cerebral au fost observate și atunci^[31], fiind considerate incompatibile cu simptomele unei gripe. Astăzi, un număr mic de savanți atrage atenția asupra faptului că, pentru o mai bună înțelegere a virusului SARS-CoV-2, nu se recurge la numeroasele descoperiri făcute în acea perioadă, descoperiri ce s-au constituit într-o cunoaștere disponibilă, pe care oamenii de știință au dobândit-o de-a lungul deceniilor.^[32] În contextul acestei retrospective istorice, merită să ne îndreptăm atenția nu numai asupra faptului că EL a fost calificată drept sechelă a unei gripe, ci și asupra denumirii înșelătoare a bolii. Dacă examinăm în detaliu notele de subsol ale unor articole, vom constata că unii savanți nu au fost de acord cu această denumire. Se pare că encefalita nu era letargică, așa cum îi sugerează numele ei, iar în plus, majoritatea nici nu au evidențiat existența vreunor simptome letargice. Manifestările psihice observate la adolescenți erau aparte: de la moarte subită, trecând prin probleme respiratorii și cardiovasculare, afectarea simțului olfactiv, tulburări de vedere și comportament agresiv, până la demență. Mai mulți cercetători au constatat atunci la adolescenți un model neobișnuit de comportament sexual^[33], dificultăți de concentrare^[34], depresie, stări de anxietate și rate ridicate de suicid^[35], care nu mai au nevoie de comentarii.

Datorită ratei ridicate de infectare cu EL și numeroaselor cazuri de psihoză constatate, un număr mic de cercetători talentați sunt conștienți de legătura care există între anumite leziuni cerebrale precise și vulnerabilitatea față de ideologii radicale.^[36] E posibil să fi existat, între modificările de personalitate și turbulenta politică inumană a epocii respective, o corelație mult mai puternică decât lasă să se înțeleagă cercetarea istorică de azi. Aceeași savanți au constatat că rata de infectare era mai redusă la copiii mici și că nu toți membrii familiei se îmbolnăveau. Nici acest aspect nu se potrivea cu imaginea, atribuită în mod fals, a unei gripe.

Un valoros indiciu oferă tot Gajdusek, în lucrarea citată la început și intitulată Fantasy of a „Virus“ from the Inorganic World [Fantasmagoria unui „virus“ din lumea anorganică], unde savantul explică în detaliu ce provocări presupune filtrarea acestui agent patogen necunoscut și ce formă distinctă de transmitere prezintă el. Observațiile lui au fost identice cu descoperirile făcute de cercetătorii care au examinat EL cu decenii în urmă^[37]: boala se transmite prin mucoasa nazală sau prin ochi, nu prin sânge ori prin consumul de alimente contaminate. Profesorul Oliver Sacks, unul dintre cei mai mari neurologi ai secolului XX, nu a vorbit doar despre o boală misterioasă (lucru menționat deja mai sus), ci a remarcat și că această boală revine mereu sub alt nume. Sacks a devenit cunoscut și prin ecranizarea cărții lui intitulate Awakenings [titlul ediției românești: Revenirea la viață]. Dacă EL a fost camuflată de gripa spaniolă, iar boala „kuru“ de canibalism, la ce ne putem aștepta în cazul virusului SAR-CoV-2? E vorba, într-adevăr, de un virus de laborator, care a scăpat din greșeală ori a fost făcut să scape, cu bună știință, dintr-un laborator? Sau e posibil, mai degrabă, ca acest virus să servească și el drept camuflaj pentru alt agent patogen?

Ce alte indicii există în privința sindroamelor COVID-19 și long COVID, pe de o parte, și relevanța nicotinei, pe de altă parte?^[38] Este oricum bizar ca tocmai unul dintre marile rele înfierate de politicile de sănătate publică – fumul de țigară sau nicotina – să aibă acum un efect benefic. Întrucât în ultimii ani au fost impuse interdicții radicale privind fumatul, se pune întrebarea dacă lipsa imunizării prin consumul de produse din tutun sau prin expunerea la fumul de țigară nu ar putea chiar să favorizeze, în cazul bolilor autoimune neurodegenerative, atacul unui anumit agent patogen. Și dacă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg în privința encefalitei letargice, întrucât existau prea mulți fumători, iar oamenii ar fi trebuit măcar să nu fumeze pentru a face posibilă dezlănțuirea unei demențe colective? E de datoria virologilor experimentați să aprecieze cum interacționează efectele contrare de prevenire și de favorizare a demenței – efecte asociate răspândirii unui asemenea virus – cu imunizarea.

