De la Orban pentru Orban: Lecția de maghiară (I)

Președintele PNL nu trece prin momente prea bune. Euforia obținerii șefiei guvernului a trecut, iar acum Ludovic Orban se află într-un conflict surd, dar nu mai puțin periculos, cu o droaie de persoane: cu o parte însemnată a propriului partid, cu Klaus Iohannis, cu Rareș Bogdam și, foarte neplăcut, se aude din tot mai multe surse că și cu șeful SRI, Eduard Hellvig. Care abia așteaptă să-i ia locul la cîrma PNL și poate chiar a guvernului, vezi și enigmaticele declarații de dată recentă. Ce se va alege de Orban, care are propriile planuri de mărire, dar greu de transpus în practică?

„Tăcerea asupra tratamentului aplicat lui Assange nu este numai o trădare în ceea ce-l priveşte, ci şi o trădare a însăşi libertăţii presei. Vom plăti scump această complicitate” (Chris Hedges). Julian Assange a fost arestat în Ambasada Ecuadorului de la Londra şi târât într-o dubă a poliţiei. Un patriarh cu păr alb şi barbă albă, cu ochi încă vii – are doar 47 de ani –, bruscat de patru sau cinci poliţişti, făcea semne ciudate şi încerca să transmită întregii lumi ceva foarte important. Va fi această imagine „ultimul articol” al editorului Julian Assange ?

Putem face un bilanț. Putem trage linie și observa cu ce s-a ales ALDE în urma mișcărilor politice surpriză de anul trecut. Și a dramaticei traversări din tabăra PSD în tabăra PNL. Și, pe de altă parte, am putea măsura câștigul unui alt partid, Pro România, cu care ALDE o vreme s-a aliat. Ce a avut Ponta de câștigat? Cum arată partidul lui Ponta după o succesiune de șmecherii și de oscilații cu efecte asupra scenei politice?

Urât mi-a fost! Mereu! Mereu mi-a fost urât să-i văd pe politicienii noștri vorbind în public pe șoptite la ureche sau astupându-și gura cu mâna. Întotdeauna am apreciat acest comportament drept lipsit de o elementară educație. Și de bun simț. Și de respect față de cetățenii pe care, din această poziție, aleșii trebuie să îi servească cu maximă transparență. Eu pe Ludovic Orban, mai ales de când e premier, îl asociez cu acest gest infect. Al comunicării pe sub mână. Și vom vedea că această atitudine nu este deloc întâmplătoare. Ea este tipică pentru politicienii care confundă șmecheria cu politica mare. Pentru a fi mai explicit, voi face așa cum au făcut și alți colegi de-ai mei din presă, apel la memorie.

Cum să-mi explic întorsatura pe care a luat-o politica la Bucuresti in ultimele zile, decit prin aceea ca lui Iohannis i s-a suit tare la cap!? Totul a intrat in ceață. Întrebat la ultima sa apariție în fata presei dacă Orban va fi desemnat premier și dupa prima sabordare a Guvernului, Iohannis hîtru (pe urmele lui Iordache) a cerut alta întrebare!!! A refuzat să răspundă. Concluzia este la mintea copiilor. Orban nu va fi desemnat premier încă o dată. Iohannis nu a dorit să se angajeze public că il va alege iar premier pentru a nu i se reprosa mai tirziu ca a mințit în direct milioane de telespectatori. S-a înțeles ce era de înțeles.

Pentru cei care nu sunt încă lămuriţi pe deplin, merită să insistăm : societatea românească e una dominată de oligarhie, asemănătoare cu cea din Ucraina şi cu cea din Rusia, vecine, iar această societate se căzneşte să joace tontoroiul democraţiei. Dominanţii din România (de la George Soros şi multinaţionale – Telekom, Orange, Vodafone etc. – la latifundiarul Gigi Becali şi toată banda de inculpaţi şi condamnaţi, Dinu Patriciu fie iertat, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Puiu Popoviciu şi destui alţii) simt încă nevoia să se acopere cu vălurile democraţiei. Oligarhii străini şi băştinaşi controlează tot ce merită să fie controlat. Economia, dar şi politica, milităria, sănătatea şi şcoala, şi sunt apăraţi până la ultimul fir de păr de servicii secrete supranumerice, de procurori (şi, parţial, de judecători), de poliţişti corupţi, mult prea „întreprinzători” şi ei. Travestirea oligarhiei în comedie democratică ţine de obligaţii europene şi americane sau oligarhia din România este interesată să-şi ascundă responsabilităţile, uneori criminale, sub ştampila votului universal (oricât de contrafăcut) ?

Marcel Ciolacu susține că PSD va introduce o moțiune de cenzură. Posibil. Același Marcel Ciolacu se angajează că va susține succesul acestui demers. Posibil. Marcel Ciolacu crede că Guvernul va fi dărâmat. Imposibil. Iar apoi PSD nu ar negocia în favoarea unui viitor premier, ci i-ar solicita lui Klaus Iohannis să numească o persoană din afara PSD. Și va exista un Guvern de uniunea națională. Imposibil.

Ce politician de excepție era Ludovic Orban odinioară. Matur, curajos și responsabil, mare adversar al asumărilor de răspundere de către guverne, în disprețul milioanelor de cetățeni, zicea el, inclusiv fără avizul CES, cîteodată. Și cum l-a stricat în timp record funcția de premier…