În ce măsură ne-ar putea ajuta mitologia și etimologia să facem anumite conexiuni și să încurajăm virologii să se lanseze în cercetări interdisciplinare despre rolul solanaceelor, printre care se numără și tutunul, pentru a dezvălui acele secrete ale alchimiei, care, în pretenția ei de a transforma elementele, nu a fost cu nimic mai prejos decât exigențele transformatoare proprii modernității noastre post-COVID. Interesant în acest context este „sindromul ondinei“^[39], cunoscut în engleză sub numele de Ondine's Curse [blestemul ondinei]^[40]. Acest sindrom, familiar neurologilor, poate fi congenital sau dobândit. Asemănările izbitoare cu cazurile grave de COVID-19 au determinat cercetătorii să-l examineze mai îndeaproape.^[41] Această nimfă evident nebună, atribuită de Paracelsus elementului apă^[42] și reprezentând un demon sau un spirit al apei în folclorul popular^[43], i-a provocat această boală soțului ei infidel, cu bună știință, ca să se răzbune – așa cum pot afla cei interesați citind notele de subsol. Probabil că fanii Netflix și prietenii lui Richard Wagner o vor înțelege mai ușor pe această nimfă a apei cu ajutorul filmului The Sandman^[44] sau al operei Aurul Rinului și al Cântecului Nibelungilor. În mod extrem de sugestiv, primul episod al acestui obscur serial de televiziune se intitulează „Somnul celor drepți“.^[45] Evident, acest „somn“ mitologic servește la instaurarea unei noi ordini sociale, iar filmul anunță o lume care, prin encefalita letargică, atacă mintea oamenilor pentru a-i supune unei ideologii a binelui comun după modele mistice. Consumatorii de tutun s-ar bucura mai curând de unul dintre primele filme mute, Princess Nicotine (realizat în 1909)^[46]. După cum știm, Old Nick^[47] este un sinonim pentru diavol în limba engleză, iar etimologia descoperă originea acestei denumiri în nicor^[48]; prin urmare, avem tot dreptul să ne întrebăm de unde provine substantivul „nicotină“. În general, e mai puțin încurajator să citim că toxicologii studiază efectul solanaceelor tocmai asupra „zombilor“ din Haiti^[49] și că alchimiștii s-au ocupat cu mii de ani în urmă de această specie de plante ce conțin nicotină^[50]. Având în vedere că „diavolul“ figurează în denumirile a numeroase plante din această familie^[51], rămâne la latitudinea cititorului să decidă dacă denumirea alcaloidului nicotină are legătură cu Jean Nicot^[52] sau cu nicor, demonul mistic al apei.

Bizara mitologie nordică, marcată de răzbunare, crimă, supunere, lipsă de suflet, șamani, războinici și nebuni, nu are echivalent în nicio altă religie, așa cum a explicat C.G. Jung în extraordinarul lui studiu din 1936, intitulat Wotan.^[53] Două articole impresionante despre rolul etimologiei nordice în medicină au apărut în 2008–2009 și i se datorează profesorului belgian de otorinolaringologie Jaques Tainmont, membru al Academiei Regale de Științe din Belgia.^[54] Pornind de la criteriul unei boli „urât mirositoare“, provocată de o tulburare a simțului olfactiv, ar putea fi incluse în această categorie nu doar ciuma (cum explică Tainmont) și EL (cum demonstrează numeroase studii), ci și, probabil, SARS-CoV-2, dacă ținem seama de experiențele personale prin care au trecut mulți cititori.^[55] Având în vedere un cumul de indicii și asocieri dintre cele mai surprinzătoare – utilizarea nicotinei în recentele abordări vaccinale, menită să protejeze, eventual, de formele grave ale bolii, ameliorarea simptomelor de long COVID prin plasturi cu nicotină^[56], „blestemul ondinei“, această evoluție a bolii asociată unei mitologii copleșitoare –, ne putem întreba dacă acest virus a apărut cu adevărat la Wuhan. Ar fi posibil și un scenariu conform căruia, în tradiția alchimiei, după eșecul tentativei de a controla populația prin tulburări psihoneuronale, ca în cazul epidemiei de EL, anumite cercuri ar fi început lupta decisivă după ani întregi de interzicere a fumatului în spații închise? După cum se observă în istoria medicinei, mascarea pandemiilor neurodegenerative este o strategie răspândită. Având în vedere numărul foarte mare de oameni cărora le-au fost restrânse drepturile fundamentale din cauza unei „gripe“, voința și nevoile lor vor fi lesne ignorate în continuare, de vreme ce consecințele se vor face simțite abia peste ani. Dar ce se întâmplă cu vaccinurile? S-ar putea să nu conteze prea mult dacă ele protejează – cum se pretinde – sau nu.

Așa cum a arătat încă din 2018 un reputat virolog britanic, prof. dr. George Lomonossoff^[57], ar putea fi creată o mutație genetică a TMV-ul astfel încât proteina de mișcare produsă de virus^[58] să semene cu spike-ul coronavirusului și să fie utilizată în scopuri vaccinale. Dar asta se întâmpla înainte de pandemie, iar după cum știm, nici TMV-ul, nici coronavirusul nu duc lipsă de mutații. Ar fi posibil, teoretic, ca toate scurgerile de informații – care au indignat opinia publică – referitoare la cercetarea americano-chineză de tip gain-of-function să fi fost o pistă falsă, amenajată la timp pentru a obișnui lumea cu versiunea unui accident de laborator? Coronavirusurile sunt cunoscute în medicină de zeci de ani. Prin urmare, dacă TMV-ul a fost făcut, genetic, să semene cu spike-ul, am avea de-a face cu o „maladie a somnului“ reloaded, care ne-ar fi vândută iarăși ca gripă. Frontul celor care fetișizează de secole întregi solanaceele și agenții lor patogeni își pot râde în barbă, în timp ce oamenii de știință scotocesc prin peșterile din China în căutarea originii. Căutarea liliecilor nu e mai puțin sugestivă, liliacul Myotis alcathoe fiind una dintre cele mai recente descoperiri din această specie de animale.^[59] Având în vedere multitudinea de argumente, chiar și nespecialiștii au dreptul să se întrebe dacă un virus gripal poate evolua tocmai în direcția altei pandemii, camuflată de o gripă acum un secol, și dacă amândouă ar putea fi atât de „nicotinizate“.

Intuiția îmi spune că obiectivul mutației TMV –  ca și al encefalitei letargice – de a ataca țintit trunchiul cerebral pentru a declanșa, prin procese autoimune, o demență pe termen lung, menită să deschidă calea către o nouă ordine socială radicală, a rămas neschimbat. Prognoza pentru acest declin mintal este, oricum, incontestabilă.^[60]

Pentru a accesa varianta cu notele de subsol, apasati va rog aici